Gabriela Schuster (Germania) – Poezie /Pag

Grăbitele urme

Nimic nu mai e cum a fost cât e ziua de lungă privesc pe fereastră ceața căzândă peste bugul anost așa cum o cămașă de noapte vaporoasă cade peste un trup ce dă să înflorească

mă întorc în pașii ce străbat trotuarul număr grăbitele urme ale umbrelor ce trec și cum adormite peste ziduri se răsucesc -într-un scrânciob fără oprelișticum sfinții dintr-o uitată înaltă biserică

maiestuos roțile zimțate ale orologiului calcă poalele tulburi ale după-amiezei grăbite abia desenată o rază se-ntrupă în ochiu-mi imagine vulnerabilă a unui timp de neșters

mă întorc în timpuri mult pământești îmi scot rochia de mireasă dintr-o ladă uitată o iau și o duc la vânzare în primul talcioc în râsetele atotștiutoare ale licornilor.

Maiestuos roțile zimțate ale orologiului întorc în oglindă imaginea îngerului fost.