1. CERERE DE PUNERE SUB INTERDICȚIE Noțiune. Caracteristici. Explicații. Atunci când o persoană fizică este lipsită de discernământ și nu‑și poate reprezenta și apăra interesele singură, se poate cere aplicarea măsurii interdicției judecătorești, de către instanța de judecată, și numirea unui curator sau a unui tutore care să o reprezinte. Potrivit art. 111 din Codul Civil, persoanele care pot să solicite instanței punerea sub interdicție a celui lipsit de discer nământ sunt: persoanele apropiate acesteia și administratorii sau loca tarii casei sau imobilului în care aceasta locuiește; serviciul de stare civilă, cu prilejul înregistrării decesului unei persoane, precum și notarul public, cu prilejul deschiderii unei proceduri succesorale; instanțele judecătorești cu prilejul condamnării la o pedeapsă penală; organele administrației publice locale, instituțiile de ocrotire și oricare altă persoană. În cadrul acțiunii pentru punerea sub interdicție, se solicită de obi cei și numirea de către instanță a unui tutore. De aceea, în practică, cererea de punere sub interdicție este formulată de o altă persoană decât cea care urmează a fi tutore, urmând ca aceasta din urmă să în deplinească pe parcursul procesului rolul de curator provizoriu și, după pronunțarea hotărârii judecătorești, să devină tutore al celui pus sub interdicție. Cererea este de competența instanței de tutelă, (art. 107 Cod Civil). Instanța de tutelă este Judecătoria în raza căreia își are domiciliul cel care urmează să fie pus sub interdicție. Motivarea în fapt. În cadrul motivării cererii se arată împrejurările care determină lipsa discernământului persoanei care urmează să fie pusă sub interdicție, bolile de care aceasta suferă, tratamentele medicale pe care le‑a urmat, comportamentul acesteia din care rezultă că nu își
Modele de cereri øi acțiuni în justiție n Drept civil øi dreptul familiei