CAPITOLUL 1
Tot ce trebuie… — Am tot ce trebuie. O slujbă bine plătită și fără grija că aș putea să fiu dat afară. Ceea ce e un lucru extraordinar, mai ales pentru vremurile astea. Am doi copii sănătoși și frumoși... chiar sunt frumoși. Am o nevastă cu care am trecut prin multe. E inteligentă, o mamă extraordinară și o soție așa cum mă învăța taică-meu, care avea grijă să-mi spună: „Femeia, ascultă la mine, trebuie să știe să facă o cafea bună și mic dejun să-ți țină până la amiază!“ Eh! Nevastă-mea știe și face lucrurile astea. Am o casă spațioasă, în care nu există riscul să ne călcăm pe picioare unii pe alții... nu suntem înghesuiți și avem tot confortul. Dacă adaug și mașina pe care am schimbat-o de curând, fiind mai mare decât cea dinainte, mult mai utilă și confortabilă, deja nu știu ce-aș mai putea să spun ca să completez o situație pe care majoritatea oamenilor și-ar dori-o în viața lor. Cel puțin așa gândesc eu. — Așa gândiți. De simțit, cum simțiți? — Simt un nod în gât în fiecare dimineață când mă trezesc și o tuse care mă sufocă seara, când merg la culcare. Mă surprind oftând și simt un val de căldură care îmi îneacă respirația, făcându-mă să scot un șuierat de parcă ar urma să-mi dau ultima suflare prin stop cardiac sau respirator. Mă sperii când mă uit în oglindă și văd...
Când ușile se deschid § Tot ce trebuie…