Traduceri: Laura Cătălina Dragomir (Spania) /Pag

prezentare artist plastic de Cornel Drinovan

După această expoziție, timp de peste douăzeci de ani, Maria Droc a stat în prima linie a picturii spaniole. În anul 1950, Maria Droc realizează o expoziție individuală la Lisabona, unde este prezentată de profesorul Enrique Lafuente Ferrari, iar în anul 1952 participă la I Bienală de Artă Hispano-Portugheză, organizată la Madrid, unde pictorul Benjamin Palencia o propune pentru premiul de desen pe care juriul era decis să i-l acorde, însă, la opoziția vehementă a unuia dintre membri, nu îl primește pe motiv că este apatridă. Și apatridă va rămâne până în anul 1966, când i se acordă naționalitatea spaniolă. Chiar și fără acest premiu opera Mariei Droc a avut un mare succes. În anul 1952, Maria Droc realizează cea de-a doua expoziție în Lisabona cu lucrări grafice inedite.

Criticul portughez Mario de Oliveira afirmă în Diario Popular din 1952 că „Maria Droc are un mediu estetic foarte propriu și aceasta este calitatea ei principală; pictează și desenează așa cum simte, fără altă preocupare care să nu fie satisfacerea impulsurilor ei emoționale.” Cele două expoziții din Lisabona au avut loc în Palatul Foz din capitala Portugaliei. În anul 1953 Maria Droc participă la un curs despre arta abstractă organizat de către Universitatea din Santander unde soțul ei, criticul Chiril Popovici, a fost invitat de către José Luis Fernández del Amo, în acea vreme la conducerea Muzeului Spaniol de Artă Contemporană (în actualitate Muzeul Reina Sofía din Madrid), să susțină o conferință pe această temă. Acest an, 1953, avea să aducă o schimbare importantă în traiectoria pictorică a Mariei Droc, intrând în cea de-a doua etapa artistică, a artei abstracte. Anii următori participă în diverse expoziții colective. În anul 1956 expune pentru prima dată lucrările abstracte realizate pînă atunci la Galeria Beaume din Paris. Iată ce scria Berta Wescher în revista de artă Cimaise din mai, 1956: „Compozițiile sale se bazează pe unele planuri de flexibilă geometrie, de pătrate aranjate în ordine verticală pe care le acoperă cu fine linii încrucișate și straturi cromatice, în nuanțe pline de tandrețe mai ales în jurul albului care domină de moment.” „Tablourile sale ne emoționează prin bogăția poetică”, continuă aceeași autoare. În revista La Lanterne din Bruxelles, Henry Kelers se referea în această formă la lucrările Mariei Droc: „În general, operele Mariei Droc se derulează într-un ansamblu de pătrate și triunghiuri de diferite dimensiuni și, de asemenea, de forme care derivă din aceste două figuri geometrice. Fiecare dintre aceste elemente are propria culoare și relație, jocul contrastelor și relațiile dintre proporțiile lor fac ca adesea, în prezența lor, să experimentăm adevărata bucurie estetică.” Trei ani mai târziu, în 1959, va expune din nou la Paris, de această dată la Galeria Arnaud. În această perioadă a apărut în Spania o „modă” de a lucra cu materiale noi, ciment, nisip, praf de fier, lemn, pânză de sac, carton, piele. Este momentul când Maria Droc trece la o nouă etapă artistică realizând lucrări cu aceste materiale pe care le-a expus pentru prima dată la Galeria Nebli din Madrid. În anul 1960 Maria Droc reprezintă Spania la a XXXII Bienală de la Veneția cu lucrări în ciment, cu un succes

deosebit. În următorii ani, între 1961 și 1964, expune lucrările sale în expoziții colective naționale și internaționale: Londra, Bonn, Milan, Bruxelles, Helsinki și New York.

prezentare artist plastic de Cornel Drinovan

În anul 1965 participă la standul spaniol de la Bienala din Sao Paulo. Anul 1966 îi aduce cea de-a doua participare la Bienala de la Veneția unde vinde șapte din cele nouă colaje expuse după cum menționează Buletinul Special al expoziției. Se interesează ca o ultimă etapă creatoare de obiectele luminice, de obiecte arhitectural-plastice în mișcare. Una dintre lucrările de acest tip este Sfera Mobilă (1974) care este expusă în colecția permanentă în Muzeul Reina Sofia din Madrid. Ultima expoziție individuală a Mariei Droc a avut loc în sala Santa Catalina din Ateneul din Madrid în anul 1968 ca o încununare a întregii sale vieți artistice, deși continuă să expună în diferite expoziții colective naționale și pentru ultima dată poate fi văzută opera ei în expoziția din 1974 Mujeres ante el arte. Venancio Sanchez Marin în Goya nr. 85 din 1968 spune că „efectele luminii în schimbare, contrastele cromatice între diferitele metale - cupru, argint, aluminiu, aur - acționează și în funcție de mișcarea celor care le contemplă. Aceste noi lucrări de Maria Droc, în afara intrării într-un spațiu real, încep să se implice în experiențele cinetice recente ale artei.” „Ea nu a rupt linia, ci a renăscut, dulce, cu acea entitate a ei, atât de personală, atât de Maria Droc” afirmă Adolfo Castaño în La Estafeta Literaria din 18 mai, 1968. Închei aceste citate din critica vremii cu Antonio Manuel Campoy, care spunea în ABC din mai 1968: „compoziția este diferită pe forme de metal plastificat, cupru sau argint, a căror gradație joacă, vibrând pe fundalurile întunecate, dând naștere la spații foarte noi, la iluziile optime ale unei arhitecturi în care participă cinematica și magia.” Ar mai fi de subliniat un lucru care nu a influențat cariera artistică a Mariei Droc, ci doar descrie persoana cu viața ei sufletească. În anul 1946 a avut loc, la Barcelona, Congresul Euharistic la care a fost invitată să participe la o expoziție publică cu icoane la Galeria Layetana, Maria Droc fiind dintotdeauna interesată de arta religioasă și iconografía pe sticlă. Toate aceste icoane pe care le producea nu erau pentru vânzare, artista preferând să le doneze bisericilor cu mai puține resurse materiale.

Cum nu mi-am propus în acest articol să fac o prezentare critică a operei lui Maria Droc, ci doar o prezentare a acestei mari artiste, o pictoriță de talie internațională care a dat numele ei unei străzi din Madrid, voi încheia cu următoarele cuvinte pe care le-a spus Raúl Chávarri în 1976: „Extraordinara figură din pictura europeană, Maria Droc este prin continuitatea sa de reședință și afecțiune una dintre marile personalități ale artei spaniole contemporane.” Maria Droc se stinge din viață în anul 1987 în Madrid.