în ochii adulţilor. Din contră, contribuţia copiilor la experienţă este foarte importantă. Despre ce vorbim, exact? O listă scurtă cuprinde istoricul dezvoltării şi istoricul biologic al copiilor, nişa lor culturală, starea şi integritatea creierului atunci când are loc experienţa şi, treptat, felul în care ajung să interpreteze expe rienţa. Doi copii pot creşte în condiţii aparent identice şi, cu toate acestea, rezultatele dezvoltării lor să fie foarte diferite. Un studiu al interacţiunilor reciproce complexe, cum sunt acelea descrise mai sus, necesită un design longitudinal şi măsurarea unor domenii multiple. Dacă este realizat în mod adecvat, ne indică rezultate diferite pentru copii care şi‑au început viaţa în condiţii similare de risc. Tocmai acestea au fost scopurile noastre în cadrul Proiectului de Intervenţie Timpurie Bucureşti (PITB), în cazul bebeluşilor care cu toţii fuseseră abandonaţi şi trăiseră în condiţii de severă deprivare psihosocială.
19
Individualitatea Creierul se dezvoltă în funcţie de o panoplie complexă de factori programaţi genetic. Printre aceştia se numără atât semnalele moleculare, cât şi cele electrice care apar spontan în reţelele neuronale tot mai dezvoltate. Împreună, semnalele respective formează căi neuronale şi tipare ale unor conexiuni remarcabil de precise, care permit animalelor să desfăşoare comportamente specifice imediat după naştere. De asemenea, ele se află la baza unor comportamente instinctuale care pot apărea mult mai târziu în viaţă, adesea asociate unor răspunsuri emoţionale, comportamentelor de căutare a hranei sau reacțiilor sexuale şi sociale.
Copiii abandonaţi ai României n Începutul unei călătorii