Florentin Smărăndache (SUA) – Poezie/Pag

Florentin Smarandache (SUA)

Introspecţie

Ca Orfeu în Infern umblu pe bulevard prin mine însumi. Coastele mele nişte gratii sunt pentru suflet. Timpul merge invers. Încerc a rezolva probleme imposibile, fruntea mă arată cu degetul, inima e plină de nisip.

Călătoresc prin mine însumi, prin tata, bunicul, străbunicul, prin toate rădăcinile arborelui genealogic, spre centrul pământului.

Că Iadul îşi are şi el Dumnezeul său!

Irealul este o realitate

Fruntea lumânării pâlpâie, palidă. – Taci flacără! Mai taci. Focul ridică de şarpe o limbă crestată s-arunce venin. – Viperă caldă opreşte-te, încetează-te!

Sunt centrul lumii mele ireale. Alerg după mine şi nu mă ajung – sunt în urma mea. Mi-au amorţit sentimentele, gândul îmi trece în ne-gând.

Şi iluzia înfiinţează ceea ce nu fiinţează. Iluzia implică o viitoare durere: ea arată neputinţa puterii omului.