provin şi sunt permanent influenţate de concepte psihanalitice atât clasice, cât şi contemporane. Teoriile psihanalitice ale relaţiilor cu obiectul şi psihologia psihanalitică a sinelui se află în mod special printre cele mai importante influenţe asupra modalităţii de abordare a cazurilor cu care se confruntă asistenţa socială şi asupra majorităţii formelor de psihoterapie practicate în prezent (terapie de familie, terapie de cuplu, abordări cogni tive şi comportamentale, psihoterapie Gestalt şi psihoterapie dinamică de scurtă durată). Extinderea psihanalizei dincolo de graniţele contextului clinic este şi mai impresionantă. De‑a lungul vieţii lui Freud, adesea solitară şi combativă, psihanaliza a ocupat chiar şi la apogeul ei o poziţie minoritară problematică în raport cu societatea şi cul tura în ansamblul ei. Astăzi, contribuţiile lui Freud sunt accep tate la o scară atât de largă, sunt atât de intim împletite în textura culturii noastre şi a felului în care trăim experienţa propriei noastre persoane, încât, într‑un fel, suntem cu toţii „freudieni“. Psihanaliza nu este doar o disciplină profesională şi ştiinţifică în interiorul culturii noastre, ci o formă de gândire, un tip de conceptualizare a experienţei umane care a devenit constitutiv pentru cultura noastră, prezent în felul în care am ajuns să trăim experienţa propriilor noastre persoane şi minţi. Trăsăturile majore ale contribuţiilor personale ale lui Freud, care au stârnit controverse semnificative în vremea lui, au devenit în ziua de azi idei obişnuite: motivaţia şi semnificaţia inconştiente, varia bilitatea infinită a formelor sexualităţii, puterea formativă a evenimentelor din primii ani de viaţă, centralitatea temelor oedipiene în viaţa de familie, dimensiunile sexuale şi senzuale ale experienţelor din copilărie şi din perioada de sugar, eficienţa
21
Experiența psihanalizei n Prefață