(
)
O P OVE ST E A D EVA R ATA D E S P R E P R I E T E N I E
Editori: Magdalena Mărculescu Vasile Dem. Zamfirescu Silviu Dragomir
Titlul original: STUBBY – A True Story Of Friendship Autor: Michael Foreman Ilustrator: Michael Foreman Copyright © Michael Foreman 2018
Fondator: Ion Mărculescu, 1994 Redactor: Virginia Lupulescu Director producție: Cristian Claudiu Coban DTP: Faber Studio Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României FOREMAN, MICHAEL Stubby / Michael Foreman ; trad. din engleză de Ruxandra Tudor. București : Pandora Publishing, 2020 ISBN 978-606-978-239-2 I. Tudor, Ruxandra (trad.) 821.111
Toate drepturile rezervate. Nicio parte a acestei cărți nu poate fi reprodusă, transmisă, difuzată sau păstrată cu ajutorul unui sistem de stocare, în nicio formă și în niciun mod, grafic, electronic sau mecanic, inclusiv prin fotocopiere, înregistrare și multiplicare, fără acordul prealabil scris al editorului. Copyright © Pandora Publishing, 2020 pentru prezenta ediție O.P. 16, Ghișeul 1, C.P. 0490, București Tel.: +4 021 300 60 90 Fax: +4 0372 25 20 20 www.pandoram.ro Pandora M face parte din Grupul Editorial Trei.
(
)
O P OVE ST E A D EVA R ATA D E S P R E P R I E T E N I E
MICHAEL FOREMAN Traducere din engleză de Ruxandra Tudor
Nu este ușor să fii soldat. Mărșăluiești cât e ziua
de lungă și te pregătești de război, dar ți se spune că țara are nevoie de tine. Acest război este deocamdată departe – de cealaltă parte a oceanului –, însă curând va trebui să mergem acolo și să ajutăm la victorie.
Mereu suntem treziți dis-de-dimineață de sunetul goarnei – „tu, tu, tuu“ –, care anunță încă o zi de mărșăluit, și de exerciții de tragere. Sunetul meu de goarnă favorit este cel care înseamnă „Toată lumea la masă!“
Mirosul de mâncare atrage toți câinii fără stăpân, de la kilometri depărtare. Între ei este unul anume care mă găsește de fiecare dată când mă așez să mănânc, cu cârnații și piureul în față. Este un câine bătrân și ciudat, cu fața turtită și labele scurte. Am decis să-i spun Stubby.
Acum, Stubby mă urmărește peste tot. Ceilalți soldați se amuză când îl văd mărșăluind alături de noi. Îl învăț „să șadă și să ceară“ mâncare, dar și „să stea drept și să salute“ când vede un ofițer. Și ofițerii îl plac. Stubby pare acum unul dintre noi. Sunt sigur că îi voi simți lipsa când vom pleca la război.