Gabriela Căluțiu-Sonnenberg (Spania) – Articol /Pag

Marin Dumitrescu (Spania)

Fluturele

Tocmai când încercam să adorm Vâslind obosit printre vise. În seara aceasta, fluturele A intrat prin fereastră,

De obicei, Fluturele venea să mă vadă Și se uita la mine De afară.

În seara aceasta, fluturele A trecut prin geamul ferestrei, Bătând din aripi grav, Fără să spargă pielea transparentă Care separă ceea ce este afară De ceea ce este înăuntru Și m-a privit în ochi.

După aceea fluturele Și-a continuat zborul Prin lemnul mesei Și prin tot aerul Respirat de mine Și a îngenuncheat În cele din urmă Pe tavan.

Dor

Chiar vreau să mă destrăbălez puțin, Să-mi fac de cap și să mă îmbăt la munte, Măcar atâta, cât să mă simt bine și să îmi alin Tâmplele, un pic bătrâne și cărunte.

Chiar vreau să rup monotonia grea Și toate hainele să mi le rup ca un nebun nomad, Să mă fac una cu izvorul rece și așa, Urlând ca o cascadă, cu pești cu tot să cad.

Chiar vreau să sparg tiparele, să ies afară, Să-mi ies din fire și să mă supăr rău Și nările să mi se umfle rele și ca o fiară, Să trag tot aerul de pe pământ în pieptul meu.

Și în ochiul meu căprui și beat să intre Natura verde și nebună, despletită și cântând, Cu flori și păsări și cu frunze și cu fluturi printre Lemnul tânăr și încet, cu rădăcinile-n pământ.

Și din pământ să iasă lavă ca o sângerare, Ca o amintire istorică a unui început aprins, În care am fost lăsat plângând de întâmplare, Pe malul apei limpezi, în pădure, dinadins.