Prezentare cărți - Itaca Publishing House / Pag

de fraze scurte, scăpate înaintea gândului, a polului masculin, ce pare că s-a aflat acolo, fără voia lui.

Căci, de a doua zi, lumea se schimbă pentru tânăra profesoară, deși toate elementele peisajului citadin (subliniate prin exprimări scurte, concise, îndulcite pe alocuri printr-un epitet-două, bine plasate) cu care era familiarizată, aproape interiorizându-le, rămăseseră, invariabil, la locul lor. Și tot ea, volubilă și curajoasă, este cea care preia inițiativa în ceea ce simțea deja a fi fost ceva cu totul altfel decât până atunci, scormonind în viața și casa lui Paul și invitându-l într-o excursie la munte. Deși amândoi sensibili, introspectivi și total dezarmați în fața a ceea ce li s-a întins vast, ademenitor și temător totodată în fața sufletelor lor (când, după cum măturisește Paul, pe care-l parafrazez, la 30 de ani, nu știau ce să facă cu acei 30 de ani), femeia este cea care, mânată, aparent spontan, de un instinct exaltat pe care nu și-l analizează, amenințând caracterul cerebral și serios al amantului ei de o seară, preia frâiele trecând peste tot ceea înțepenea preludiul timid și fulgerător al poveștii lor. Mai departe nu se întâmplă nimic spectaculos, un singur fir narativ, susținut cu scopul de a păstra liantul din noul cuplu merge lin, alături de schiurile care vor schimba viața lui Paul, arătând, ca mesaj al cărții, cum viața ți se poate transforma într-o clipită și cum nu trebuie să rămânem închistați în prejudecăți. Și cum cuvântul niciodată poate căpăta, nesperat, conotații pozitive și optimiste, pentru că, de foarte multe ori, totul se petrece doar în mintea noastră, nemaiaparținându-ne, de fapt, demult. Astfel, unii oameni vin să ne dea cheile pentru a deschide misterele din noi înșine în care, insesizabil, ne-am blocat cu mâna noastră. Aceeași mână care ne poate salva, așa cum, la final, schiul îl salvează pe Paul. Și care ne pot ajuta să ne reaparținem. Paradoxal, dar asta prin ei, ceilalți. Mai bine spus, prin celălalt.

Dorian Stoilescu

Western Sydney University (Australia)

în mijlocul marilor metropole

devii personaj din video game sau Netflix în care se dă ora exactă de oriunde, oricând,

stelele sunt copiate cu ușurință, până și liniștea lor poate fi trasă la indigo. aici

visăm că devenim proprii lideri, mentori, manageri, regi și profeți, că ne naștem

părinții, că ne proiectăm propria țară după indicațiile scenariștilor,

suprimându-ne oftatul de-a ajunge cândva acasă, într-un final uitându-ne. aici

tot se rescrie neîncetat pentru eternitate, devine digital.

cursa de formula 1 împotriva stelelor

vezi, în timpul curselor de formula unu, Ayrton Senna a încercat să conducă mai repede decât orice stea. și-așa,

pe casca lui de protecție se zbăteau mulțimi însuflețite asemeni coridelor, căzând de pe verticală. iar monopostul îl aștepta

singuratic, fidel, asemenea taurului înjunghiat. totul i se imprima atât de dureros, atât de exact, atât de perfect... totul i se revela cu încetinitorul,

aducându-și aminte până și de primele clipe de la nașterea universului... totul îl ajuta să ia decizii ireproșabile. și-a făcut totul așa, desăvârșit...