lucrurile pe care le folosiţi rar. Afacerile în rețea transformă acest potenţial în profit, cam în acelaşi fel în care beneficiază oamenii care închiriază o a doua casă pe care nu o folosesc. Nu trebuie decât să „vedeţi“ acest lucru. Desigur, nu orice poate fi sau va fi împărtăşit. Această situa ţie reprezintă o extremă. Nu iau în considerare extremele. Mă interesează lucrurile care aduc un mare beneficiu familiei, comunităţii, afacerii şi planetei prin reducerea fricţiunii împărtă şirii. De exemplu, Zipcar a reuşit deoarece valoarea ofertei de co‑utilizare a maşinilor este convingătoare. În medie, maşinile rămân nefolosite douăzeci şi trei de ore pe zi şi numeroase fami lii deţin mai mult de una. Prin intermediul sharing‑ului maşini lor, o persoană din Statele Unite economiseşte în medie 400‑600 de dolari pe lună, în care intră asigurarea, mentenanţa şi alte costuri. Zonele urbane dense, în care partajarea maşinilor este cea mai eficientă, ar putea beneficia treptat de decongestionarea unor importante spaţii stradale şi de parcare, destinate atât uzului public, cât şi celui privat. Un studiu efectuat de UC Berkeley a constatat că membrii unui serviciu de folosinţă în comun a maşinilor au condus cu 47% mai puţin în urma înscrierii pe site‑ul companiei. În consecinţă, serviciul de co‑utilizare a maşi nilor previne producerea a aproximativ 9 000 de tone de emisii de dioxid de carbon. Ceea ce reprezintă un beneficiu imens.
Ne aparţine doar câteodată. Modelul own‑to‑mesh* Zipcar reprezintă ceea ce eu numesc un model Mesh Integral, ceea ce înseamnă că maşinile sunt deţinute şi În traducere aproximativă: „Deţine, pentru a pune la dispoziţia altora“ (n.r).
*
Să ne familiarizăm cu structura în reţea În rețea
In retea - FINAL.indd 33
33
09-Mar-11 15:22:38