funcționează variabil prin intermediul sistemului comunicării lingvistice, dar asigurând echilibrarea informațională și pragmatică cu lumea înconjurătoare. În timp ce gândirea este un proces cognitiv°comunicațional, limbajul este un proces de comunicare cognitivă“ (pag. 423). O altă premieră pe care o stabilește capitolul dedicat gândirii este analiza aprofundată a teoriei psihogenetice asupra stadiilor evolutive ale intelectului, realizată de către Jean Piaget. Avem de‑a face cu o analiză care vădește cu noașterea și înțelegerea aprofundată a teoriei piagetiene. Autorul nu se rezumă la o simplă prezentare a concepției lui Piaget, ci procedează la analize, inter pretări, nuanțări, uneori critice, care ne ajută să înțelegem modelul savantului elvețian. În categoria premierelor trebuie să includem și analiza implicațiilor moti vaționale și afective ale gândirii. Asistăm la o prefigurare a ceea ce va dobândi o remarcabilă dezvoltare în secolul XXI prin teoria inteligenței emoționale. Expertiza și preocupările autorului în ceea ce privește psihologia creativității se regăsesc în abordarea euristicii și raporturilor sale cu algoritmica. Sunt abordate pe larg strategiile și procedeele euristice care au prezentat o mare actualitate în cercetările asupra creativității din anii ’70. Merită să subliniem un punct deosebit de novator în abordarea gândirii pe care ni°l propune autorul, și anume conceptul de stil cognitiv. Acest concept este încă de mare actualitate și sugerează nu numai implicarea unor modalități specifice de receptare și prelucrare a informației, dar și implicarea particularităților de personalitate, diferențelor individuale. Este foarte dificil să identificăm o definiție acceptabilă a conceptului de stil cognitiv. În ciuda caracterului operațional, logic, predictiv al gândirii, am putea spune că stilul cognitiv desemnează o manieră personală a recepției, prelucrării și interpretării cognitive. Interesant este că sunt trimiteri la aspecte ce vor fi dezvoltate în anii următori apariției cărții, cum ar fi conceptul de hărți cognitive. În această zonă sunt amintite contribuțiile lui R.W. Gardner privitoare la principiile controlului cognitiv și tipurile corespunzătoare de abordare a sarcinilor complexe. Conceptul de stil cognitiv realizează „o bună legătură a gândirii și cunoașterii cu sistemul de personalitate“.
23
În studiul proceselor memoriei, autorul evită capcana unei abordări facile, care este comună manualelor, tratatelor de psihologie. Asistăm și în acest caz la o tentativă curajoasă de abordare a memoriei dintr°o perspectivă novatoare a cognitivismului și a neuroștiințelor. Făcând concesiile inevitabile concepției sale materialiste, cu privire la influențele sociale, culturale asupra memoriei, autorul trece mai departe la o analiză atentă a mecanismelor neurofiziologice ale memoriei. Sunt invocate ultimele cercetări din domeniul neuroștiințelor, rolul localizărilor corticale și specializării rețelelor neuronale, mergând până la cercetările de genetică moleculară. Sunt trecute în revistă modalitățile de cerce tare experimentală a proceselor memoriei pornind de la primele experimente ale lui Ebbinghouse și ajungând la cercetările moderne ale lui Postman și Bruner. Analiza factorilor care influențează memoria îi prilejuiește autorului vaste incursiuni în cercetările experimentale întreprinse de°a lungul timpului asupra Tratat de psihologie generală n Studiu introductiv