Stelele în prim-plan (preview)

Astronomie

Adèle Tariel

Céline Manillier

Traducere din limba franceză de Maria Tănăsescu

Și dacă am număra stele în loc de oi înainte să adormim?

Cu ochiul liber, se văd mai bine de 6 000!

Dacă aceste puncte strălucitoare sunt minuscule, asta se întâmplă pentru că navighează la miliarde și miliarde de kilometri distanță de noi... În realitate, sunt enorme!

Soarele e steaua cea mai apropiată de Pământul nostru.

E de 100 de ori mai mare decât el. Și totuși, face parte dintre astrele mici între multe altele...

Încă din preistorie, noi, oamenii, am desenat hărți ale cerului. Mai târziu, am început să le numim constelații.

Unele dintre ele poartă numele unor personaje legendare (Orion, Cassiopeia, Perseu...), altele, ale unor obiecte (Balanța, Platoul), altele au denumiri de animale (Ursa Mare, Vulturul, Câinele Mare)...

Când cerul e limpede, e amuzant să le căutăm și să le găsim.

Dar, atenție! Ele nu apar în același loc pe cer, depinde de unde le observăm, din emisfera nordică sau din cea sudică, vara sau iarna...

Luceafărul nu e chiar o stea, e pur și simplu o planetă, Venus, care reflectă lumina Soarelui.

Iată o altă uzurpatoare: steaua căzătoare!

E doar o bucată de rocă ce intră în atmosfera Pământului. În contact cu aceasta produce o trenă luminoasă care strălucește pentru câteva clipe.

Stelele se nasc în nebuloase, din nori imenși, care plutesc în spațiu.

Gazele se aglomerează, se contractă, se încălzesc... Și dintr-odată...

Totul explodează – astfel se naște o stea.

Ea strălucește, se rotește în jurul propriei axe... crește... tot crește...

Devine enormă!

În aceeași serie: