Issuu on Google+

COLECȚIE COORDONATĂ DE

Magdalena Mărculescu


Robert Galbraith

Chemarea cucului Traducere din engleză de Constantin Dumitru‑Palcus


Editori: Silviu Dragomir Vasile Dem. Zamfirescu Director editorial: Magdalena Mărculescu Coperta: Faber Studio Artwork by © LBBG - Sian Wilson. Figure © Arcangel Images / Ilona Wellmann. Fence netting © Trevillion Images / Yolande de Kort. Street scene © LBBG - Sian Wilson Director producție: Cristian Claudiu Coban Redactor: Domnica Drumea Dtp: Corina Rezai Corectură: Rodica Petcu Lorina Chițan Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României GALBRAITH, ROBERT Chemarea cucului / Robert Galbraith ; trad.: Constantin Dumitru-Palcus. - Bucureşti : Editura Trei, 2013 ISBN 978-973-707-880-3 I. Dumitru-Palcus, Constantin (trad.) 821.111-31=135.1 Titlul original: The Cuckoo‘s Calling Autor: Robert Galbraith Copyright © 2013 Robert Galbraith Limited Ediția originală a fost publicată în 2013 de Editura Sphere, UK. Toate drepturile sunt rezervate. Drepturile morale ale autorului au fost stabilite. Toate personajele și evenimentele din această carte, altele decât acelea care ţin clar de domeniul public, sunt imaginare şi orice asemănare cu persoane reale, în viaţă sau decedate, este pur întâmplătoare. Niciun fragment din această publicaţie nu poate fi reprodus, stocat electronic sau transmis, în nicio formă şi prin niciun mijloc, fără permisiunea scrisă a editorului, nici nu va circula având alt sistem de legare sau copertare decât cel în care e publicată şi fără vreo altă condiţie similiară exceptând-o pe aceea impusă cumpărătorului ulterior. Copyright © Editura Trei, 2013 pentru prezenta ediție C. P. 27-0490, București Tel. /Fax: +4 021 300 60 90 e-mail: comenzi@edituratrei.ro www.edituratrei.ro ISBN: 978-973-707-880-3


Adevトビatului Deeby, cu multe mulナ」umiri


De ce te-ai născut când zăpada se-aşternea? Trebuia să vii când cucul te chema, Când strugurii sunt verzi în ciorchine Ori când, spre zări senine Rândunelele cerul inundă Fugind de vara muribundă. De ce-ai murit când mieii se năşteau? Tu trebuia să mori când merele cad Când vin lăcustele, popor nomad, Când lanurile-şi fac din mirişte vad, Şi vântul plânge orişiunde, După frumuseţile muribunde. Christina G. Rossetti, „Bocet“


Prolog

Is demum miser est, cuius nobilitas miserias nobilitat. Nefericit e cel a cărui faimă ĂŽi face vestite nenorocirile. Lucius Accius, Telephus


Agitaţia din stradă era ca un zumzăit de muște. Fotografii se adunaseră în spatele barierelor patrulate de poliţie, având pregătite aparatele foto cu boturi lungi, aburii respiraţiei ridicându‑se în aer. Zăpada cădea neîncetat peste căciuli și umeri; degete înmănușate ștergeau obiectivele foto. În răstimpuri, izbucneau rafale de clicuri sporadice, când privitorii, ca să‑și omoare timpul, pozau cortul din prelată albă aflat în mijlocul drumului, având în spate intrarea în clădirea din cărămidă roșie cu balconul de la ultimul etaj de unde căzuse cadavrul. În spatele paparazzilor înghesuiţi se vedeau dube albe cu antene de satelit enorme, în vreme ce sunetiștii cu căștile pe urechi bântuiau prin preajmă. Între înregistrări, reporterii băteau mărunt din picioare și‑și încălzeau mâinile pe paharele fierbinţi cu cafea cumpărate de la cafeneaua aglomerată situată la câteva străzi mai încolo. Ca să‑și umple timpul, cameramanii cu fesuri de lână filmau spinările fotografilor, balconul, cortul care ascundea cadavrul, apoi se repoziţionau pentru cadre mai largi, ce cuprindeau haosul instalat în strada Mayfair, calmă și înzăpezită, cu șirurile ei de uși negre și 11


Robert Galbraith

lucioase încadrate de porticuri din piatră albă și flancate de arbuști ornamentali. Intrarea de la numărul 18 era delimitată cu bandă galbenă. Poliţiștii, unii dintre ei experţi criminaliști îmbrăcaţi în alb, puteau fi zăriţi în holul de dincolo. Posturile de televiziune transmiseseră deja știrea de câteva ore. Curioșii se îngrămădeau la cele două capete ale străzii, ţinuţi pe loc de alţi poliţiști. Unii veniseră special ca să vadă, alţii se opriseră în drum spre serviciu. Mulţi își ţineau telefoanele mobile ridicate ca să facă poze înainte să‑și continue drumul. Un tânăr, neștiind care era balconul important, le fotografia pe toate, pe rând, deși cel din mijloc era umplut de trei arbuști plini de frunze, tunși frumos în formă de glob, care abia lăsau loc pentru o fiinţă umană. Un grup de adolescente veniseră cu flori și erau filmate înmânându‑le poliţiștilor, care încă nu se hotărâseră unde ar fi locul potrivit pentru ele, lăsându‑le cu stângăcie în spatele dubei de poliţie, conștienţi că obiectivele camerelor de filmat le urmăreau fiecare mișcare. Corespondenţii trimiși de canalele de știri menţineau un flux constant de comentarii și speculaţii în jurul puţinelor elemente de senzaţional pe care le cunoșteau. „… din apartamentul ei de la mansardă în jurul orei două noaptea. Poliţia a fost alertată de paznicul clădirii…“ „… niciun semn că ar avea de gând să ia cadavrul de aici, ceea ce i‑a făcut pe unii să speculeze…“ „… nu știm dacă a fost singură când a căzut…“ „… echipele au intrat în clădire și vor efectua o percheziţie minuţioasă.“ 12 fiction connection


Chemarea cucului

O lumină deprimantă umplea interiorul cortului. Doi bărbaţi stăteau pe vine lângă cadavru, gata să‑l așeze, în sfârșit, într‑un sac. Din capul fetei cursese puţin sânge pe zăpadă. Faţa era zdrobită și tumefiată, un ochi redus la o zbârcitură, celălalt arătându‑se ca o felie de alb mat între pleoapele umflate. Când bluza cu paiete pe care o purta scânteia în lumina ușor schimbătoare, crea impresia tulburătoare de mișcare, de parcă fata ar fi respirat din nou sau își încorda mușchii, gata să se ridice. Ninsoarea cădea pe prelata de deasupra, auzindu‑se ca un răpăit estompat de vârfuri de degete. — Unde dracu‑i ambulanţa aia? Inspectorul de poliție Roy Carver începea să se înfurie. Un ins burduhănos, cu faţa de culoarea cărnii de vită conservate, ale cărui cămăși erau de obicei pătate de transpiraţie la subsuori, își epuizase deja rezerva limitată de răbdare cu ore în urmă. Se afla aici aproape de tot atâta timp ca și cadavrul. Picioarele îi îngheţaseră așa de tare, că nu le mai simţea și era ameţit de foame. — Ambulanţa e la două minute de‑aici, spuse sergentul Eric Wardle, răspunzându‑i fără să vrea șefului său în timp ce intra în cort cu mobilul la ureche. I‑am făcut un pic de loc aici. Carver mârâi. Proasta lui dispoziţie era exacerbată de convingerea că pe Wardle îl sensibiliza prezenţa fotografilor. Plăcut la înfăţișare, cu un aer băieţos, cu părul castaniu des și ondulat, acum glazurat cu zăpadă, Wardle, considera Carver, pierduse mai mult timp decât era necesar în cele câteva incursiuni pe care le făcuse în afara cortului. — Bine măcar că mulţimea de‑afară o să plece când o să dispară cadavrul de‑aici, adăugă Wardle, continuând să se uite afară la fotografi. 13


Robert Galbraith

— N‑o să plece cât timp vom continua să tratăm locul ăsta ca pe un loc al crimei, se răsti Carver la el. Wardle nu răspunse la provocarea nerostită, dar Carver explodă totuși: — Vaca asta proastă s‑a aruncat. Nu mai era nimeni cu ea. Așa‑zisa ta martoră era drogată și nu mai știa… — Uite că vine, spuse Wardle și, spre dezgustul lui Carver, ieși iar din cort, ca să aștepte ambulanţa direct în câmpul vizual al camerelor. Vestea a luat locul forţat știrilor despre viaţa politică, războaie și dezastre și fiecare versiune a relatării era presărată cu imagini ale chipului fără cusur al moartei sau ale corpului ei zvelt și sculptat. În câteva ore, puţinele fapte cunoscute s‑au răspândit ca un virus la milioane de oameni: cearta cu prietenul ei celebru, care avusese loc în public, drumul spre casă singură, ţipetele auzite de vecini și căderea finală, fatală… Prietenul s‑a refugiat într‑o instituţie de reabilitare, dar poliţia a rămas impenetrabilă. Cei care fuseseră cu ea în seara anterioară morţii erau vânaţi. Mii de rubrici de ziar și ore de știri televizate erau dedicate subiectului, iar femeia care jura că auzise o a doua ceartă cu câteva clipe înainte de căderea corpului a devenit și ea celebră pentru scurt timp, acordându‑i‑se privilegiul unor poze de dimensiuni mai mici lângă imaginile frumoasei fete moarte. Pe urmă, însă, într‑un oftat aproape sonor de dezamăgire, s‑a dovedit că martora minţise, astfel că și ea s‑a refugiat într‑o clinică de dezintoxicare, moment în care celebrul suspect principal s‑a externat, asemenea bărbatului și femeii din căsuţa de jucărie, care nu pot ieși simultan niciodată. 14 fiction connection


Chemarea cucului

Așadar, fusese sinucidere la urma urmelor și, după un moment de hiat înmărmurit, povestea a căpătat un al doilea elan, mai slab. S‑a scris că fata era dezechilibrată, instabilă, nepotrivită pentru viaţa de supervedetă în capcana căreia extravaganţa și frumuseţea o prinseseră; că pătrunsese într‑o clasă de oameni imorali, plini de bani, care o corupseseră; că decadenţa noii ei vieţi îi destabilizase personalitatea deja fragilă. A devenit o poveste moralizatoare încărcată de Shadenfreude și mulţi editorialiști au făcut aluzie la Icar, căruia Private Eye îi dedicase o rubrică specială. Și deodată, în sfârșit, frenezia s‑a domolit în apatie și nici jurnaliștilor nu le‑a mai rămas nimic de spus, căci prea multe se spuseseră deja.

15


Trei luni mai t창rziu


Partea I

Nam in omni adversitate fortunae infelicissimum est genus infortunii, fuisse felicem.

Cトツi テョn fiecare nenorocire, cel mai nefericit dintre nefericiナ」i este cel care a fost fericit. Boethius, De Consolatione Philosophiae


1

Deși cei douăzeci și cinci de ani ai vieţii lui Robin Ellacott cunoscuseră momente de dramă și incidente, niciodată nu se trezise cu conștiinţa certă că își va aminti cât va trăi ziua care avea să urmeze. La scurt timp după miezul nopţii, Matthew, prietenul ei de atâta vreme, îi ceruse mâna sub statuia lui Eros din centrul pieţei Piccadilly Circus. Cuprins de ușurarea ameţitoare de după acceptul ei, acesta îi mărturisise că plănuise să abordeze chestiunea în restaurantul thailandez în care tocmai cinaseră, dar că se hotărâse să facă asta în absenţa cuplului tăcut de lângă ei, care trăsese cu urechea la toată conversaţia lor. Prin urmare, sugerase o plimbare pe străzile peste care se lăsa întunericul, în pofida protestelor lui Robin, care îi atrăsese atenţia că amândoi trebuiau să se trezească devreme, și în sfârșit a avut un acces de inspiraţie și a condus‑o, emoţionat, la treptele statuii. Acolo, renunţând la discreţie în vântul tăios (într‑o manieră total necaracteristică lui), Matthew a cerut‑o în căsătorie, sprijinit într‑un genunchi, în faţa a trei oameni nevoiași cuibăriţi pe trepte, care plimbau de la unul la celălalt ceea ce părea a fi o sticlă de alcool metilic. 21


Robert Galbraith

Fusese, după părerea lui Robin, o cerere în căsătorie perfectă, cea mai frumoasă din istoria căsătoriilor. El avusese în buzunar chiar și un inel, pe care fata îl purta acum pe deget: un safir cu două diamante, care i se potrivea perfect, și tot drumul spre oraș a privit întruna la inelul pus pe mâna care i se odihnea în poală. Ea și Matthew aveau acum o poveste de relatat, o poveste de familie amuzantă, din acelea pe care le spui copiilor tăi, în care planul lui (o încântase faptul că el își făcuse planuri) s‑a dus pe copcă și s‑a transformat în ceva spontan. Îi plăcuseră vagabonzii, luna și Matthew, panicat și fâstâcit, lăsat într‑un genunchi; îi plăcuseră Eros și Piccadilly, bătrân și murdar, ca și taxiul pe care‑l luaseră ca să ajungă la locuinţa lor din Clapham. De fapt, nu era departe de a se îndrăgosti de întreaga Londră, care până atunci nu‑i câștigase simpatia, în luna scursă de când locuia acolo. Până și navetiștii palizi și certăreţi înghesuiţi în vagonul de metrou păreau aureolaţi de lucirea inelului și, în timp ce ieșea în aerul răcoros al zilei de martie la staţia Tottenham Court Road, mângâie cu degetul mare partea de jos a inelului din platină, trăind o explozie de fericire la gândul că ar putea cumpăra niște reviste pentru mirese la ora prânzului. Ochii bărbaţilor zăboveau asupra ei în timp ce‑și croia drum prin șantierul de reparare a drumului de pe Oxford Street, consultând un bileţel pe care‑l ţinea în mâna dreaptă. După toate standardele, Robin era o fată frumușică; înaltă și cu o siluetă voluptuoasă, cu părul blond‑roșcat care se unduia în timp ce mergea cu pas vioi, aerul răcoros colorându‑i obrajii palizi. Urma să fie prima zi dintr‑un angajament secretarial temporar de o săptămână. De când venise să locuiască împreună cu 22 fiction connection


Chemarea cucului

Matthew la Londra, avusese doar joburi temporare, dar situaţia nu avea să se prelungească. Urma să se ducă la niște interviuri pe care le considera „corespunzătoare“. De multe ori, cea mai dificilă parte a acestor frânturi de slujbe neinteresante era găsirea birourilor. După orășelul din Yorkshire din care plecase, Londra părea vastă, complexă și impenetrabilă. Matthew o sfătuise să nu pornească în căutări cu nasul în ghidul orașului, ca să nu semene a turist și să devină astfel vulnerabilă. Prin urmare, se bizuia foarte des pe hărţile desenate aproximativ de cineva de la agenţia de angajări temporare. Nu era convinsă că asta o făcea să arate mai mult a londoneză get‑beget. Baricadele metalice și zidurile Corimec din plastic albastru care împrejmuiau lucrările de reparaţii o făceau să vadă și mai greu încotro trebuia să meargă, deoarece ascundeau jumătate din elementele de orientare desenate pe hârtiuţa din palmă. Traversă drumul cu pavajul scos din faţa unei clădiri de birouri impunătoare, marcată „Center Point“ pe hartă, care semăna cu o gofră gigantică din beton cu reţeaua ei densă de ferestre pătrate și uniforme, și o porni în direcţia aproximativă Denmark Street. O găsi aproape întâmplător, luându‑o pe o alee numită Denmark Place și ieșind într‑o străduţă scurtă plină de vitrine colorate: ferestre în care se vedeau chitare, claviaturi și tot soiul de efemeride muzicale. Baricade roșii și albe înconjurau o altă gaură săpată în drum și muncitorii cu veste fluorescente o întâmpinară cu fluierături admirative matinale, pe care Robin se prefăcu că nu le aude. Se uită la ceasul de la mână. Întrucât își luase o rezervă de timp pentru cazul în care s‑ar fi rătăcit, ajunsese 23


Chemarea cucului preview