Substantivul

Descoperă!

1. Ești împăratul Substantiv. Ce parte de vorbire, din cele cunoscute de tine, ai alege să fie împărăteasa? Dar supușii tăi? Justifică-ți răspunsul în enunțuri, dând cât mai multe exemple.

2. Menționează substantivele din textul de mai jos și analizează-le conform modelului.

Împăratul se bucură cât un lucru mare când auzi de la fetele lui cele mai mari cât îl iubesc. El socoti că altfel de iubire nu poate să fie decât cea dulce ca mierea și ca zahărul. Și uitându-se și la fata cea mai mică, ce sta mai deoparte și cu sfială, o întreabă și pe dânsa:

Cum mă iubești tu, fata mea?

Ca sarea în bucate, tată! răspunse și ea cu fața senină, zâmbind cu dragoste firească și lăsându-și ochii în jos, de rușine că vorbi și ea. (Petre Ispirescu, Sarea în bucate)

Substantivul este partea de vorbire flexibilă care denumește: ființe, lucruri, fenomene ale naturii, sentimente, stări sufletești.

Clasificare

◗ substantive comune (denumesc obiecte de același fel, din aceeași clasă): copil, casă, floare, bucurie etc.;

◗ substantive proprii (prezintă, în mod individual, ființe, lucruri): Craiova, Andrei, Dunărea, Apusul etc.

Substantivele proprii se scriu întotdeauna cu majusculă.

Genurile substantivului: → masculin (un-doi): pom – pomi;

→ feminin (o-două): floare – flori;

→ neutru (un-două): album – albume.

Genul substantivelor care denumesc ființe poate fi exprimat: prin cuvinte diferite (tată – mamă), prin același cuvânt pentru ambele genuri (girafă, elefant, fluture –substantive epicene) sau prin adăugarea unor sunete (urs – ursoaică, rață – rățoi).

Numărul substantivului: → singular (un singur obiect: carte);

→ plural (mai multe obiecte: cărți).

Substantivele defective

Reține!

Substantivele defective sunt substantivele care sunt lipsite fie de forma de plural, fie de forma de singular.

Substantive defective de plural (nu au formă de plural):

 discipline școlare: istorie, geografie;

 alimente: lapte, miere;

 materii: aur, aramă, cupru;

 noțiuni abstracte: curaj, cinste.

Substantive defective de singular (nu au formă de singular): icre, câlți, aplauze, plete etc.

Reține!

◗ Există substantive care nu pot fi diferențiate după număr: genunchi, pui, învățătoare.

◗ Există substantive care au două sau mai multe forme de plural: corn → coarne bandă → bande

→ cornuri → benzi

→ corni

◗ Există substantive cu două forme de plural corecte: coperte/coperți; căpșune/căpșuni; cireșe/cireși; niveluri/nivele; coarde/corzi; bobi/boabe; roți/roate; tuneluri/tunele etc.

Amintește-ți!

Fii creativ!

Imaginează-ți că băiețelul din imagine acționează ca un magnet. Fiind substantiv, va alege cuvintele care se pot lipi de el (îl determină): un, el, curajos, acum, pe, cum, mare, când, noi, așa

Articolul reprezintă o categorie gramaticală a determinării care arată gradul de cunoaștere a unui substantiv.

Articolul hotărât indică faptul că obiectul desemnat de substantiv este cunoscut vorbitorilor; se așază la finalul substantivului: pomul, floarea, albumului, tablourilor.

Articolul nehotărât indică faptul că obiectul desemnat de substantiv nu este cunoscut vorbitorilor; se așază înaintea substantivului, fiind cuvânt separat: un pom, unui pom, niște copii, o floare, unui album, unor invitați.

Substantivele colective Descoperă!

1. Precizează înțelesul substantivul popor. La ce număr este forma substantivului?

2. Trece substantivul popor la alt număr.

3. Alcătuiește un enunț cu substantivul popor. La ce număr este verbul predicat?

Reține!

Substantivele colective sunt substantivele cu formă de singular și înțeles de plural.

Exemplu: roi, armată, cârd, cireadă etc.

Atenție!

◗ Substantivele colective se pot forma și cu ajutorul unor sunete: muncitorime, brădet, păpuriș etc.

◗ Atunci când îndeplinesc funcția de subiect, substantivele colective se acordă cu predicatul la numărul singular (Echipa de fotbal a câștigat locul I).

◗ Dacă substantivul colectiv, cu funcția sintactică de subiect, este determinat de un alt substantiv la numărul plural, care arată elementele constituente ale grupului, acordul se poate face fie la singular, fie la plural (O mulțime de fete a/au venit la spectacol.).

1. Selectează, din exemplele de mai jos, substantivele defective de plural și pe cele defective de singular și notează-le în coloane diferite: rechizite, blugi, caș, lapte, milă, grâne, oxigen, miere, ochelari, plete, pantaloni, orez

2. Consultând DEX, precizează formele de plural ale substantivelor: centru, colț, corn, bob.

Reține!

Cazul reprezintă forma pe care o ia substantivul pentru a exprima funcția sintactică a acestuia într-o propoziție. Substantivul are cinci cazuri: nominativ, acuzativ, genitiv, dativ și vocativ.

Cazul substantivului

Descoperă!

Precizează funcția sintactică a substantivului subliniat din enunțurile date: Cărțile din biblioteca școlii sunt interesante. Coperta cărții este ruptă.

Se observă că, în enunțuri, substantivul își schimbă forma pentru a exprima legăturile cu alte cuvinte din propoziție.

Cazul nominativ. Corelarea cu funcția sintactică

Substantivele în cazul nominativ au următoarele funcții sintactice:

 subiect (Cine?): Elevul este în clasă.

 nume predicativ (Cine este?, Cum este?, Ce este?): Mihai este elev.

Aplică!

1. Alcătuiește enunțuri în care să ai subiecte exprimate prin: a. substantiv colectiv; b. substantiv propriu (nume de țară).

2. Ordonează cuvintele date în așa fel încât subiectul să se afle la începutul, în interiorul sau la finalul enunțului formulat de tine: a. a scris, Copilul, tema, în caiet. b. librărie, volume, În, minunate, au.

3. Identifică numele predicative din enunțurile următoare: a. Premianții sunt elevii mei. b. Ana este colega de bancă a Simonei. c. Vântul puternic de azi-noapte a fost Crivățul.

Cazul acuzativ. Corelarea cu funcția sintactică.

Prepoziția este partea de vorbire neflexibilă care leagă un atribut sau un complement de partea de vorbire pe care o determină.

Prepozițiile sunt:

◗ simple (un singur termen): cu, de, în, între, la, lângă etc.

◗ compuse (doi sau mai mulți termeni): de la, de pe lângă, despre, înspre etc.

Prepoziția

Substantivele în cazul acuzativ au următoarele funcții sintactice:

 atribut substantival prepozițional (Care?, Ce fel de?): Am văzut o pădure de stejari.

 complement (cu sau fără prepoziție, când determină un verb și răspunde la întrebările: ce?, pe cine?, despre cine?, despre ce?, de la cine?, de la ce?, pentru cine?, pentru ce? etc.): Bunicul citește ziarul. L-am salutat pe vecinul meu.

 circumstanțiale (determină un verb, în general; arată împrejurările desfășurării acțiunii și răspunde la întrebările: unde?, de unde?, pe unde?, încotro?, când?, de când?, până când?, cum?, în ce fel?, în ce mod?): Au plecat în pădure. Scrie cu atenție o compunere.

Aplică!

1. a. Rescrie în caiet și subliniază substantivele în acuzativ din fragmentul de mai jos:

Racul, broasca și o știucă

Într-o zi s-au apucat

De pe mal în iaz s-aducă

Un sac cu grâu încărcat. (Alecu Donici, Racul, broasca și o știucă) b. Indică prepozițiile și felul lor.

2. Precizează funcțiile sintactice ale substantivelor aflate în cazul acuzativ, din textul de mai jos:

Racul, broasca și o știucă

Într-o zi s-au apucat

De pe mal în iaz s-aducă

Un sac cu grâu încărcat.

Și la el toți se înhamă:

Trag, întind, dar iau de samă

Că sacul sta neclintit,

Căci se trăgea neunit.

(Alecu Donici, Racul, broasca și o știucă)

3. Construiește două enunțuri în care substantivul vuiet să îndeplinească, mai întâi, funcția sintactică de subiect, apoi pe cea de complement.

4. Alege forma corectă de nominativ sau acuzativ a substantivelor următoare: salăți/salate aragaze/aragazuri înghețate/înghețăți ciocolate/ciocolăți chibrite/chibrituri succese/succesuri

Cazul genitiv. Corelarea cu funcția sintactică

Substantivul în cazul genitiv are funcția sintactică de atribut substantival genitival (al/a/ai/ale cui?): Florile vecinilor sunt bine îngrijite.

Atenție! Substantivul în cazul genitiv poate fi însoțit de articol genitival.

Articolul genitival masculin feminin singular plural singular plural al ai a ale

Aplică!

Alcătuiește scurte enunțuri în care prepoziția cu să însoțească substantive care să aibă următoarele funcții sintactice: – atribut substantival; – complement; – circumstanțial.

Atenție!

Aplică!

1. Identifică și scrie pe caiet substantivele în genitiv din enunțurile următoare:

Poveștile minunate ale copilăriei mi-au marcat viața.

Visurile mărețe ale lui Alin l-au determinat să învețe mai bine. Întrebarea surprinzătoare a Elenei a necesitat documentare.

Echipamentul de fotbal al băiatului este nou.

Profesorii dedicați ai elevilor au fost premiați.

Articolul genitival se acordă în gen și număr cu substantivul pe care îl însoțește și face legătura între cele două substantive (substantivul centru și substantivul care îl determină).

Aplică!

Completează în caiet spațiile din structurile de mai jos cu formele potrivite ale articolului genitival: a. o rochie … mamei; b. un penar colegului; c. niște culori … surorii; d. unei ferestre … casei.

Fii creativ!

Alcătuiește un scurt text în care să integrezi formele pentru cazurile genitiv, dativ și vocativ ale substantivului propriu Olga și ale substantivului comun sora. Subliniază formele respective, folosind culori diferite.

2. Analizează substantivele în cazul genitiv din enunțurile de la exercițiul anterior.

Model: ale copilăriei – substantiv comun, genul feminin, numărul singular, cazul genitiv, articulat cu articolul hotărât i, precedat de articolul genitival ale, funcția sintactică de atribut substantival genitival.

Cazul dativ. Corelarea cu funcția sintactică

Substantivul în cazul dativ îndeplinește funcția sintactică de complement (Cui?):

Lui Andrei i-am făcut observație.

1. Scrie în caiet formele de dativ ale următoarelor substantive: floare, copil, minge, barcă, Olga, Ion.

2. Conține forme corecte de dativ seria: a. mamei, colegei, familiei, vitrinei; b. fetii, colegăi, florii, bunicii; c. floarei, Anichi, mingiilor, caietului.

3. Construiește un enunț în care substantivul elev să fie complement în cazul dativ.

Cazul vocativ. Punctuația vocativului

Vocativul este cazul adresării directe, al strigării și al atenționării. Substantivele în cazul vocativ desemnează o persoană sau un animal și se remarcă prin desinențe specifice:

– la masculin (-e, -lor): băiete/băieților;

– la feminin (-o, -ă, -lor): soro, fată/fetelor.

Atenție!

◗ Substantivele în cazul vocativ nu au funcție sintactică și se separă, în scris, prin virgulă de restul cuvintelor din propoziție.

◗ După vocativ se poate folosi semnul exclamării.

◗ Dacă apare însoțit de determinanți, virgula va separa întregul grup de restul cuvintelor din propoziție (Draga mamei, îți vei aminti mereu de copilărie!).

Aplică!

1. Rescrie în caiet substantivele în vocativ din enunțurile următoare: Fetelor, au sosit rochiile!

Mergem în excursie, copii!

Îți scriu, dragă mamă, o poezie de ziua ta!

Hai, prieteni, la mare!

Când ai sosit, Maria?

Rezolvă, băiete, toate exercițiile!

2. Corectează greșelile identificate în enunțurile de mai jos: a. Treci la tablă Radule. b. Fat-o, nu mai plânge. c. Draga, mamei, ți-am adus flori. d. Stimați colegi mergem împreună pe drumul cunoașterii.

Posibilități combinatorii ale substantivului

Explorează!

1. Rescrie textul în caiet și apoi subliniază substantivele. Iarna își așterne pătura moale pe întreg ținutul. Copacii albi sunt înghețați. În zilele geroase, îmi place să stau pe fotoliul din cameră și să citesc din cartea cu aventuri. Uneori privesc cu uimire dansul fulgilor de nea.

2. Menționează grupurile din care fac parte substantivele subliniate la exercițiul 1 și stabilește dacă, în aceste grupuri, substantivele sunt centru sau adjunct.

3. Ce funcții sintactice au substantivele în grupurile cărora aparțin?

Reține!

Substantivul se poate combina în propoziție cu alte cuvinte, fiind atât centru, cât și adjunct:

◗ centru într-un grup nominal. În acest caz, substantivului i se subordonează atributul adjectival (copacii albi), atributul substantival prepozițional, atributul substantival genitival (fotoliul din cameră, dansul fulgilor);

◗ adjunct într-un grup nominal. În această calitate este atribut substantival prepozițional (fulgii de nea) sau atribut substantival genitival (sunetul ploii);

◗ adjunct într-un grup verbal, fiind complement sau circumstanțial (citește cartea, mă gândesc la bunicii mei, i-am citit fratelui meu, ascultă cu atenție).

Aplică!

1. Alcătuiește un enunț în care substantivul centru vază să intre în relație cu două atribute diferite.

2. Completează pe caiet structurile cu articolele posesive corespunzătoare: centrul de informare turiștilor un fluier arbitrului grădina de zarzavaturi … bunicilor volumul de proză … lui Sadoveanu o prietenă … mamei hainele cele noi … împăratului

3. Analizează substantivele subliniate în textul următor:

Pe mușchiul gros, cald ca o blană a pământului, căprioara stă jos, lângă iedul ei. Acesta și-a întins capul cu botul mic, catifelat și umed, pe spatele mamei lui, și, cu ochii închiși, se lasă dezmierdat. Căprioara îl linge, și limba ei subțire culcă ușor blana moale, mătăsoasă a iedului. Mama îl privește, și-n sufletul ei de fugarnică încolțește un simțământ stăruitor de milă pentru ființa fragedă căreia i-a dat viață, pe care a hrănit-o cu laptele ei, dar de care trebuia să se despartă chiar azi.

Știați că...?

◗ Cea mai mare diferență de litere între forma de plural și singular o are substantivul om – oameni (4 litere)

◗ Există substantive care atât la singular, cât și la plural se scriu și se pronunță identic: pui, ochi, rinichi, nume, codice, elice, spadice, pântece, torace, faringe, laringe, meninge, unchi, tei, baci, mușchi, genunchi, ardei, arici, băiețoi, broscoi, ciocoi, cobai, crai, holtei, lămâi, licurici, pici, puști, pisoi, pițigoi, polițai, vraci, căsoaie, spate, foarfece.

◗ Singurele substantive feminine terminate în i din limba română sunt cuvântul zi și numele zilelor săptămânii de luni până vineri.

Amintește-ți!

Pronumele este partea de vorbire care ține locul unui substantiv.

Pronumele (actualizare)

Descoperă!

Citește cu atenție textul și apoi răspunde la întrebări.

Oh, e cu siguranță foarte comod să ai așa un obiect tare și colțuros sub cap – îi spusese tatăl ei, când îi descoperise pentru prima oară o carte sub pernă. Recunoaște că-ți șoptește noaptea povestea ei la ureche.

(Cornelia Funke, Inimă de cerneală) a. Câte pronume personale există în fragmentul dat? Ce rol au ele? b. Identifică, în fragmentul de text, formele accentuate și pe cele neaccentuate ale pronumelui personal. c. La ce număr și la ce persoană sunt pronumele din textul dat?

Pronumele personal (flexiune cazuală)

Descoperă!

1. Scrie în caiet varianta corectă din enunțurile de mai jos: a. Mie/Mi-e îmi plac romanele de aventuri. b. Va/V-a dus în excursie în weekend. c. L-a/La văzut la librăria din colț. d. Mi-a/Mia scris un bilet amuzant.

2. Completează în caiet enunțurile cu formele neaccentuate potrivite ale pronumelor personale: a. Irina aduce cărți minunate mie și prietenei mele. b. Pe fereastră, … văd pe tine și pe colega ta de bancă. c. Pe ei … -a chemat la repetiții. d. Ție place înghețata cu vanilie. e. Vouă … a spus adevărul despre întâmplare.

Amintește-ți!

Formele pronumelor personale se disting în funcție de:

◗ persoană:

 persoana I (vorbitorul) – eu, noi;

 persoana a II-a (ascultătorul) – tu, voi;

 persoana a III-a (cel despre care se vorbește) – el/ea, ei/ele.

◗ număr:

 singular;

 plural;

◗ gen (la persoana a III-a):

 masculin (el, îl, l-, lui);

 feminin (ea, o, ei);

◗ caz (flexiune cazuală)

Caz Formă Persoana I Persoana a II-a Persoana a III-a sg. pl. sg. pl. sg. pl.

N eu noi tu voi el ea ei ele

Ac accentuată mine noi tine voi el ea ei ele neaccentuată (clitică) mă mne nete tevă vîl l- o îi ile le-

G – – – – lui ei lor lor

D accentuată mie nouă ție vouă lui ei lor lor neaccentuată (clitică) îmi mi ne ni îți ți vă, vvi îi i îi i le li le li

V – – tu! – voi! – – –

Atenție!

 Formele pronominale: el, ea, ele se pronunță cu diftongul [ie]: [iel ], [ia], [iele], iar eu, ei se pronunță cu triftong [ieu], [iei ].

 Formele neaccentuate ale pronumelor se mai numesc și clitice pronominale și pot fi legate grafic prin cratimă de un cuvânt (ne-a dat, l-a ascultat), dar pot exista și independente (îți scriu, ne ducem).

Pronumele personal de politețe

Descoperă!

1. Stabilește o ierarhie a personajelor din imagine.

2. Realizează un dialog de șase replici între rege și clovnul din partea dreaptă a imaginii.

3. Înlocuiește pronumele personale din enunțurile următoare cu pronume personale de politețe: a. Ea este câștigătoarea concursului de dans. b. Am aflat despre secretul lor. c. Ție îți plac fructele exotice, iar lui îi place ciocolata. d. Proiectul ei este despre planete.

Reține!

Pronumele personal de politețe arată respectul față de o persoană. Are forme numai la persoana a II-a și a III-a și se diferențiază după gen doar la persoana a III-a, singular.

Forme ale pronumelui personal de politețe

Caz Persoana a II-a

N-Ac-V dumneata (d-ta)

D-G dumitale (d-tale) dumneavoastră (dv., dvs., d-voastră) dumneavoastră (dv., dvs., d-voastră)

Caz

Persoana a III-a singular plural masculin feminin masculin feminin

N-Ac dumnealui (d-lui) dânsul

D-G dumnealui (d-lui) dânsului dumneaei (d-ei) dânsa dumneaei (d-ei) dânsei dumnealor (d-lor) dânșii dumnealor (d-lor) dânșilor dumnealor (d-lor) dânsele dumnealor (d-lor) dânselor

Atenție!

◗ Există formule reverențioase care exprimă un grad maxim de respect: Excelența Sa, Domnia Ta/Voastră, Înălțimea Ta/Voastră; Sfinția Ta/Voastră, Excelența Sa etc. și se scriu cu literă mare și fără cratimă. Folosirea acestor formule se face distinctiv: Maiestate/Majestate – regi; Alteța Sa – membrii familiilor domnitoare; Preasfinția Sa, Sfinția Sa – episcopi ortodocși; Sanctitatea Sa – papa; Eminența Sa – demnitari ai bisericii catolice, Excelența Sa – înalți funcționari.

◗ Gradul minim de respect se exprimă prin formele: dânsa, dânsul, dânșii, dânsele.

◗ În vorbirea populară și familiară se utilizează și formele: mata, matale, mătălică, mătăluță, tălică.

◗ Pronumele personal de politețe dumneavoastră impune acordul la plural, chiar dacă e folosit la singular.

Aplică!

Citește cu atenție fragmentele și răspunde cerințelor.

Domnule, nu te supăra, dumneata știi multe…

Ei? a întrebat Irimescu, văzând că nu mai urmează.

Uite ce e, dumneata știi multe, c-ai învățat carte multă. Nu e așa că pisica face ca vrăbiile?

Cum ca vrăbiile?

Face din gât ca vrăbiile.

Învățătorul s-a uitat la el cu luare-aminte, iar Niculăiță a urmat:

Și mă gândeam că poate ai dumneata vreo carte în care scrie că pisica face din gât ca vrăbiile și-ți lucram și eu la vreo ulucă la ceva…

(Ioan Alexandru Brătescu-Voinești, Niculăiță Minciună)

Madam! pentru Dumnezeu, țineți-l să nu se dea la mine! eu sunt nevricos, și nu știu ce-aș fi în stare… de frică…

Dar cocoana, luând în brațe pe favorit și mângâindu-l cu toată duioșia: Vai de mine! cum crezi d-ta?… Noi suntem băieți cuminți și binecrescuți… Noi nu suntem mojici ca Bismarck…

(I.L. Caragiale, Bubico) a. Identifică și subliniază pronumele personale din cele două fragmente. b. Menționează cazul pronumelor identificate la exercițiul anterior. c. Înlocuiește pronumele personale de politețe cu alt tip de pronume învățat. Explică ce modificare aduce această înlocuire. d. Ce grad de respect exprimă pronumele personale de politețe identificate?

Posibilități combinatorii ale pronumelui

Reține!

Pronumele personal poate apărea ca un cuvânt centru de grup sintactic, dar și ca adjunct.

Atenție!

◗ Doar formele accentuate pot apărea în calitate de centru.

Exemplu: Ei au înțeles rolul temelor.

◗ În calitate de adjunct, pronumele se comportă ca un substantiv, apărând atât cu forme clitice, cât cu forme accentuate.

Exemple: Imaginile cu tine au devenit virale. (grup nominal)

Mă gândesc la tine. (grup verbal)

Descoperă!

Funcții sintactice ale pronumelui

◗ Subiect: El este colegul meu de bancă.

◗ Nume predicativ: Premianta este ea.

◗ Complement în acuzativ: Pe ea am văzut-o la spectacol. La ora de limba română vom vorbi despre el.

◗ Circumstanțial în acuzativ: Mergem la ei în fiecare vară. Am sosit înainte de ei la întâlnire. Cântă aproape la fel de bine ca ea.

◗ Complement în dativ: Lor li se face observație mereu.

◗ Atribut în acuzativ cu prepoziție: Fotografiile de la ei m-au înveselit.

◗ Atribut în genitiv: Însemnările ei sunt interesante.

Aplică!

1. Identifică și selectează pronumele personale din enunțuri în funcție de tabelul dat: a. Îți mulțumim pentru atenția pe care ne-o acorzi. b. Pe el nu l-a întrebat nimeni despre excursie. c. Vă lipsesc pagini din carte? d. Profesorul vă solicită numai pe voi. e. Lor li s-a prezentat un material despre încălzirea globală. f. Mi-a recitat o poezie de Nicolae Labiș.

2. Construiește propoziții cu ortogramele: mi-a/mia; l-aș/laș; ne-a/nea; v-ar/var

Anticiparea și reluarea prin clitice pronominale

Substantivele și pronumele cu funcția sintactică de complement direct și indirect pot fi dublate de forme clitice:

◗ prin anticipare:

L-am chemat pe Andrei.;

◗ prin reluare:

Fetei i-a dat premiul I.