Erica Jong 11
Gypsy Rose Lee, parcă, „Dumnezeu este iubire, dar cu patalama la mână“? Şi nu zicea Fanny Brice: „Dragostea e ca un număr de iluzio‑ nism cu cărţi de joc — odată ce ştii care‑i trucul, nu mai e distractiv“? Gagicile alea bătrâne ştiau ele ce ştiau. Şi au lăsat‑o baltă? Nici‑ decum! N‑o să îţi spun — deocamdată — câţi ani am, sau de câte ori am fost măritată. (Am decis să nu depăşesc niciodată pragul celor cinci‑ zeci de ani.) Soţul meu şi cu mine citim mai des necroloage decât facem sex. O să zic doar că atunci când toate problemele familiei mele de origine mi‑au venit pe cap şi mi‑am dat seama că nu căsătoria mă poate salva, am ajuns la un punct în care m‑am dovedit suficient de dezinhibată, încât să pun următorul anunţ pe faraoprelisti.com, un site de sex de pe internet. Femeie fericită în căsnicie, cu surplus de energie erotică, sunt în căutarea unui bărbat fericit în căsnicie cu care s‑o împărtăşesc. Vino să‑l sărbătoreşti pe Eros câte o după‑amiază pe săptămână. Discre‑ ţie garantată şi compania unei femei puse pe joacă, drăguţă, ima‑ ginativă şi isteaţă. Trimite e‑mail şi poză recentă. Zona New York. Şi vorbim aici de‑o femeie în pragul unui atac de nervi! Era toamnă în New York — anotimpul ceţurilor molatice, al sărbătorilor evreieşti şi al dineurilor în scop filantropic, la cinci mii de dolari tacâ‑ mul, dedicate unor boli la modă. Un timp al noilor începuturi (Yom Kippur), al luatului de la capăt (Rosh Hashanah) şi al semănatului de ghinde ca pavăză împotriva unei ierni sterpe (Succoth). Când pusesem anunţul, mă gândisem la mine însămi ca la o tipă sofisticată, capabilă să‑şi selecteze, fără mare tam‑tam, iubiţii. Dar eram acum, brusc, cuprinsă de panică. Începeam să‑mi imaginez ce fel de nemernici, amărâţi, boşorogi, şantajişti şi criminali psihopaţi ar fi putut atrage un asemenea anunţ — după care am fost atât de ocupată cu telefoa‑ nele primite de la părinţii mei suferinzi şi fiica însărcinată, încât am uitat cu totul de asta.