Colecție coordonată de
Silviu Dragomir
Mastile Zeului - vol 1_pt BT.indd 1
11.03.2022 10:37:22
Mastile Zeului - vol 1_pt BT.indd 2
11.03.2022 10:37:22
Măștile Zeului Volumul 1
Mitologia primitivă Joseph Campbell
Traducere din limba engleză de
Cristina Jinga
M I S T E R E L E I N C O N Ș T I E N T U L U I C O L E C T I V
Mastile Zeului - vol 1_pt BT.indd 3
11.03.2022 10:37:22
Editori Silviu Dragomir Vasile Dem. Zamfirescu Director editorial Magdalena Mărculescu Redactare Florin-Răzvan Mihai Design copertă: Faber Studio Foto copertă: wikicommons /©HTO (Australian Aboriginal art: Namaroto spirits and the Rainbow Serpent Burlung) Director producție Cristian Claudiu Coban DTP Mihaela Gavriloiu Corectură Irina Botezatu Oana Apostolescu
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României CAMPBELL, JOSEPH Măștile Zeului / Joseph Campbell; trad. din lb. engleză de Cristina Jinga. – București: Editura Trei, 2022. 4 vol. ISBN 978-606-40-1220-3 Vol. 1. : Mitologia primitivă. – 2022. – ISBN 978-606-40-1238-8 I. Jinga, Cristina (trad.) 291 39
Titlul original: The Masks of God: Primitive Mythology Autor: Joseph Campbell
Copyright © 2018, Joseph Campbell Foundation (jcf.org) Collected Works of Joseph Campbell / Robert Walter, Executive Editor/David Kudler, Managing Editor Copyright © Editura Trei, 2022 pentru prezenta ediție O.P. 16, ghișeul 1, C.P. 490, București Tel.: +4 021 300 60 90 ; Fax: +4 0732 25 20 20 e-mail: comenzi@edituratrei.ro www.edituratrei.ro ISBN 978-606-40-1238-8
Mastile Zeului - vol 1_pt BT.indd 4
11.03.2022 10:37:22
Cuprins Cuvânt-înainte ..............................................................................................................7 La încheierea Măștilor Zeului ................................................................................7 O notă la Ediția din 1969 a Mitologiei primitive ...................................................7 Cuvânt-înainte al editorilor operelor complete ale lui Joseph Campbell........................ 12 Prolog — pentru o istorie naturală a zeilor și a eroilor .............................................. 13 I. Trăsăturile unei noi științe............................................................................. 13 II. Fântâna trecutului ......................................................................................... 15 III. Dialogul dintre știință și romantism ..........................................................17 Partea întâi. Psihologia mitului...................................................................................29 Introducere. Lecția măștii........................................................................................31 Capitolul 1. Enigma imaginii moștenite ............................................................... 39 I. Mecanismul declanșării înnăscute............................................................... 39 II. Stimulul-semn supranormal........................................................................ 46 Capitolul 2. Amprentele experienței......................................................................57 I. Agonie și extaz .................................................................................................57 II. Forța de structurare a vieții pe pământ ...................................................... 63 III. Amprentele din prima copilărie ..................................................................67 IV. Animismul spontan al copilăriei ................................................................ 85 V. Sistemul sentimentelor grupului local........................................................ 93 VI. Impactul bătrâneții..................................................................................... 119 Partea a doua. Mitologia cultivatorilor primitivi .................................................. 133 Capitolul 3. Provincia culturii civilizațiilor superioare..................................... 135 I. Protoneoliticul: cca 12500–7000 î.Hr. ......................................................... 135 II. Neoliticul de bază: cca 7000–3500 î.Hr.* ................................................... 138 III. Neoliticul târziu: cca 5000–3500 î.Hr.* ..................................................... 140 IV. Orașul-stat sacru: cca 5400–2500 î.Hr...................................................... 144 Capitolul 4. Provincia regilor sacrificați.............................................................. 149 I. Legenda distrugerii lui Kash........................................................................ 149 II. O noapte a Șeherezadei .............................................................................. 158 III. Regele și fecioara focului sacru ................................................................ 162 Capitolul 5. Ritualul iubire-moarte ..................................................................... 166 I. Moartea și învierea Fecioarei....................................................................... 166 II. Evenimentul mitologic................................................................................ 172
Mastile Zeului - vol 1_pt BT.indd 5
11.03.2022 10:37:22
III. Persefona ......................................................................................................177 IV. Monstrul Anghilă ........................................................................................ 184 V. Paralelism sau difuziune? ........................................................................... 196 VI. Ritualul iubire-moarte în America precolumbiană................................ 210 Partea a treia. Mitologia vânătorilor primitivi .................................................. 219 Capitolul 6. Șamanism...........................................................................................221 I. Șamanul și preotul.........................................................................................221 II. Magia șamanică ........................................................................................... 232 III. Viziunea șamanică ......................................................................................241 IV. Aducătorul focului ...................................................................................... 256 Capitolul 7. Animale Stăpâne .............................................................................. 270 I. Legenda dansului bizonului ........................................................................ 270 II. Mitologia paleolitică .................................................................................... 274 III. Ritualul întoarcerii sângelui.......................................................................281 Capitolul 8. Peșterile paleolitice .......................................................................... 284 I. Șamanii Marii Vânători................................................................................. 284 II. Madona mamuților...................................................................................... 295 III. Stăpânul urs ................................................................................................ 315 IV. Mitologiile celor două lumi........................................................................ 326 Partea a patra. Arheologia mitului ..................................................................... 333 Capitolul 9. Pragurile mitologice ale paleoliticului ........................................... 335 I. Etapa Australopithecus (3,3–2,1 milioane î.Hr.) ........................................... 335 II. Etapa Homo erectus (1890000–70000 î.Hr.) ............................................... 338 III. Etapa Omului de Neanderthal (cca> 200000–23000 î.Hr.)...................... 344 IV. Etapa Omului de Cro-Magnon (cca 38000–7000 î.Hr.)............................. 352 V. Stilul capsian-microlitic (cca 30000–4000 î.Hr.) .........................................357 Capitolul 10. Etapele mitologice ale neoliticului................................................361 I. Marele Șarpe al primilor cultivatori (cca 12500 î.Hr.?) .............................361 II. Nașterea civilizației în Orientul Apropiat (cca 12500–2500 î.Hr.) ...........367 III. Marea difuzie .............................................................................................. 392 Concluzie. Funcționarea mitului............................................................................... 433 I. Imaginile locale și modul universal ........................................................... 433 II. Sclavia iubirii, a puterii și a virtuții ........................................................... 435 III. Eliberarea din sclavie ................................................................................. 439 Index......................................................................................................................... 444
Mastile Zeului - vol 1_pt BT.indd 6
11.03.2022 10:37:22
Cuvânt-înainte La încheierea Măștilor Zeului Privind retrospectiv la cei doisprezece ani minunați petrecuți la acest proiect dătător de profunde satisfacții, constat că principalul rezultat pentru mine a fost acela că mi-a confirmat o ipoteză pe care de multă vreme o întrețineam conștiincios, și anume a unității rasei umane, nu doar în biologia sa, ci și în istoria sa spirituală, care s-a desfășurat pretutindeni ca o unică simfonie, cu teme anunțate, dezvoltate, amplificate, apoi inversate, distorsionate, reafirmate și, într-un maiestuos fortissimo al tuturor secțiunilor răsunând laolaltă, avansând irezistibil către un soi de apogeu, din care va apărea următoarea mișcare importantă. Și nu văd niciun motiv pentru care cineva ar putea să presupună că, în viitor, aceleași fraze melodice care deja s-au auzit nu vor mai suna cu aceeași forță — în noi relații, e adevărat, totuși aceleași. Toate sunt consemnate aici, în aceste volume, cu multe chei de interpretare, în plus, sugerând moduri în care ar putea fi folosite de oameni raționali în scopuri raționale — sau de poeți în scopuri poetice — ori de nebuni, întru absurd și dezastru. Pentru că, așa cum scria James Joyce în Finnegans Wake, „absolut imposibile cum sunt toate aceste evenimente, ele sunt la fel de probabile ca acelea care se poate să fi avut loc, precum oricare altele care nu s-au materializat niciodată sunt susceptibile să fie“.
O notă la Ediția din 1969 a Mitologiei primitive La nici doi ani de la publicarea, în 1959, a acestui prim volum din Măștile Zeului, o serie de revelații senzaționale din defileul Olduvai, în Tanzania, Africa de Est, au avansat cu mai mult de un milion de ani data celor mai vechi apariții
Mitologia primitivă • Cuvânt‑înainte
Mastile Zeului - vol 1_pt BT.indd 7
7
11.03.2022 10:37:22
cunoscute ale speciilor umanoide pe acest pământ. Dacă specimenele anterioare, din vreo șase situri din Africa de Sud (vezi mai jos), au fost datate ca fiind de la aproximativ 600000 î.Hr., descoperirile din Tanzania, evaluate în 1991 prin nou dezvoltata metodă cu argon-40 (40Ar), au fost datate ca fiind aproximativ de la 1750000 î.Hr.1 Mai mult, s-a descoperit că au existat cel puțin două tipuri distincte de hominizi în acel timp. Cel numit Zinjanthropus — „antropoidul etiopian“ (de la Balad al-Zinj, „Pământul etiopienilor“, în arabă) —, cu un maxilar puternic, consuma majoritar hrană vegetală, în schimb, celălalt, mai mic, era consumator de carne, aparent vânător competent și utilizator de unelte din lame de piatră spartă. Dr. L.S.B. Leakey, conducătorul săpăturilor de la Olduvai, l-a considerat pe al doilea ca fiind mai probabil prototipul speciei noastre complet umane și l-a numit, în consecință, Homo („om“): Homo habilis, „omul îndemânatic“2. Toți ceilalți, atât cei mai vechi din Tanzania, cât și cei ulteriori din siturile sud-africane, sunt acum considerați, în general, ca fiind în afara liniei evolutive principale către Homo sapiens și clasificați sub o singură rubrică: Australopithecus, „maimuța din sud“. Titlul mai măgulitor pe care l-am utilizat mai jos, Australopithecus, „aproape om“, este restrâns la numai o colecție de cranii, dinți și oase — acelea din Sterkfontein, Africa de Sud, care, potrivit principalului specialist în aceste chestiuni, dr. Carleton S. Coon, pare să reprezinte un caz mai degrabă aparte, anunțând, cum n-o face niciunul dintre ceilalți Australopiteci sud-africani, o etapă de-a lungul liniei de evoluție către noi înșine3. Un al doilea foarte semnificativ — deși foarte diferit — câmp de cercetare în care descoperiri relevante pentru argumentul acestui volum au fost anunțate aproape imediat după publicarea lui a fost acela al arheologiei nucleului din Orientul Apropiat, unde o serie de săpături din platoul anatolian al sudului Turciei au scos la iveală o nebănuită perioadă a începuturilor, anterioară celor mai vechi dovezi ale culturilor neolitice cunoscute. Drept urmare: I. Protoneoliticul (vezi mai jos, pp. 135–138 și 401–402) a fost dat înapoi cu două mii de ani, la circa
1
3
G.H. Curtis, „Clock for the Ages: Potassium Argon“, National Geographic Magazine, vol. 120, nr. 4 (1961), pp. 590–592. L.S.B. Leakey, „The Astonishing Discovery of «Nutcracker Man»“, Illustrated London News, vol. 235, nr. 6267 (1959), pp. 217–219; „The Newly Discovered Skull from Olduvai: First Photographs of the Skull“, ibid., vol. 235, nr. 6268 (1959), pp. 288–289; „Recent Discoveries at Olduvai Forge“, Nature, vol. 188, nr. 4755 (1960), pp. 1050–1052; „Finding the World’s Earliest Men“, National Geographic Magazine, vol. 118, nr. 3 (1960), pp. 420–435; „New Links in the Chain of Human Evolution: Three Major New Discoveries from the Olduvai Gorge, Tanzania“, Illustrated London News, vol. 238, nr. 6344, 1961, pp. 346–348; L.S.B. Leakey, P.V. Tobias și J.R. Napier, „A New Species of the Genus Homo from Olduvai Gorge“, Nature, vol. 202, nr. 4927, 1964, pp. 7–9. Carleton S. Coon, The Origin of Races, ediția a patra, Alfred A. Knopf, New York, 1966, pp. 302–304.
8
Joseph Campbell
2
Mastile Zeului - vol 1_pt BT.indd 8
11.03.2022 10:37:22
12500 î.Hr., și II. Neoliticul propriu-zis (pp. 138–140 și 402) pare să fi apărut prima oară nu în Irak, Iran, Palestina sau Siria, ci în Asia Mică, în preajma lui 7500 î.Hr., și să se fi dezvoltat aici în trei etape: 1. O etapă înainte nebănuită, acum cunoscută drept neoliticul preceramic sau aceramic, identificată în Palestina (la Ierihon), ca și la Hacilar, Çatal Hüyük și alte câteva situri din Anatolia4. Luxul aparent al așezărilor, cu locuințele
În timpul vieții lui Campbell, data primelor așezări permanente — și, așadar, a celor dintâi civilizații propriu‑zise — a fost considera‑ bil împinsă înapoi în timp; vezi
Goddesses: Mysteries of the Feminine
mici și îngrijite din cărămidă nearsă, și
Divine (New World Library, Novato,
impresia generală de mod de viață bine
California, 2013), care s‑a bazat pe
stabilit sugerează că trebuie să le fi fost
lecturile lui ulterioare. Oamenii de ști‑
deja cunoscute agricultura și creșterea
ință și istoricii plasează, astăzi, prima
animalelor, deși încă le completau prin
fază a Epocii Neolitice între 12500
vânătoare. Și, mai mult, de cel mai mare
și 7000 î.Hr. Neoliticul de bază se
interes, atât la Hacilar, cât și la Ierihon,
crede că a durat din 7000 î.Hr. până
este dovada unui oarecare cult local al
în 3500 î.Hr. — N. ed. 2018.
craniului (vezi mai jos, p. 136). 2. Apoi, la Çatal Hüyük, în jurul lui 6500 î.Hr., au apărut brusc vasele ceramice și, cum observă coordonatorul excavațiilor, dr. James Mellaart: „putem studia realmente tranziția de la un neolitic aceramic, cu coșuri și vase de lemn, la un neolitic ceramic cu primele vase ceramice“5. În plus, pe lângă vasele de ceramică — printre cele dintâi, descoperite totuși pretutindeni —, au fost scoase la lumină cele mai vechi figurine cunoscute, în paralel cu vreo patruzeci sau mai multe lăcașuri religioase ornamentate simbolic — relevând, într-o superbă etalare, practic toate motivele fundamentale ale mitologiilor zeiței-mamă din epocile ulterioare. Și aceste prime figurine neolitice cunoscute sunt de o grație firească, naturală, realistă, nicidecum „arhaice“, primitive sau rigide. 3. Abia în cea de-a treia și ultima etapă a dezvoltării anatoliene primitive și apoi, treptat, și în zonele învecinate — circa 7000–3500 î.Hr. — au apărut acele figurine zeițe-nud, bine-cunoscute, artificiale, convenționalizate, care au fost în
4
5
James Mellaart, „Hacilar: A Neolithic Village Site“, The Scientific American, vol. 205, nr. 2, august 1961; și de același autor, Çatal Hüyük: A Neolithic Town in Anatolia, McGraw-Hill Book Company, New York, 1967; vezi și Kathleen M. Kenyon, Archaeology in the Holy Land, Frederick A. Praeger, New York, 1960. Mellaart, Çatal Hüyük, p. 22.
Mitologia primitivă • Cuvânt‑înainte
Mastile Zeului - vol 1_pt BT.indd 9
9
11.03.2022 10:37:22
general asociate celor dintâi arte sătești. Așadar, pare să se manifeste o trecere de la naturalism la abstracționism, de la vizual la gândire conceptuală. Iar, în același timp, în zona anatoliană, care încă este mult avansată față de celelalte, au început să apară semne ale primei epoci a metalelor, chalcoliticul timpuriu: mărgele și mici tuburi din cupru și plumb, diverse podoabe și chiar câteva unelte de metal. De asemenea, se produce și o ceramică într-adevăr splendid pictată, anunțând marile stiluri ceramice ale mileniului următor (ceramica Halaf, ceramica Samarra, ceramica Obeid etc., descrise în cuprinsul cărții). Expansiunea spre sud și spre est a artelor și a modurilor de viață din așezările permanente începe acum să acopere întregul Orient Apropiat, se dezvoltă noi centre de transformări creatoare și — cum este analizat mai jos — se pregătește terenul pentru ascensiunea primei mari civilizații istorice, aceea din Mesopotamia, în jurul lui 5000 î.Hr. O a treia arie de cercetare arheologică — și ultima amintită aici —, în care o descoperire uimitoare a schimbat datele problemei aproape imediat după publicarea acestei cărți, a fost coasta Ecuadorului, unde, în decembrie 1960, o bucată de ceramică japoneză a fost găsită pe plajă. Săpăturile ulterioare au scos la iveală mai multe fragmente, toate din stilul Jōmon timpuriu („cu decor de frânghii“), circa 3000 î.Hr. — cea mai timpurie dată pentru ceramică înregistrată pentru Lumea Nouă. La aceste săpături, au fost scoase la iveală, de asemenea, mai multe figurine feminine de ceramică, reprezentând cele dintâi statuete — de fapt, cele dintâi forme de artă — descoperite pe continentele americane.6 Iau notă de aceasta cu o considerabilă bucurie, căci îmi susține radical argumentul din capitolul despre posibilitatea unei difuziuni timpurii peste Pacific a trăsăturilor culturale în Lumea Nouă. Și, în orice caz, în privința cercetărilor despre începuturile cultivării pământului și ale tradiției agriculturii din America precolumbiană: un program de săpături foarte bine condus în Mexic, în peșterile locuite odinioară din sud-vestul statului Tamaulipas și din Valea Tehuacán, a arătat recent că în jurul anilor 3500 î.Hr. (plus sau minus câteva secole) se practica un soi de aclimatizare a plantelor de către locuitorii peșterilor, predominant vânători și pescari. Se pare că porumbul a fost primul cultivat; și de-a lungul următorilor două mii de ani, s-au înmulțit semnele unei horticulturi dezvoltate, astfel încât,
6
Betty J. Meggers, Clifford Evans și Emilio Estrada, Early Formative Period of Coastal Ecuador: The Valdivia and Machalilla Phases, Smithsonian Institution, Washington, D.C., 1965.
10
Mastile Zeului - vol 1_pt BT.indd 10
Joseph Campbell
11.03.2022 10:37:22
în jurul lui 1500 î.Hr., se pare că exista o oarecare fază neolitică autentică de agricultură sătească.7 Toate aceste trei domenii de cercetare a trecutului omului pe care le-am menționat aici sunt, în zilele noastre, sursele unei transformări atât de rapide și de promițătoare, încât vor aduce, fără îndoială, la fel de multe revelații uimitoare în anii 1970 și 1980 cum au făcut-o și în anii 1960. În principal (bănuiesc) vor sprijini, cum s-a întâmplat cu acestea, demonstrațiile din paginile mele: dar, dacă nu se va întâmpla așa, cititorul (îndrăznesc să sper) va ști să cearnă și să aleagă singur. Joseph Campbell New York City Ziua de Crăciun, 1968
7
Vezi Richard S. MacNeish, „The Food-gathering and Incipient Agriculture Stage of Prehistoric Middle America“, în Richard Wauchope (ed.), Handbook of Middle American Indians, University of Texas Press, Austin, 1964–1967, vol. I, pp. 413–426; Paul C. Mangelsdorf, Richard S. MacNeish și Gordon R. Willey, „Origins of Agriculture in Middle America“, ibid., vol. I, pp. 427–445; Philip Phillips, „The Role of Transpacific Contacts in the Development of New World Pre-Columbian Civilizations“, ibid., vol. IV, pp. 296–315; și Daniel Del Solar, „Interrelations of Mesoamerica and the Peru-Ecuador Area“, în Kroeber Anthropological Society Papers, nr. 34, primăvara lui 1966.
Mitologia primitivă • Cuvânt‑înainte
Mastile Zeului - vol 1_pt BT.indd 11
11
11.03.2022 10:37:22
Cuvânt-înainte al editorilor operelor complete ale lui Joseph Campbell Mai mult decât oricare altă carte a lui Joseph Campbell, Mitologia primitivă a îndurat biciuirile și disprețul timpului. De-a lungul deceniilor trecute de la publicarea ediției originale, în 1959, știința pe datele și pe teoriile căreia se bazase a fost depășită de noi descoperiri și noi ipoteze. Cartea în sine rămâne importantă și palpitantă, dar a devenit mai puțin folositoare ca referință. Misiunea prioritară a Fundației Joseph Campbell (JFC.org) este de a păstra, a proteja și a perpetua opera lui Joseph Campbell și ca atare am început, în urmă cu câțiva ani, să căutăm modalități prin care am putea pune în acord primul volum din seria Măștile zeului cu teoriile științifice actuale. Doi antropologi, Sydney Yeager și Andrew Gurevich, și-au asumat sarcina de a identifica acele pasaje în care cartea ar avea nevoie de actualizare și de a ne indica pe scurt consensul științific în fiecare caz. După excelenta lor lucrare, am încercat să adaptăm știința din 2018 la o carte din 1959 cât mai omogen cu putință. Acolo unde am adăugat note pentru a documenta o schimbare sau pentru a analiza o dezbatere încă în desfășurare pe un subiect anume, o să le găsiți în casete laterale, marcate cu — N. ed. 2018*. În locurile în care am actualizat datele acceptate, nomenclaturile speciilor sau alte
* Acesta este un exemplu de casetă laterală, un comentariu despre schimbările sau controversele cu privire la anumite subiecte din domeniul științei, pe care Campbell le abordează în textul principal. —
N. ed. 2018
chestiuni simple ce s-au schimbat din 1959 (sau 1968, când Campbell a publicat a doua ediție a acestei cărți), textul este marcat cu aldine. Sperăm că o să găsiți aceste schimbări și adăugiri utile și instructive fără a interveni major în argumentația lui Campbell, care rămâne solidă și convingătoare. David Kudler Mill Valley, California 15 aprilie 2018
12
Mastile Zeului - vol 1_pt BT.indd 12
Joseph Campbell
11.03.2022 10:37:23
Prolog — pentru o istorie naturală a zeilor și a eroilor
I. Trăsăturile unei noi științe Studiul comparat al mitologiilor lumii ne constrânge să privim istoria culturală a omenirii ca pe o unitate, întrucât am descoperit că teme precum furtul focului, potopul, tărâmul morților, fecioara născătoare și eroul reînviat sunt răspândite în toată lumea — apărând pretutindeni în noi combinații și rămânând, asemenea elementelor unui caleidoscop, doar câteva și mereu aceleași. Mai mult, dacă în poveștile spuse pentru amuzament astfel de teme mitice sunt tratate cu ușurință — evident, în spirit de glumă —, ele apar de asemenea și în contexte religioase, unde sunt acceptate nu doar ca adevărate, ci și chiar ca revelații ale adevărurilor pentru care întreaga cultură este un martor viu și din care aceasta își trage atât autoritatea spirituală, cât și puterea temporală. Nu a fost încă descoperită nicio societate umană în care astfel de motive mitologice să nu fi fost repetate în liturghii, interpretate de profeți, poeți, teologi sau filosofi, prezentate în artă, slăvite în cântări și experimentate extatic în viziuni mobilizatoare. Într-adevăr, cronica speciei noastre, de la prima sa pagină, nu a fost o simplă dare de seamă a progresului omului multicreator, ci — mai tragic — o istorie a nenumărate viziuni înflăcărate în mințile clarvăzătorilor și a eforturilor comunităților pământene de a încarna legăminte nepământene. Fiecare popor a primit propriul semn și făgăduința solemnă de menire supranaturală, comunicată eroilor săi și demonstrată zilnic în viețile și în experiența semenilor. Și, cu toate că mulți dintre cei care se înclinau cu ochii închiși în sanctuarele tradiției proprii examinau rațional și descalificau credințele celorlalți, o comparație onestă arată imediat că toate s-au dezvoltat dintr-un fond comun de motive mitologice — divers selectate, organizate, interpretate și ritualizate, în funcție de nevoile locale, dar venerate de toți oamenii de pe pământ. Se prezintă astfel o fascinantă problemă psihologică și totodată istorică. Aparent, omul nu se poate menține în univers fără să creadă într-un aranjament din moștenirea generală a mitului. De fapt, plenitudinea vieții lui ar părea să fie într-un raport direct cu profunzimea și anvergura nu a gândirii sale raționale,
Mitologia primitivă • Prolog — pentru o istorie naturală a zeilor și a eroilor
Mastile Zeului - vol 1_pt BT.indd 13
13
11.03.2022 10:37:23
ci a mitologiei sale locale. De unde forța acestor teme nesubstanțiale, prin care au putut să stimuleze populații, creând din ele civilizații, fiecare cu o frumusețe aparte și un destin captivant propriu? Și de ce a trebuit ca, ori de câte ori oamenii au căutat ceva solid pe care să-și fundamenteze viața, să aleagă nu faptele reale de care lumea abundă, ci miturile unei imaginații imemoriale — preferând chiar să dezlănțuie iadul pentru ei și pentru vecinii lor, în numele unui zeu violent, în loc de a accepta, simplu, belșugul de lucruri bune pe care lumea le poate oferi? Oare civilizațiile moderne trebuie să rămână închise spiritual unele față de altele, în concepțiile lor locale despre semnificația tradiției generale, sau putem acum să ajungem la un punct și contrapunct mai profund, bazat pe înțelegerea umană? Căci este o realitate faptul că miturile diferitelor noastre culturi acționează asupra noastră, fie în mod conștient, fie inconștient, ca agenți de eliberare a energiei, care motivează viața și o dirijează; astfel încât, chiar dacă mințile noastre raționale pot fi în acord, miturile după care trăim — sau după care au trăit părinții noștri — ne pot conduce totuși în direcții diametral opuse. Nimeni, din câte știu, n-a încercat încă să adune într-un singur tablou noile perspective deschise prin munca științifică din ultimii ani în domeniile simbolismului comparat, religiei, mitologiei și filosofiei. Cercetările arheologice atât de prolifice din ultimele decenii, uimitoarele clarificări, simplificări și coordonări realizate de studiile intensive în sferele filologiei, etnologiei, filosofiei, istoriei artei, folclorului și religiei, noile percepții din cercetarea psihologică și numeroasele contribuții neprețuite la știința noastră aduse de erudiții, călugării și literații din Asia s-au combinat pentru a sugera o nouă imagine a unității fundamentale a istoriei spirituale a omenirii. Prin urmare, fără a mă îndepărta de tezaurele dovezilor deja disponibile în aceste departamente foarte dispersate ale subiectului nostru, ci adunând pur și simplu dintre ele acele membra disjuncta ale unei științe mitologice unitare, voi încerca în paginile ce urmează prima schiță a unei istorii naturale a zeilor și a eroilor, care să includă, în forma sa finală, toate ființele divine — la fel cum zoologia cuprinde toate animalele, iar botanica, toate plantele —, fără s-o consider pe niciuna sacrosanctă sau dincolo de domeniul științific. Pentru că, la fel ca în lumea vizibilă a regnului vegetal și animal, și în lumea himerică a zeilor au existat o istorie, o evoluție, o serie de mutații guvernate de legi — iar a le face cunoscute constituie însuși scopul științei.
14
Mastile Zeului - vol 1_pt BT.indd 14
Joseph Campbell
11.03.2022 10:37:23
II. Fântâna trecutului „Adâncă este fântâna trecutului“, scria Thomas Mann în deschiderea tetralogiei sale de concepție mitologică, Iosif și frații săi. Apoi observa: „...pe măsură ce se sapă mai adânc, se pătrunde și se pipăie mai profund în lumea subterană a trecutului, bazele inițiale ale omenescului, ale istoriei, ale moravurilor sale se vădesc cu totul insondabile“.1 Prima noastră sarcină trebuie să fie a ne întreba dacă afirmația este adevărată. În acest scop, vom explora mai întâi aspectul psihologic al chestiunii, pentru a afla dacă în sistemul psihosomatic uman s-au găsit structuri sau tendințe dinamice la care ar putea face trimitere originile mitului și ale ritualului și abia atunci să ne întoarcem la dovezile arheologice și etnologice, pentru a afla care ar fi putut fi cele mai vechi tipare de ideație mitologică.* * Pentru mai multe detalii despre această problemă, vezi T.M. Luhrmann, When
God Talks Back, Vintage, New York, 2012 și Dean Hamer, The God Gene, Anchor, New York, 2005. — N. ed. 2018
Cu toate acestea, după cum Mann ne-a avertizat deja, în privința bazelor pe care le căutăm, „[ele] se retrag mereu, mereu mai departe, dinaintea sondei noastre, în abis, pentru oricât de fantastice durate i-am desfășura cablul“. Căci dedesubtul primului strat, respectiv al celor dintâi civilizații — care sunt doar prim-planul îndelungatei întinderi a preistoriei rasei noastre —, stau restul secolelor, mileniilor, ba chiar al sutelor de mii de ani ale omului primitiv, preaputernicul vânător și mai primitivul culegător de rădăcini și gândaci, din urmă cu mai bine de o jumătate de milion de ani. Și mai există un al treilea strat, chiar mai adânc și mai întunecat, sub acesta — sub ultimul orizont al omenirii. Căci vom găsi dansul ritualic și la păsări, și la pești, și la maimuțe, și la albine. Prin urmare, va trebui să ne întrebăm dacă omul, ca toți ceilalți membri ai regnului, nu posedă vreo tendință înnăscută de a răspunde, în moduri rasiale strict determinate, la anumite semnale emise de mediul său și de semenii săi. Conceptul de știință naturală a zeilor, corespunzătoare sumei materialelor deja clasificate în arhivele științifice potrivite, trebuie așadar să includă atât
1
Thomas Mann, Joseph and His Brothers, vol. 1, The Tales of Jacob, Alfred A. Knopf, New York, 1936, p. 3. [Thomas Mann, Iosif și frații săi, vol. I, Istoriile lui Iacob. Tânărul Iosif, traducere de Petru Manoliu, Editura Polirom, Iași, 2013, p. 5.]
Mitologia primitivă • Prolog — pentru o istorie naturală a zeilor și a eroilor
Mastile Zeului - vol 1_pt BT.indd 15
15
11.03.2022 10:37:23
straturile primitive și preistorice, cât și cele mai recente aspecte ale experienței umane; și nu doar sumar sau schițat, ca un fel de expoziție a subiectului principal. Căci rădăcinile civilizației sunt adânci. Orașele noastre nu stau, ca pietrele, pe suprafață. Primul mare capitol, bogat și copleșitor, din studiul dedicat acestei teme va trebui să fie dezvoltat la fel de exhaustiv ca și al doilea, al treilea și al patrulea. Iar întinderea sa va fi cu mult mai mare decât a celorlalte, pentru că va plonja „în întunericul originilor și în abisul timpului“, ceea ce este echivalentul rasial al acelui inconștient psihologic recent — senzațional — dezvăluit în interiorul individului. Sondând grotele artiștilor-vrăjitori de Cro-Magnon ai Marii Vânători; mergând mai adânc încă, în bârlogurile canibalilor din erele glaciare, ghemuiți, mâncând creierii cruzi din țestele crăpate ale vecinilor lor, și mai înainte de asta, examinând rămășițele calcifiate, scheletice a ceea ce acum par să fi fost pigmeii-vânători asemănători cimpanzeilor, în câmpiile deschise din Transvaalul preistoric, vom găsi indicii ale secretelor primordiale nu doar ale culturilor înalte din Orient și din Occident, dar și ale speranțelor noastre lăuntrice, răspunsuri spontane și frici obsesive. Așadar, volumul de față explorează, cu lumina care este disponibilă, fântâna adâncă, foarte adâncă a trecutului. Și, asemenea obiectivului declarat de Bacon în Advancement of Learning*, intenția sa este „de a sublinia ce parte a cunoașterii a fost deja lucrată și perfecționată și ce porțiuni au rămas neterminate sau complet neglijate“. Mai mult, acolo unde perspectiva este largă și unde pot fi identificate unele repere distincte, sugestive, se emit ocazional ipoteze pentru implicațiile indicate. Dar întreaga trecere în revistă — oricât de bogate și colorate sunt materialele —, laolaltă cu ipotezele sale, alcătuiește în mod necesar mai degrabă un prospect decât o definiție, căci aceste materiale n-au mai fost niciodată adunate într-un singur corp, trimițând către o știință a rădăcinilor revelației. În plus, după acest studiu al resurselor spirituale ale omului preistoric, în următoarele trei volume o să analizez, succesiv, formele mitologiei orientale, ale mitologiei occidentale și ale celei ce propun să se numească mitologie creativă, ca reprezentând diviziunile naturale rămase ale acestui subiect. Întrucât la rubrica „orientale“ se pot cu ușurință include toate tradițiile acestei provincii foarte întinse și diverse, totuși esențialmente unificate, reprezentate prin miturile filosofice și filosofiile mitologice ale Indiei, Asiei de Sud-Est, Chinei și Japoniei — cărora
*
Titlul complet al lucrării este, în limba română, Cele două cărți ale lui Francis Bacon despre excelența și progresul cunoașterii divine și umane, traducere de Dana Jalobeanu și Grigore Vida, București, Humanitas, 2013. (N.t.)
16
Mastile Zeului - vol 1_pt BT.indd 16
Joseph Campbell
11.03.2022 10:37:23
li se pot adăuga cosmologia mitologică anterioară, dar îndeaproape înrudită, a Mesopotamiei și a Egiptului Antic, precum și sistemele ulterioare, mai îndepărtate, însă esențialmente comparabile din Mesoamerica* precolumbiană și Peru. La rubrica „occidentale“ intră mitologiile progresiste, orientate etic, ale zoroastrismului, iudaismului, creștinismului și islamului, în legătură și în opoziție cu panteonurile greco-romane și celto-germanice. Și, în final, „mitologia creativă“ va fi considerată cea mai importantă tradiție mitologică a lumii moderne, despre care se poate spune că s-a născut la greci, a crescut în Renaștere și înflorește în zilele noastre, dezvoltându-se continuu și sănătos, în operele acelor artiști, poeți și filosofi ai Vestului pentru care miracolul lumii înseși — așa cum este acum analizată de știință — este revelația supremă. Mai mult, dacă este adevărat, cum spunea Mann, că în viața omenirii miticul reprezintă o treaptă timpurie și primitivă, în timp ce în viața individului este una târzie și matură2, un acord impresionant va fi auzit răsunând prin toate modulațiile acestui subiect, de la cel rudimentar până la cel mai elaborat.
III. Dialogul dintre știință și romantism Încercarea unei abordări științifice a mitologiei a fost împiedicată până la sfârșitul secolului trecut de amploarea domeniului și de caracterul împrăștiat al dovezilor. Conflictele dintre autorități, teorii și opinii care au făcut ravagii mai cu seamă în decursul secolului al XIX-lea, când aria cunoașterii s-a extins în toate domeniile de cercetare (studiile clasice și orientale, filologia comparată, folclorul, egiptologia, analiza critică a Bibliei, antropologia etc.), a semănat cu tumultul nebunesc din vechea parabolă budistă „Orbii și elefantul“. Orbii care au pipăit capul animalului au declarat „Un elefant e ca o oală cu apă“, cei care i-au pipăit urechile au spus „Este ca un coș de nuiele“, cei care i-au pipăit fildeșii au spus „Ba nu, este ca un brăzdar de plug“, iar cei care i-au pipăit trompa au zis
*
2
Mesoamerica este o regiune istorică și culturală, care se întinde din centrul Mexicului spre America Centrală, prin Belize, Guatemala, El Salvador, Honduras, Nicaragua și nordul statului Costa Rica. (N.t.) Thomas Mann, „Freud and the Future“, Life and Letters Today, vol. 15, nr. 5, toamna lui 1936, p. 89. [Thomas Mann, „Freud și viitorul“, în Germania și germanii. Eseuri, traducere de Janina Ianoși, Editura Humanitas, București, 1998, p. 99.]
Mitologia primitivă • Prolog — pentru o istorie naturală a zeilor și a eroilor
Mastile Zeului - vol 1_pt BT.indd 17
17
11.03.2022 10:37:23
„Este ca un stâlp de plug“. Dar cei care i-au pipăit burta au strigat: „Ba nu, este ca un grânar!“. Cei de la picioare i-au contrazis, spunând că e precum coloanele templului, cei de la fund, că e precum mortarul, cei de la membru, că e precum maiul, iar cei de la coadă strigau „Un elefant e ca un evantai“. Și apoi s-au încăierat, furioși, lovindu-se cu pumnii, plângând și țipând „Așa arată un elefant, nu altfel“, „Ba așa arată un elefant, nu altfel“. „Întocmai așa“, continuă morala lui Buddha, „tagmele ereticilor, călugărilor, brahmanilor, asceților rătăcitori, ale celor înclinați spre erezie, ale celor care se delectează cu erezia, ale celor care se bizuie pe încrederea în punctele de vedere eretice sunt niște orbi, fără ochi: neștiind nici binele, neștiind nici răul, neștiind nici dreptatea, neștiind nici greșeala, se ceartă și se încaieră, se luptă și se lovesc unii pe alții cu săgețile limbilor lor spunând: «Asta e corectă, astalaltă nu e corectă», «Asta nu e adevărată, adevărată este asta».“3 Cele două discipline erudite din care se poate să fi apărut bazele unei științe comparative solide au fost studiul clasicilor și cel al Bibliei. Cu toate acestea, un principiu fundamental al tradiției creștine făcea să pară un act de blasfemie să le compari în același plan de gândire, căci, dacă miturile grecești erau recunoscute ca fiind de ordin natural, cele ale Bibliei erau considerate supranaturale. Prin urmare, în vreme ce minunile eroilor clasici (Hercule, Teseu, Perseu etc.) erau studiate ca literatură, cele ale evreilor (Noe, Moise, Iosua, Iisus, Petru etc.) trebuia să fie discutate ca istorie obiectivă. Și aceasta în timp ce, de fapt, elementele fabuloase comune celor două tradiții contemporane est-mediteraneene izvorau în egală măsură din civilizația precedentă a Mesopotamiei din Epoca Bronzului — așa cum nimeni mai înainte de dezvoltarea științei moderne a arheologiei n-ar fi putut ghici. O a treia, și în final cea mai perturbatoare, disciplină care a contribuit la tumultul scenei a fost știința cu dezvoltare rapidă a filologiei ariene, indo-germanice și indo-europene. Încă din 1767, un iezuit francez din India, părintele Cœurdoux, observase că sanscrita și latina erau remarcabil de asemănătoare.4 Sir William Jones (1746–1794) — primul mare specialist occidental în sanscrită, judecător al Curții Supreme din Calcutta și fondator al Societății Asiatice din Bengal — a fost următorul care a observat înrudirea și, în urma studiului comparativ al structurilor gramaticale din latină, greacă și sanscrită, a concluzionat că
3 4
. Udana, 6.4.66–69; cf. Eugene Watson Burlingame, Buddhist Parables, Yale University Press, New Haven, 1922, pp. 75–76. Cf. A. Meillet și Marcel Cohen, Les Langues du monde, H. Champion, Paris, 1952, p. xxiii.
18
Mastile Zeului - vol 1_pt BT.indd 18
Joseph Campbell
11.03.2022 10:37:23
toate trei au „izvorât“, după cum a scris el, „dintr-o sursă comună, care probabil nu mai există“5. Franz Bopp (1791–1867) a publicat în 1816 un studiu comparativ al sistemelor de conjugare din sanscrită, greacă, latină, persană și germană.6 Și, în sfârșit, pe la mijlocul secolului, era foarte clar că o distribuție uimitoare a limbilor strâns înrudite putea fi identificată în cea mai mare parte a lumii civilizate: o singură familie, larg răspândită, de limbi care trebuie să fi izvorât dintr-o singură sursă și care include, pe lângă sanscrită și pali (limba scripturilor budiste), majoritatea limbilor din nordul Indiei, precum și singhaleza (limba din Sri Lanka), persana, armeana, albaneza și bulgara; poloneza, rusa și celelalte limbi slave; greaca, latina și toate limbile europene în afară de estoniană, finlandeză, laponă, maghiară și bască. Astfel, s-a scos la iveală existența unei continuități din Irlanda până în India. Și nu numai din punctul de vedere al limbilor, dar și al civilizațiilor și religiilor, al mitologiilor, al formelor literare și al modurilor de gândire ale popoarelor incluse care puteau fi lesne comparate: de exemplu, panteonul vedic al Indiei Antice, cel eddic al Islandei medievale și cel olimpian grecesc. Nu e de mirare că erudiții și filosofii de frunte ai secolului au fost impresionați! Descoperirea părea să indice că această constelație de popoare, cea mai productivă și, deopotrivă, cea mai matură din punct de vedere filosofic, din istoria civilizației avusese legătură cu uimitoarea răspândire etnică; întrucât se părea că și în Orient, leagănul multor rase de culoare, indo-arienii cu piele deschisă la culoare fuseseră cei care dăduseră principalul impuls tendinței culturale supreme — aceea reprezentată în faza ei cea mai veche documentată de către Vedele sanscrite și panteonul vedic (atât de apropiate în formă și spirit de imnurile homerice și panteonul olimpian al grecilor, încât eleniștii n-au întâmpinat vreo dificultate în a recunoaște analogiile) și, în faza ulterioară, mai bine dezvoltată, de învățăturile lui Gautama Buddha, a cărui gândire măreață, inspirată de ceea ce mulți erudiți din Europa au considerat a fi tipul arian caracteristic de spiritualitate, a influențat întregul Orient, ridicând temple și pagode nu oricărui alt zeu, ci Iluminatorului — Buddha însemnând conștiința purificată, perfecționată, pe deplin dezvoltată și iluminată a omului însuși. Era o revelație hotărâtoare, potențial foarte periculoasă, căci, deși anunțată în terminologia erudiției liniștite, coincidea cu o anumită tendință emoțională a epocii. În lumina numeroaselor descoperiri pe atunci în curs în toate ramurile 5 6
Sir William Jones, „Third Anniversary Discourse (February 2, 1786)“, Works, vol. III, ed. Lord Teignmouth, Londra, 1807, p. 34. Franz Bopp, Über das Conjugationssytem der Sanskritsprache in Vergleichung mit jenem der griechischen, lateinischen, persischen und germanischen Sprache, f.e., Frankfurt am Main, 1816.
Mitologia primitivă • Prolog — pentru o istorie naturală a zeilor și a eroilor
Mastile Zeului - vol 1_pt BT.indd 19
19
11.03.2022 10:37:23
domeniilor științifice vaste — ale fizicii, biologiei și geografiei—, povestea mitologică a Creației din Vechiul Testament nu mai putea fi acceptată ca literalmente adevărată. Mai înainte, în secolul al XVII-lea, universul heliocentric fusese condamnat ca fiind contrar Sfintei Scripturi, atât de Luther, cât și de Inchiziția romano-catolică; în secolul al XIX-lea, tendința lumii educate era de a respinge Sfânta Scriptură ca fiind contrară adevărului. Iar odată cu Scriptura ebraică s-a sfârșit și cu Dumnezeul ebraic și cu pretenția creștină a autorității divine. Renașterea îi opusese idealului iudeo-creștin, de obediență față de o presupusă revelație a legii lui Dumnezeu, umanismul grecilor. Iar acum, odată cu descoperirea acestei continuități etnice impresionante, care unea umanismul, pe de o parte, cu religiozitatea neteologică, profundă, a Upanișadelor indiene și a Sutrelor budiste, pe de altă parte, cu vitalitatea primitivă a germanilor păgâni, care zguduiseră Roma creștină doar pentru a fi supuși și creștinați apoi ei înșiși, cauza păgână împotriva părții iudeo-creștine a moștenirii culturale europene părea să fie mult consolidată. Mai mult, din moment ce dovezile păreau să indice Europa însăși ca obârșie a acestei tradiții spirituale profund inspirate și viguros creatoare — și, în special, regiunea statelor germane —, o exaltare europeană romantică a vibrat ca o undă de șoc prin mediul științific. Frații Grimm, Jacob (1785–1863) și Wilhelm (1786–1859), au cules basmele din colecția lor încredințați că se vor putea descoperi în ele rămășițele unui nucleu al mitologiei indo-europene.* Schopenhauer a salutat Upanișadele sanscrite ca „lectura cea mai satisfăcătoare și mai înălțătoare cu putință din lume“7. Iar Wagner a găsit în vechea mitologie a germanilor — cu Wotan, Loki, Siegfried
* Știința secolului XXI plasează originea indo‑europenilor în stepa ponto‑cas‑ pică, între mările Caspică și Baltică — mult mai departe în est decât opinia
și fecioarele Rinului — mijlocul de
acceptată la vremea când Campbell
exprimare ideal pentru geniul său
a scris acest pasaj. Vezi J.P. Mallory și
german.
Douglas Q. Adams, The Encyclopedia of
Astfel, când vreo câțiva dile-
Indo‑European Culture, Fitz Deraborn
tanți cu imaginație bogată au scos
Publishers, Chicago, 1997, p. 299.
acest senzațional produs al cerce-
Campbell oferă aici o trecere în revistă
tării filologice din studiile savanți-
a teoriilor în vigoare pe atunci, care nu
lor, unde reflecția duce la o gândire
7
mai sunt pertinente. — N. ed. 2018
Arthur Schopenhauer, Parerga und Paralipomena, II Teil, în Wilhelm Grossherzog și Ernst Ausgabe (editori), Schopenhauer’s Sämmliche Werke in Fünf Bänden, f.e., Leipzig, 1920, vol. V, capitolul XVI, par. 184, p. 434.
20
Mastile Zeului - vol 1_pt BT.indd 20
Joseph Campbell
11.03.2022 10:37:23
