Sotia 22

Page 1

COLECÞIE COORDONATÃ DE

Magdalena Mãrculescu



Melanie Gideon

Soþia 22 Traducere din englezã ºi note de Lidia Grãdinaru


Editori: Silviu Dragomir Vasile Dem. Zamfirescu Director editorial: Magdalena Mãrculescu Coperta colecþiei: Faber Studio (Ioan Olteanu) Foto copertã: Masterlife Director producþie: Cristian Claudiu Coban Redactor: Laura Sandu Dtp: Corina Rezai Corecturã: Eugenia Ursu Elena Biþu Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României GIDEON, MELANIE Soþia 22 / Melanie Gideon ; trad.: Lidia Grãdinaru - Bucureºti : Editura Trei, 2012 ISBN 978–973–707–664–9 I. Grãdinaru, Lidia (trad.) 821.111(73)-31=135.1 Titlul original: Wife 22 Autor: Melanie Gideon Copyright © Melanie Gideon, 2012 ilustraþii copyright © 2012 by Kerri Arsenault Copyright © Editura Trei, 2012 pentru prezenta ediþie C. P. 27-0490, Bucureºti Tel. /Fax: +4 021 300 60 90 e-mail: comenzi@edituratrei.ro www.edituratrei.ro ISBN 978–973–707–664–9


Pentru BHR – Soþul I



„Tot timpul conectaþi.“ – E.M. Forster



Partea I



1 29 aprilie 17:05 CÃUTARE GOOGLE „Pleoapã cãzutã“ Aproximativ 54 300 de rezultate. (14 secunde) Pleoapã cãzutã: Enciclopedia Medline Plus Pleoapa cãzutã este lãsarea excesivã a pleoapei superioare... Pleoapa cãzutã face ca persoana respectivã sã arate somnoroasã sau obositã. Pleoapã cãzutã... Alternative naturiste Vorbeºte þinând bãrbia ridicatã. Cautã sã nu îþi încreþeºti fruntea, deoarece asta îþi va agrava problema... Droopy Dog... pleoapã cãzutã Personaj dintr-un serial american de desene animate... pleoape cãzute. Numele de familie: McPoodle. Replica favoritã... „ªtii ce? Asta chiar m-a enervat.“

11


2

Mã uit în oglinda din baie ºi mã întreb de ce nu mi-a spus nimeni cã pleoapa mea stângã a ajuns sã semene cu o micã glugã. Multã vreme am arãtat mai tânãrã decât eram. Iar acum, dintr-odatã, toþi anii s-au adunat ºi îmi arãt vârsta — patruzeci ºi patru de ani, posibil mai mult. Ridic cu degetul pielea în exces ºi o miºc de colo-colo. Existã vreo cremã pe care s-o cumpãr? Ce-ar fi sã-mi injectez în pleoape ceva care sã le ridice? — Ce-ai pãþit la ochi? Peter vârã capul în baie ºi, cu toate cã mã enerveazã sã fiu spionatã, mã bucur sã vãd faþa pistruiatã a fiului meu. La doisprezece ani, nevoile lui sunt încã mici ºi uºor de îndeplinit: boxeri Eggos and Fruit de la Loom — din cei cu betelie de bumbac. — De ce nu mi-ai spus? zic. Mã bizui pe Peter. Suntem apropiaþi, mai ales în materie de ferchezuialã. Avem o înþelegere. El e responsabil cu pãrul meu. Îmi spune când mi se vãd rãdãcinile ca sã pot sã-mi fac programare la Lisa, coafeza mea. Iar eu, în schimb, sunt responsabilã cu mirosul lui. Am grijã sã nu emane vreunul. Din motive necunoscute, bãieþii 12 fiction connection


Soþia 22

de doisprezece ani nu simt duhoarea care apare la subraþul lor. Peter se prezintã dimineaþa la inspecþie, cu braþul ridicat, miºcând subsuoara ca sã prind un damf. „Duº“, spun aproape întotdeauna. Mai ºi mint, dar rar, ºi îi spun: „Eºti în regulã“. Un bãiat trebuie sã miroasã a bãiat. — Ce sã-þi spun? — Despre pleoapa mea stângã. — Care? Aia care îþi atârnã pe ochi? Mârâi. — Doar un picuþ. Mã uit iar în oglindã. — De ce n-ai spus nimic? — Pãi, tu de ce nu mi-ai spus cã Peter înseamnã penis în argou? — Ba nu. — Ba da, clar. Un peter ºi douã bile? — Îþi jur cã n-am mai auzit în viaþa mea expresia asta. — Mã rog, acum înþelegi de ce îmi schimb numele în Pedro. — Ce s-a întâmplat cu Frost? — Asta a fost în februarie. Eram la capitolul despre Robert Frost. — Iar acum drumul a deviat ºi vrei sã fii Pedro? întreb. În gimnaziu, mi s-a spus, copiii fac experimente cu identitatea lor. Treaba noastrã, ca pãrinþi, este sã-i lãsãm sã încerce sã fie diverse persoane, dar e greu sã þii pasul. Frost într-o zi, Pedro a doua zi. Slavã Domnului cã Peter nu e EMO, sau corect e IMO? Habar n-am ce înseamnã EMO/IMO — din câte ºtiu e un curent gotic la modã printre adolescenþi, bãieþi duri care îºi vopsesc pãrul negru ºi îºi contureazã ochii cu dermatograful, ºi nu, Peter nu e aºa. Peter e un romantic. 13


Melanie Gideon

— Bine, spun. Dar la Peder te-ai gândit? E versiunea norvegianã a lui Peter. Avem niºte bandã adezivã? Scotch? Vreau sã-mi lipesc pleoapa cu scotch, sã vãd cum ar arãta dacã aº rezolva problema. — Îmi place pleoapa ta cãzutã. Te face sã semeni cu un câine. Îmi cade falca. „ªtii ce? Asta chiar m-a enervat.“ — Nu, cu Jampo, spune el. Peter se referã la corcitura noastrã de doi ani, jumãtate spaniel tibetan, jumãtate Dumnezeu ºtie ce; un Mussolini de câine de ºase kilograme, hiperagitat, care îºi mãnâncã propriul caca. Scârbos, da, dar convenabil, dacã stai sã te gândeºti. Nu mai trebuie sã umbli cu pungile alea de plastic dupã tine. — Lasã-l, Jampo, jigodie ce eºti! strigã Zoe de la parter. Auzim câinele alergând ca apucat pe parchet, foarte probabil rostogolind un sul de hârtie igienicã, care, dupã caca, e mâncarea lui preferatã. Jampo înseamnã „blajin“ în tibetanã, ceea ce bineînþeles cã s-a dovedit a fi total opusul personalitãþii câinelui, dar nu mã deranjeazã; prefer un câine vioi. Timp de un an ºi jumãtate a fost ca ºi cum am fi avut iar în casã un copilaº care începe sã umble, ºi mi-a plãcut la nebunie. Jampo e bebeluºul meu, al treilea copil pe care n-am sã-l am niciodatã. — Trebuie dus afarã. Vrei sã-l scoþi tu, iubitule? Eu trebuie sã mã pregãtesc pentru desearã. Peter face mutre. — Te rog. — Bine. — Mulþumesc. Hei, stai, înainte sã pleci, avem niºte scotch? 14 fiction connection


Soþia 22

— Nu cred. Totuºi, am vãzut niºte bandã de lipit þevi în sertarul cu mãrunþiºuri. Mã uit cu atenþie la pleoapã. — Îmi mai faci o favoare? — Care? ofteazã Peter. — Dupã ce plimbi câinele, vrei sã-mi aduci banda pentru þevi? Dã din cap. — Eºti cel mai bun fiu pe care-l am. — Sunt singurul tãu fiu. — ªi eºti cel mai bun ºi la matematicã, spun, sãrutându-l pe obraz. Disearã îl însoþesc pe William la lansarea votcii FIG; o prezentare pe care el ºi echipa lui de la KKM Advertising au lucrat sãptãmâni întregi. Am aºteptat-o cu nerãbdare. O sã fie muzicã live. Nu ºtiu ce formaþie nouã, trãsnet, trei femei cu viori electrice de la Adirondacks sau Ozarks — nu þin minte care dintre ele. „Business elegant“ a spus William, aºa cã scot vechiul meu costum roºu-aprins Ann Taylor. În anii ’90, când ºi eu lucram în publicitate, acesta era costumul meu „de forþã“. Îl îmbrac ºi mã uit în oglinda cea mare. Costumul pare cam demodat, dar poate cã, dacã îmi pun colierul masiv de argint pe care mi l-a dãruit Nedra anul trecut de ziua mea, nu o sã se observe cã a vãzut ºi zile mai bune. Am cunoscut-o pe Nedra Rao acum cincisprezece ani la un grup de joacã „Eu ºi mami“. E cea mai bunã prietenã a mea ºi, întâmplãtor, este ºi unul dintre cei mai buni avocaþi de divorþ din statul California, pe care pot întotdeauna sã contez cã-mi dã gratis un sfat foarte util, foarte sofisticat, de 425 de dolari pe orã, ºi asta fiindcã 15


Melanie Gideon

mã iubeºte. Încerc sã vãd costumul cu ochii Nedrei. ªtiu exact ce ar spune, cu accentul ei ºic, englezesc: „Sper cã glumeºti, iubito!“ Din pãcate, n-am în dulap nimic altceva care sã poatã fi catalogat drept „business elegant“. Îmi pun pantofii de lac ºi cobor la parter. Pe canapea, cu pãrul lung, ºaten, prins la spate într-un coc încâlcit, stã Zoe, fiica mea de cincisprezece ani. Când ºi când (în prezent, nu) este o vegetarianã obsedatã de reciclare ºi producãtoarea propriului balsam organic de buze (mentã ºi ghimbir). Ca majoritatea fetelor de vârsta ei, e ºi o „fostã“ de profesie: fostã balerinã, fostã chitaristã ºi fostã iubitã a fiului Nedrei, Jude. Jude e oarecum faimos pe la noi. A reuºit sã ajungã în runda de la Hollywood a emisiunii American Idol ºi pe urmã a fost eliminat deoarece „cântã ca un eucalipt de Califonia în flãcãri, care trosneºte ºi sfârâie ºi explodeazã, dar, pânã la urmã, nu e o specie indigenã, nu e deloc o specie indigenã“. Eu þineam cu Jude, toþi þineam, fiindcã nu a fost eliminat nici din prima, nici din a doua. Dar pe urmã, chiar înainte de Hollywood, faima bruscã i s-a suit la cap, a înºelat-o pe Zoe ºi apoi i-a dat papucii, frângându-i astfel inima fetei mele. Lecþia? Sã nu-þi laºi niciodatã adolescenta sã iasã cu fiul celei mai bune prietene a ta. Mi-au trebuit luni întregi, adicã lui Zoe i-au trebuit, ca sã-ºi revinã. I-am spus Nedrei niºte lucruri oribile — lucruri de genul: „M-aº fi aºteptat mai mult de la fiul unei feministe ºi bãiat cu douã mame“, pe care, probabil, n-ar fi trebuit sã le spun. Eu ºi Nedra nu am mai vorbit o perioadã. Acum suntem bine, dar ori de câte ori mã duc acasã la ea, Jude este în mod convenabil plecat. 16 fiction connection


Soþia 22

Mâna dreaptã a lui Zoe se miºcã pe tastatura mobilului cu vitezã maximã. — Cu asta te îmbraci? întrebã ea. — Ce are? E vintage. Zoe pufneºte. — Zoe, iubito, vrei, te rog, sã ridici privirea din chestia asta? Am nevoie de pãrerea ta sincerã. Îmi întind larg braþele. — E chiar atât de rãu? Zoe îºi ridicã privirea. — Depinde. Cât de întuneric o sã fie? Oftez. Cu doar un an în urmã, eu ºi Zoe eram foarte apropiate. Acum mã trateazã ca pe fratele ei — un membru al familiei care trebuie tolerat. Mã port ca ºi cum n-aº observa, dar, în mod invariabil, compensez excesiv, încercând sã fiu drãguþã pentru amândouã, ºi pânã la urmã îmi pierd cumpãtul ºi zbier. — E pizza în congelator ºi te rog sã ai grijã ca Peter sã fie în pat la zece. Nu o sã întârziem nici noi mult. Zoe continuã sã tasteze. — Tata te aºteaptã în maºinã. Alerg prin bucãtãrie cãutându-mi poºeta. — Distracþie plãcutã. ªi sã nu te uiþi la Idol fãrã mine. — Am vãzut deja rezultatele pe Google. Sã-þi spun cine a fost trimis la plimbare? — Nu! strig, ieºind în fugã pe uºã. — Alice Buckle. A trecut mult prea mult timp. ªi ce adiere de aer proaspãt eºti! De ce nu te târãºte William mai des la evenimentele astea? Bine, bãnuiesc cã îþi face o favoare, nu-i aºa? Altã searã, altã lansare de votcã. N-are niciun haz, am dreptate? 17


Melanie Gideon

Frank Potter, ºeful departamentului de creaþie de la KKM Advertising, se uitã discret peste capul meu. — Arãþi minunat, spune el, rotindu-ºi ochii în jur. Face cu mâna cuiva din fundul sãlii. Costumul ãsta e adorabil. Iau o înghiþiturã mare de vin. — Mersi. În timp ce mã uit prin salã, la bluzele transparente, la sandalele cu barete subþiri ºi la ginºii mulaþi pe care le poartã majoritatea femeilor, îmi dau seama cã „business elegant“ înseamnã de fapt „business sexy“. Cel puþin pentru mulþimea de aici. Toatã lumea aratã grozav. Deocamdatã. Îmi petrec un braþ pe dupã talie ºi þin paharul de vin astfel încât îmi ajunge aproape de bãrbie — o încercare nereuºitã de a-mi masca taiorul. — Îþi mulþumesc, Frank, spun, în timp ce o broboanã de transpiraþie mi se prelinge pe ceafã. Transpiratul este reacþia mea incontrolabilã atunci când nu mã simt în largul meu. O altã reacþie incontrolabilã a mea este cã mã repet. — Mulþumesc, spun încã o datã. Oh, Doamne, Alice! Un trial de mulþumesc? El mã bate uºurel pe braþ. — ªi cum sunt lucrurile acasã? Spune-mi. Totul e bine? Copiii? — Toatã lumea e bine. — Eºti sigurã? întreabã el, cu faþa încordatã de îngrijorare. — Pãi, da, da, toatã lumea e bine. — Minunat, spune el. Mã bucur sã aud asta. ªi tu cu ce te mai ocupi? Mai predai? Ce materie era? — Actorie. 18 fiction connection


Soþia 22

— Actorie. Aºa e. Probabil cã-þi aduce o mulþime de... satisfacþii. Dar îmi închipui cã e foarte stresant. Coboarã glasul. — Eºti o sfântã, Alice Buckle. Eu sigur n-aº fi avut rãbdarea necesarã. — Sunt sigurã cã ai fi avut-o dacã ai fi vãzut de ce sunt în stare copiii ãºtia. Sunt foarte pasionaþi. ªtii, chiar zilele trecute unul dintre elevii mei... Frank Potter se uitã iarãºi peste capul meu, ridicã sprâncenele ºi dã din cap. — Iartã-mã, Alice, dar din pãcate sunt chemat. — Vai, sigur. Scuze. N-am vrut sã te reþin. Sunt sigurã cã ai altã.... Vine spre mine ºi eu mã aplec crezând cã are de gând sã mã sãrute pe obraz, însã el se dã înapoi, îmi prinde mâna cu fermitate ºi o scuturã. — La revedere, Alice. Mã uit în salã, la toatã lumea care bea veselã votcã Lychee FiGtinis. Chicotesc uºurel, ca ºi cum m-aº gândi la ceva amuzant, încercând sã par ºi eu veselã. Unde e soþul meu? — Frank Potter e un neghiob, îmi ºopteºte un glas la ureche. Slavã Domnului, o faþã prietenoasã! E Kelly Cho, membrã de multã vreme a echipei de creaþie a lui William — ºi, oricum, veche în publicitate, unde fluctuaþia mâinii de lucru este incredibil de rapidã. Poartã un costum, nu foarte diferit de al meu (revere mai frumoase), dar care pe ea aratã trãsnet. Îl poartã cu cizme peste genunchi. — Uau, Kelly, arãþi fabulos! spun. Kelly îmi respinge complimentul cu un gest al mâinii. 19


Melanie Gideon

— Cum se face cã nu te vedem mai des? — Ei, ºtii tu. Trecerea podului e o mare corvoadã. Traficul. ªi tot nu mã simt prea împãcatã când îi las pe copii singuri acasã noaptea. Peter are doar doisprezece ani, iar Zoe este o adolescentã distratã tipicã. — Cum e la muncã? — Grozav. Atâta doar cã mã pierd complet în detalii: costume, pãrinþi care se ciondãnesc, liniºtirea pãianjenilor ºi porcilor care nu ºi-au învãþat încã rolurile. În clasa a treia se face anul ãsta Pânza lui Charlotte. Kelly zâmbeºte. — Ador cartea asta! Slujba ta pare foarte idilicã. — Serios? — A, da. Tare mi-ar plãcea sã scap de stresul cotidian. În fiecare searã se întâmplã ceva. ªtiu cã pare fascinant — dineurile clienþilor, bilete la lojã la Giants, invitaþii la concerte, dar dupã o vreme este epuizant. Mã rog, ºtii ºi tu cum e. Eºti de mult o vãduvã de publicitate. „Vãduvã de publicitate?“ Nu ºtiam cã existã un nume pentru asta. Pentru mine. Dar Kelly are dreptate. Între cãlãtoriile lui William ºi momentele când trebuie sã-ºi distreze clienþii, în esenþã, sunt o mamã singurã. Avem noroc dacã luãm o cinã în familie de câteva ori pe sãptãmânã. Mã uit în cealaltã parte a sãlii ºi atrag privirea lui William. Se îndreaptã spre noi. E un bãrbat înalt, bine fãcut, cu pãrul negru încãrunþit doar la tâmple, în felul ãla sfidãtor în care încãrunþesc unii bãrbaþi (de parcã ar spune: „La dracu’ cu faptul cã am patruzeci ºi ºapte de ani, sunt încã al naibii de sexy ºi cãrunt arãt ºi mai sexy“). Simt un val de mândrie în timp ce el traverseazã sala în costumul lui negru-tãciune ºi în cãmaºa cadrilatã. 20 fiction connection


Soþia 22

— De unde ai cumpãrat cizmele? o întreb pe Kelly. William vine lângã noi. — Bloomies. Aºadar, William, soþia ta nu cunoaºte termenul „vãduvã de publicitate“. Cum se poate, când tu ai fãcut asta din ea? întrebã Kelly, fãcându-mi cu ochiul. William se încruntã. — Te-am cãutat peste tot. Unde ai fost, Alice? — A fost chiar aici, suportându-l pe Frank Potter, de fapt, spune Kelly. — Ai vorbit cu Frank Potter? întrebã William, alarmat. El te-a abordat, sau tu l-ai abordat pe el? — El m-a abordat, spun. — A pomenit de mine? De campanie? — N-am vorbit despre tine, spun. De fapt, n-am vorbit mult. Îl vãd pe William încleºtându-ºi maxilarele. De ce e aºa de stresat? Clienþii sunt zâmbitori ºi beþi. E multã presã. Lansarea e un succes, din câte îmi dau seama. — Putem sã ieºim de aici, Alice? întrebã William. — Acum? Dar formaþia nici nu a început. Chiar aºteptam cu nerãbdare sã aud niºte muzicã live. — Sunt obosit, Alice. Sã plecãm, te rog. — William! Un trio de tineri atrãgãtori face cerc în jurul nostru — sunt ºi ei membri ai echipei lui William. Dupã ce William m-a prezentat lui Joaquin, Harry ºi Urminder, Urminder spune: — Azi am navigat pe internet sã vãd câte postãri cu mine gãsesc. Pe scurt, am fãcut „ego surfing“. — ªi ieri, spune Joaquin. — ªi alaltãieri, spune Kelly. — Vreþi sã mã lãsaþi sã termin? întreabã Urminder. 21


Melanie Gideon

— Lasã-mã sã ghicesc, spune Harry. 1 234 589 de apariþii. — Tâmpitule! spune Urminder. — Bine cã i-ai luat faþa, Har, spune Kelly. — Acuma, 5 881 sunã jalnic, se strâmbã Urminder. — 10 263 în mod clar nu sunã jalnic, spune Harry. — Sau 20 534, spune Kelly. — Minþiþi amândoi, spune Joaquin. — Nu fi invidios, domnule 1 031, spune Kelly. E degradant. — 50 287, spune William, reducându-i pe toþi la tãcere. — Fratele meu! spune Urminder. — Asta-i fiindcã ai câºtigat Clio ãla, spune Harry. Când a fost asta, ºefu’? O mie nouã sute optzeci ºi... ? — Þine-o tot aºa, Harry, ºi te iau de la semiconductoare ºi te pun la igienã femininã, spune William. Nu îmi ascund expresia de uimire de pe faþã. Au o întrecere cu privire la câte rezultate apar la cãutarea numelui lor. ªi sunt toate cu miile? — Uite ce aþi fãcut! Alice e îngrozitã, spune Kelly. ªi nu o condamn. Suntem o ºleahtã de narcisiºti meschini. — Nu, nu, nu. Nu criticam pe nimeni. Cred cã e amuzant. „Ego surfing.“ Toatã lumea face asta, nu-i aºa? Doar cã nu are destul curaj sã recunoascã. — Dar tu, Alice? Te-ai cãutat pe Google în ultima vreme? întreabã Urminder. William clãtinã din cap. — Alice nu are de ce sã se caute pe Google. Ea nu are o viaþã publicã. — Zãu? ªi ce fel de viaþã am? întreb. — O viaþã frumoasã. O viaþã plinã de sens. Doar cã o viaþã de mai micã anvergurã. 22 fiction connection


Soþia 22

William îºi ciupeºte pielea dintre ochi. — Scuze, copii, a fost distractiv, dar noi trebuie sã plecãm. Avem de trecut un pod. — Trebuie? întreabã Kelly. Tu ce crezi Alice? Trebuie? — Are dreptate, spun. Le-am promis copiilor cã la zece suntem acasã. Mâine am ºcoalã. Kelly ºi cei trei tineri se îndreaptã spre bar. — O viaþã de micã anvergurã? întreb. — N-am vrut sã spun nimic prin asta. Nu fi aºa de sensibilã, spune William, scrutând sala. În plus, am dreptate. Când te-ai cãutat pe Google ultima datã? — Sãptãmâna trecutã. 128 de apariþii, mint eu. — Serios? — De ce te miri aºa? — Te rog, Alice, n-am timp de asta. Ajutã-mã sã-l gãsesc pe Frank. Trebuie sã-i spun cã plec. Oftez. — E acolo, lângã ferestre. Vino. William pune mâna pe umãrul meu. — Stai aici. Mã întorc imediat. Pe pod nu e trafic ºi îmi doresc sã fi fost. Întoarcerea acasã este de obicei ceva care îmi place grozav: aºtept cu nerãbdare sã-mi pun pijamaua ºi sã mã cuibãresc pe canapea cu telecomanda, în timp ce copiii dorm la etaj (sau se prefac cã dorm, dar dupã toate probabilitãþile tasteazã de zor mesaje pe mobil sau vorbesc din pat), dar în seara asta mi-ar plãcea sã rãmân în maºinã ºi sã merg undeva, oriunde. Seara a fost o ieºire din tipar ºi nu pot sã scap de sentimentul cã lui William îi e jenã cu mine. — De ce eºti aºa de tãcutã? Ai bãut prea mult? întreabã el. 23