Colecție coordonată de
Vasile Dem. Zamfirescu
Interviu si indicatori psihanalitici - preBT 01.indd 1
27-Aug-21 17:48:57
Interviu si indicatori psihanalitici - preBT 01.indd 2
27-Aug-21 17:48:57
Interviu și indicatori în psihanaliză și psihoterapie
ANTONIO PÉREZ-SÁNCHEZ Traducere din limba engleză de Mariana Băncilă
Interviu si indicatori psihanalitici - preBT 01.indd 3
27-Aug-21 17:48:57
Editori: SILVIU DRAGOMIR VASILE DEM. ZAMFIRESCU Director editorial: MAGDALENA MĂRCULESCU Redactare: MANUELA-SOFIA NICOLAE Design copertă: FABER STUDIO (ADELINA BUTNARU) Director producţie: CRISTIAN CLAUDIU COBAN Dtp: RĂZVAN NASEA Corectură: IRINA MUȘĂTOIU ANDREEA-LAVINIA DĂDÂRLAT Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României PÉREZ-SÁNCHEZ, ANTONIO Interviu şi indicatori în psihanaliză şi psihoterapie / Antonio Pérez-Sánchez ; trad. din lb. engleză de Mariana Băncilă. - Bucureşti : Editura Trei, 2021 Conţine bibliografie ISBN 978-606-40-1151-0 I. Băncilă, Mariana (trad.) 159.9 Titlul original: INTERVIEW AND INDICATORS IN PSYCHOANALYSIS AND PSYCHOTHERAPY Autor: ANTONIO PÉREZ-SÁNCHEZ Copyright © 2012, 2019 Antonio Pérez-Sánchez Romanian edition published by arrangement with Agenția literară LIVIA STOIA Copyright © Editura Trei, 2021 pentru prezenta ediţie C.P. 27‑0490, Bucureşti Tel./Fax: +4 021 300 60 90 e‑mail: comenzi@edituratrei.ro www.edituratrei.ro ISBN: 978-606-40-1151-0
Interviu si indicatori psihanalitici - preBT 01.indd 4
27-Aug-21 17:48:57
Cuprins
11 Cuvânt‑înainte 25 Prefața autorului la ediția în limba română 29 Introducere 35 1. Obiective și indicații terapeutice în sănătatea mentală 35 O abordare conceptuală 39 Obiective terapeutice în domeniul sănătății mentale 58 2. Tehnica și dinamica interviului 58 Dinamica interviului 77 Tehnica interviului 97 3. Obiectivele interviului 99 Definiția interviului de diagnosticare 107 „Istoricul clinic“ psihodinamic 127 Interviul de formulare și de comunicare a diagnosticului 131 4. Factori terapeutici în cadrul interviului 133 Cunoașterea: baza procesului de diagnosticare și a celui terapeutic 138 Interviul din perspectiva pacientului 141 Interviul din perspectiva terapeutului 142 Transformarea unui interviu de diagnosticare într‑un interviu psihoterapeutic: material clinic 1 153 Concluzii
Interviu și indicatori în psihanaliză și psihoterapie § Cuprins
Interviu si indicatori psihanalitici - preBT 01.indd 5
27-Aug-21 17:48:57
6
154 155 185 189 189 191 197 221 244 247 249 249 253 255 262 264 271 271 277 281 296 297 300
5. Analiza interviului: mama cu dificultăți de hrănire a copiilor (material clinic 2) Interviurile de diagnosticare Evoluția psihoterapiei pe scurt și validarea indicației pentru psihoterapie 6. Indicatori psihodinamici Introducere: criteriile care stau la baza indicației pentru psihoterapie și psihanaliză Abordarea clasică Abordarea indicatorilor psihodinamici: definiție și sinteză Material clinic 3: doliu patologic și simptome de conversie Material clinic 4: confuzia unui tânăr față de cuplul parental Comentarii pe marginea supervizării 7. Indicatori complementari Răspunsul pacientului la intervențiile terapeutului Capacitatea de conținere a mediului social/familial Material clinic 5: fiica unei mame psihotice Psihoterapeutul Alte aspecte legate de indicatori 8. Specificitatea psihanalizei și a psihoterapiei psihanalitice Definirea problemei Tehnica și teoria comune psihanalizei și psihoterapiilor psihanalitice Elementele care diferențiază metoda psihanalitică de cea psihoterapeutică Obiective terapeutice și obiective analitice Procesul psihanalitic și procesul psihoterapeutic Concluzii preliminare
ANTONIO PÉREZ‑SÁNCHEZ
Interviu si indicatori psihanalitici - preBT 01.indd 6
27-Aug-21 17:48:58
303 303 311 315
9. Alegerea recomandării: psihoterapie sau psihanaliză Factori determinanți Rezistența la recomandarea unei psihanalize Recomandarea pentru psihoterapia psihanalitică: material clinic 6 329 Indicația pentru o psihoterapie psihanalitică (PP) ca fază preliminară psihanalizei: când PP se transformă în psihanaliză 335 Transformarea psihoterapiei psihanalitice în psihanaliză: material clinic 6 (continuare) 351 10. Analizabilitatea și recomandarea analizei 351 Starea de fapt 383 Anexă 387 Mulțumiri 389 Despre autor 391 Bibliografie
7
Interviu și indicatori în psihanaliză și psihoterapie § Cuprins
Interviu si indicatori psihanalitici - preBT 01.indd 7
27-Aug-21 17:48:58
Interviu si indicatori psihanalitici - preBT 01.indd 8
27-Aug-21 17:48:58
Copiilor mei, Guillermo și Julia
Interviu si indicatori psihanalitici - preBT 01.indd 9
27-Aug-21 17:48:58
Interviu si indicatori psihanalitici - preBT 01.indd 10
27-Aug-21 17:48:58
Cuvânt‑înainte Jacqueline Amati‑Mehler1
În Introducerea sa, autorul expune motivele care au stat la baza scrierii unei cărți despre interviurile preliminare din psih‑ analiză și psihoterapie. Se întreabă apoi dacă nu cumva atenția insuficientă pe care, până de curând, psihiatrii și psihanaliștii o acordau studierii interviurilor preliminare ar putea fi atribuită și reacțiilor defensive — în special anxietate, negare și ideali‑ zare — ale pacienților potențiali sau ale intervievatorilor, ceea ce ar genera mai puține recomandări pentru terapiile psihodinamice. Într‑adevăr, și alți autori s‑au ocupat de aceste aspecte în încer‑ carea de a explora motivele posibile pentru diminuarea cererii pentru psihanaliză și a interesului general al tinerilor pentru o formare în psihanaliză. Moeller (2011) citează mulți autori care au subliniat rolul pe care îl joacă în acest sens chiar analiștii și anxietățile acestora din timpul primelor întâlniri cu un pacient nou. Opinia lui Rothstein 1
Jacqueline Amati Mehler este analist formator și supervizor, fost președinte al Asociației Italiene de Psihanaliză și fost secretar al Asociației Internaționale de Psihanaliză.
Interviu și indicatori în psihanaliză și psihoterapie § Cuvânt‑înainte
Interviu si indicatori psihanalitici - preBT 01.indd 11
27-Aug-21 17:48:58
12
este că excluderea pacienților de la o posibilă analiză are de‑a face mai mult cu analistul, cadrul său intern și cu eventuala sa lipsă de încredere în procesul analitic (Rothstein, 1998). Este, într‑adevăr, un subiect care continuă să provoace dez‑ bateri, mai ales în cadrul societăților psihanalitice europene. Un grup de lucru pe această temă funcționează de câțiva ani în cadrul Federației Europene de Psihanaliză. Dacă, inițial, obiec‑ tivele acestui grup urmăreau explorarea felului în care psihana‑ liza gestionează noii pacienți potențiali și dificultățile din această interacțiune, ulterior numele grupului a fost schimbat în „inițierea unei psihanalize“, reflectând astfel transformarea primelor întâl‑ niri ale cuplului terapeutic în direcția dezvoltării unui proces psihanalitic. Demersul lui Pérez‑Sánchez este mult mai ambițios și, într‑ade‑ văr, această carte oferă mult mai mult decât ne dau de înțeles titlul sau descrierile celor zece capitole. Obiectivul său principal este de a revizui problemele esențiale care apar în dinamica și în tehnica a ceea ce el numește interviuri psihodinamice din sectorul public de sănătate mentală, fără a omite sectorul privat, pentru a stabili cea mai bună recomandare terapeutică pentru nevoile pacientu‑ lui; autorul include aici și capacitatea conștientă sau inconștientă a intervievatorului de a se angaja într‑un proces psihodinamic cu un anumit pacient. În cazul psihanaliștilor, fie din sectorul public sau din cel pri‑ vat, această perspectivă include și criteriile de analizabilitate, crite‑ rii care variază în funcție de teoriile implicit sau explicit asumate de fiecare analist și care vor influența tipul de indicație terapeu‑ tică în urma interviului/interviurilor. Autorul examinează atent procesul și motivațiile analistului în decizia de a lucra el însuși cu un pacient sau de a‑l trimite unui coleg. Contratransferul și
ANTONIO PÉREZ‑SÁNCHEZ
Interviu si indicatori psihanalitici - preBT 01.indd 12
27-Aug-21 17:48:58
perlaborarea contratransferului, neglijate întrucâtva în ultimii ani, sunt esențiale pentru înțelegerea cazurilor în care contratran‑ sferul analistului este ținta unor proiecții puternice sau a unor identificări proiective a unor părți psihotice, o parte integrantă, de altfel, a organizărilor psihonevrotice. Pérez‑Sánchez oferă apoi o explorare detaliată a implicațiilor delicate pe care le are pentru pacient o anumită indicație. Din poziția unui psihiatru, psihana‑ list și psihoterapeut care a lucrat atât în sectorul privat, cât și în cel public, autorul își împărtășește experiența clinică în ceea ce privește interviurile preliminare și implicațiile extrem de impor‑ tante ale factorilor identificați. Profunzimea lucrării sale derivă din explorarea atentă a acestor implicații, care solicită atenția citi‑ torului pe tot parcursul cărții. Concepțiile teoretice ale autorului au la bază în principal per‑ spectivele lui Freud, Klein și Bion și preced descrierea obiective‑ lor terapeutice ale practicienilor din domeniul sănătății mentale. Discuția examinează diferite obiective terapeutice posibile, pre‑ cum și factorii determinanți cu privire la accesibilitatea acestor obiective. Sursele teoretice și clinice selectate de autor se concen‑ trează pe experiența relațională a pacienților cu obiectele primare semnificative, experiență care determină oscilațiile obiectelor interne și ale personalității. Sunt discutate mecanisme de apă‑ rare ca identificarea proiectivă (Klein, 1946/2008), conceptul de conținător‑conținut al lui Bion, precum și interacțiunea constantă dintre fragmentare‑dezintegrare și integrare. Nu în ultimul rând, este subliniat și conceptul de fantasmă inconștientă. Un aspect important este accentul pe care Pérez‑Sánchez îl pune pe „schim‑ barea“ psihică, și nu pe „vindecare“. El vede schimbarea ca pe un proces fără sfârșit, în care biografia istorică a pacientului este revelată în contextul unui „aici‑și‑acum“ continuu din analiză.
13
Interviu și indicatori în psihanaliză și psihoterapie § Cuvânt‑înainte
Interviu si indicatori psihanalitici - preBT 01.indd 13
27-Aug-21 17:48:58
14
Pérez‑Sánchez nu se prezintă pe sine ca un specialist în psi‑ hoterapie sau ca un psihanalist la care sunt trimiși potențialii pacienți pentru un tratament sau altul. Deși este psihanalist, mem‑ bru al unei societăți componente a IPA (Societatea Spaniolă de Psihanaliză), își dorește ca prin această carte să ofere un instru‑ ment util și nespecialiștilor. Cu alte cuvinte, profesioniștii care lucrează în domeniul sănătății publice ar trebui, după părerea sa, să poată stabili astfel indicația de tratament adecvată. Dacă psihi‑ atrii și psihoterapeuții din sectorul public au oportunitatea de a învăța și a fi supervizați adecvat pe parcursul interviurilor preli‑ minare, mult mai mulți pacienți, crede el, ar putea fi direcționați către o terapie psihodinamică, fie ea psihanaliză, psihoterapie psihanalitică, terapie de scurtă durată sau suportivă. Acest obiec‑ tiv provocator și ambițios îi solicită cititorului o reflectare teoretică și practică profundă asupra acestor chestiuni, mai ales în contextul în care autorul consideră că resursele limitate din sectorul public contribuie la eliminarea indicației pentru psihoterapie. Apar astfel două consecințe. Prima este de natură etică, legată de ce și cum i se va comunica pacientului potențial des‑ pre situația sa, și aici autorul examinează, prin intermediul unui material clinic, accentul pus pe „formularea“ indicației de tratament în funcție de diverse patologii și circumstanțe. A doua consecință este posibilitatea ca pacientul să fie privat de un potențial tratament dacă nu este suficient înțeles sau dacă reacțiile contratransferențiale ale intervievatorului interferează cu funcția sa de explorare — aspect important al interviurilor preliminare. Pérez‑Sánchez consideră că absența unor indicatori adecvați pentru psihoterapie sau pentru psihanaliză în instru‑ mentarul profesioniștilor din sectorul sănătății publice ar putea fi unul dintre factorii care contribuie la scăderea numărului de
ANTONIO PÉREZ‑SÁNCHEZ
Interviu si indicatori psihanalitici - preBT 01.indd 14
27-Aug-21 17:48:58
recomandări pentru psihanaliză. Face apoi o scurtă distincție între obiectivele psihanalizei și cele ale psihoterapiei, în funcție de (a) ușurarea simptomatică; (b) tratamentul orientat pe simp‑ tom; (c) clarificarea conflictelor interpersonale; (d) clarifica‑ rea conflictelor externe și interne; (e) schimbarea psihică prin intermediul înțelegerii conflictelor relaționale și transferențiale. Atunci când analizează care dintre aceste obiective, cu diferențele lor tehnice aferente, este realizabil, autorul are în vedere și aspec‑ tele personale legate de teoretizările asumate implicit sau explicit de analist, aspectele legate de pacient, precum și cele legate de factorii sociali. Toate aceste aspecte sunt menționate la începutul cărții și sunt ilustrate apoi cu materiale clinice și comentarii pe marginea semnificațiilor subiacente. Când se ocupă de tehnica și dinamica interviului, Pérez‑Sánchez folosește expresia „interviu psihodinamic“, fără a neglija importanța dezvoltării unor abilități de „diagnosticare“ sau „eva‑ luare“ care ar genera un grup mai mare de specialiști care să poată îndeplini aceste sarcini și să recomande astfel cel mai adecvat tra‑ tament. Esența problemei discutate aici este înțelegerea dinamici‑ lor care se pun în scenă „atunci când o persoană cere ajutorul alteia“, iar aspectul central este anxietatea resimțită atât de intervievator, cât și de intervievat. Un interviu psihodinamic presupune o apti‑ tudine specială a intervievatorului din sectorul public de a detecta modalitățile de funcționare inconștiente ale minții pacientului într‑un cadru diferit de cel privat, în care pacientul poate să fi fost deja trimis de un alt analist cu o recomandare pentru psihanaliză. Interviurile în domeniul serviciilor publice au o natură mult mai delicată pentru că, dincolo de impactul situației în care două per‑ soane se întâlnesc pentru prima oară față în față, mai există și o instituție cu un cadru și strategii specifice. Singurul aspect comun
15
Interviu și indicatori în psihanaliză și psihoterapie § Cuvânt‑înainte
Interviu si indicatori psihanalitici - preBT 01.indd 15
27-Aug-21 17:48:58
16
celor două domenii este asimetria situației în care o persoană cere ajutorul altei persoane. Terapeutul este permanent alert și atent la dificultățile inerente dinamicii dependență vs. independență. Un punct important pe care îl subliniază Pérez‑Sánchez este legat de tehnicile necesare în timpul interviului, tehnici care implică clari‑ ficarea obiectivelor de explorare, ceea ce‑l face diferit de tratament, chiar dacă uneori interviul în sine poate avea un efect terapeutic. Idealizarea și omnipotența induc riscul de ștergere a diferențelor dintre situațiile în care se urmărește diagnosticarea și cele în care se are în vedere un tratament. Tratamentul implică insightul, în timp ce diagnosticarea implică o ușurare simptomatică prin efec‑ tul său cathartic. Transformarea unui interviu de diagnosticare într‑unul terapeutic este discutată în detaliu prin intermediul unei vignete clinice. Transferul și contratransferul sunt discutate din perspectiva dinamicii dintre nivelurile primitive infantile și cele adulte care se joacă în interacțiunea cu intervievatorul și care testează con‑ stant atât identitatea intervievatorului, cât și pe a pacientului. Din experiența mea, care coincide cu cea a lui Pérez‑Sánchez, în cazurile în care apar funcționări primitive sau psihotice, psihoterapeuții sau psihanaliștii declară mult prea repede acești pacienți ca fiind neanalizabili. Dacă sunt acceptați în terapie, cel mai probabil va fi într‑un cadru față‑în‑față și cu un număr redus de ședințe. Așa cum spune Parsons (2006), atunci când ne confruntăm cu conținuturi arhaice și primitive apare o reacție contratransferențială la procesul analitic în sine care influențează profund propria noastră funcționare. Pérez‑Sánchez reușește să analizeze în profunzime componentele primitive și pre‑ sau para‑verbale ca pe o direcție importantă — prin intermediul proiecției și identificării proiective — în înțelegerea celor mai
ANTONIO PÉREZ‑SÁNCHEZ
Interviu si indicatori psihanalitici - preBT 01.indd 16
27-Aug-21 17:48:58
adânci niveluri inconștiente ale pacientului, acelea care necesită perlaborarea contratransferului din partea terapeutului. Autorul pune un accent deosebit pe înțelegerea atitudinii paci‑ entului și a relaționărilor posibile într‑un cadru asimetric. O altă problemă importantă este natura sau oportunitatea intervențiilor făcute în interviurile preliminarii, fie ele interpretative sau nu. Una dintre controverse este dacă ar trebui să facem interpre‑ tări în primul interviu, dincolo de implicațiile transferențiale și contratransferențiale care pot apărea încă înainte de interviu, în întâlnirea celor două voci din timpul conversației telefonice în care se solicită stabilirea unei întrevederi. Tind să‑i dau dreptate lui Pérez‑Sánchez, care se concentrează pe ce l‑a determinat pe pacient să solicite ajutor și pe stimularea curiozității acestuia de a‑și explora suferința pe care ne‑o supune atenției și de a‑i da un sens. Obiectivele interviului din perspectiva diagnosticului sunt și ele examinate, perspectiva autorului urmărind investigarea stării psihice a pacientului în cadrul situației relaționale: fantasmele, atitudinea, diversele anxietăți și/sau apărări cauzate de întâlnire. Pentru Pérez‑Sánchez este important să exploreze psihodinamica istoriei clinice a pacientului, să o utilizeze adecvat și să o înțeleagă cantitativ, calitativ și mai ales din perspectiva modului în care o prezintă pacientul, redundant sau omițând aspecte importante cum ar fi visele sau viața sexuală. Pérez‑Sánchez se concentrează pe importanța informării paci‑ entului despre diferențele dintre psihoterapie și psihanaliză și subliniază că această clarificare depinde și de „poziția adoptată de terapeut față de această chestiune“, o temă pe care o deta‑ liază în ultimele două capitole. Cum spuneam mai devreme, cred că această parte a cărții este fundamentală, mai ales dată fiind confuzia conceptuală și clinică existentă în zilele noastre
17
Interviu și indicatori în psihanaliză și psihoterapie § Cuvânt‑înainte
Interviu si indicatori psihanalitici - preBT 01.indd 17
27-Aug-21 17:48:58
18
dintre obiectivul, dinamica și tehnica celor două proceduri tera‑ peutice. Împărtășesc perspectiva lui Pérez‑Sánchez că, în timp ce psihoterapia orientată psihanalitic este o metodă care aplică teorii subiacente psihanalizei, practica terapeutică diferă de cea a psihanalizei. Metoda psihanalitică ia în considerare factori ca profunzimea nivelelor implicate, frecvența ședințelor și utiliza‑ rea divanului. În capitolul 5, autorul oferă o transcriere foarte detaliată a unor interviuri preliminare, subliniind într‑o manieră foarte utilă, prag‑ matică și pedagogică (și aici folosesc termenul în sensul său pozi‑ tiv) multe dintre elementele subliniate mai sus. De fapt, fiecare fragment din comunicarea pacientului este însoțit de un paragraf în care aspectele semnificative din discursul acestuia dau naștere unor ipoteze despre problemele și conflictele sale interioare pro‑ funde, fie ele conștiente sau inconștiente. Autorul ia în conside‑ rare diverse aspecte, cum ar fi dificultățile din viața sa curentă, și încearcă să evidențieze experiențele traumatice neperlaborate din viața pacientului. O propunere originală și care va da cu siguranță naștere unor controverse este cea legată de cazurile specifice în care, pentru a explora anumite probleme concrete, pacientului i se propune o experiență psihoterapeutică „limitată în timp“ (un an), cu trei interviuri ulterioare de urmărire a progresului în următorul an. Astfel de experiențe de intervievare fac parte dintr‑o metodă didactică aplicată deja în cadrul unor grupuri de lucru centrate pe identificarea aspectelor psihodinamice care sunt puse în scenă în timpul interviurilor. Revelarea psihopatologiei include explorarea unei game largi de relații de obiect, apărări și fantasme. Totuși, adept al principiilor freudiene, Pérez‑Sánchez ne amintește că nu doar boala este cea
ANTONIO PÉREZ‑SÁNCHEZ
Interviu si indicatori psihanalitici - preBT 01.indd 18
27-Aug-21 17:48:58
care indică tipul de tratament adecvat, ci și personalitatea pacien‑ tului în ansamblul ei. Sunt evidențiate posibilitățile de stabilire a unei alianțe terapeutice, capacitatea analistului de a lucra cu un anumit pacient fiind, după cum știm, la fel de importantă. Cu alte cuvinte, întrebarea care se pune este dacă întâlnirea pacientului cu terapeutul poate da naștere unui cuplu terapeutic. În continuare autorul propune, în capitolele 6 și 7, conceptul de „indicatori psihodinamici“ — indicatorii care ar trebui să‑i permită terapeutului să contureze un profil de personalitate pen‑ tru a înțelege dacă un pacient este sau nu compatibil pentru un tratament psihodinamic psihanalitic (psihoterapie sau psihana‑ liză). Bazele teoretice ale acestor indicatori sunt conceptele freu‑ diene de ambivalență psihică și de forțe duale prezente în viața psihică: în favoarea vieții (pulsiunile de viață) sau împotriva ei (pulsiunile de moarte). În construirea indicatorilor, autorul ia în considerare și unele dintre ideile lui Bion. Indicatorii psihodina‑ mici sunt construiți prin intersectarea datelor provenind din trei arii: psihopatologia pacientului, biografia acestuia și informațiile din interacțiunea pacientului cu analistul (sau psihoterapeutul) în interviul propriu‑zis. Autorul acordă o mare importanță mai ales informațiilor din ultima arie. De exemplu, dacă pacientul vorbește despre relația sa cu alți oameni (în special cu figurile importante din viața sa), este important ca această dimensiune să fie comparată cu modul său de relaționare din timpul interviului. Ultimele două capitole ale cărții îi dau autorului prilejul de a explora importanța problemelor cu care se confruntă din poziția unui specialist care împărtășește cu cititorii săi din experiența sa vastă de psihiatru, psihoterapeut și psihanalist care a profesat în diverse medii private și publice, dar care a rămas, totuși, conectat permanent la ascultarea psihanalitică internă. Trebuie să subliniez
19
Interviu și indicatori în psihanaliză și psihoterapie § Cuvânt‑înainte
Interviu si indicatori psihanalitici - preBT 01.indd 19
27-Aug-21 17:48:58
20
importanța pe care o acordă cartea lui Pérez‑Sánchez distincției dintre ascultarea psihanalitică sau psihodinamică și a face pro‑ priu‑zis o analiză. Efortul autorului, eliberat de orice partizanat ideologic, este de a releva complexitatea granițelor teoretice și clinice dintre nenumăratele identități și practici terapeutice exis‑ tente. Acest efort este cu atât mai semnificativ acum, când flexi‑ bilitatea întâlnită pe parcursul formării și estomparea granițelor dintre terapii, identități profesionale și organizații instituționale sunt mai dezbătute ca niciodată. Meritul efortului lui Pérez‑Sánchez rezidă în ilustrarea numi‑ torului comun care face posibilă convergența, în timp ce își concentrează atenția pe diferențele existente și mai ales pe spe‑ cificitatea metodei psihanalitice. Capitolul 8 este intitulat chiar „Specificitatea psihanalizei și a psihoterapiei psihanalitice“, iar capitolul 9 se concentrează pe „Alegerea indicației: psihoterapie sau psihanaliză“. În capitolul 8 prima sa observație se referă la faptul că „alegerea tratamentului, indiferent care ar fi această alegere, depinde de concepția terapeutului despre specificitatea fiecărui tratament…“, specificitate asupra căreia nu există un con‑ sens. Citează apoi afirmații importante din Freud care, în timp ce definește specificitatea psihanalitică, dă naștere și psihoterapiei psihanalitice, cu scopul de a extinde accesul mai multor oameni la terapie. Totuși, dezvoltările post‑freudiene, descrise atent de Pérez‑Sánchez, i‑au determinat pe analiști să considere ca ana‑ lizabili pacienți care erau excluși de Freud și care sunt și astăzi considerați neanalizabili de mulți analiști. Eu însămi am remarcat și am scris de multe ori despre anxietatea pe care pacienții sever borderline sau psihotici o trezesc în noi. Autorul subliniază importanța asocierii interpretărilor din „aici‑și‑acum“ cu descrierea transferului freudian clasic. După
ANTONIO PÉREZ‑SÁNCHEZ
Interviu si indicatori psihanalitici - preBT 01.indd 20
27-Aug-21 17:48:58