__MAIN_TEXT__

Page 1


Cuvânt introductiv

ECPI s-a hotărât să traducă în limba română publicaţia „The Reproductive Rights of Adolescents: A Tool for Health and Empowerment” publicată de Center for Reproductive Rights, deoarece tema drepturilor adolescenţilor privind sănătatea reproducerii este de maximă actualitate în România. Ea ridică un număr de probleme cu care se confruntă adolescenţii din toată lumea în ceea ce priveşte propria sexualitate şi sănătate a reproducerii, oferind argumente de drepturile omului aplicabile în această materie specială. Vorbim de o noutate în peisajul nostru editorial, de aceea doresc să mulţumesc colegelor mele Dana Ududec, respectiv Iustina Ionescu pentru implicarea lor în traducerea şi editarea publicaţiei. Broşura îi ajută pe adolescenţi şi pe cei implicaţi în dezvoltarea lor (părinţi, educatori, personal medical, organe de decizie şi organizaţii neguvernamentale care promovează drepturile adolescenţilor) să înţeleagă importanţa cultivării şi respectării deciziei autonome, informate a adolescenţilor. Sperăm că argumentele prezentate vor contribui la o mai bună înţelegere şi asumare a legislaţiei din ţara noastră, care asigură într-o măsură semnificativă premisele respectării deciziei autonome a adolescenţilor. Astfel, art. 650 din Legea nr. 95 din 14 aprilie 2006 privind Reforma în domeniul sănătăţii permite minorului să îşi exprime singur consimţământul în situaţii de urgenţă, când părinţii sau reprezentantul legal nu pot fi contactaţi, iar minorul are discernământul necesar pentru a înţelege situaţia medicală în care se află, acelaşi fiind şi cazul minorului de 16 ani în situaţii medicale legate de diagnosticul şi/sau tratamentul problemelor sexuale şi reproductive. Sunt descrise o serie de consecinţe asupra sănătăţii şi dezvoltării adolescenţilor în cazul în care guvernele nu acordă atenţia cuvenită nevoilor lor de sănătate sexuală şi a reproducerii – mortalitate maternă, infectare cu HIV sau alte infecţii cu transmitere sexuală, avorturi nesigure, violenţă sexuală, tratament abuziv. În România, la fel ca în alte ţări ale lumii prezentate în broşură, situaţia sănătăţii sexuale şi a reproducerii adolescenţilor ridică o serie de îngrijorări din cauza numărului mare al adolescentelor care au născut, a creşterii numărului femeilor aflate în intervalul de vârstă 15-24 de ani depistate cu HIV/SIDA şi a rolului marginal pe care îl ocupă familia şi şcoala în educaţia sexuală a tinerilor. De altfel, Comitetul ONU pentru drepturile copilului a recomandat recent statului român să efectueze un studiu cuprinzător, multidisciplinar asupra problemelor de sănătate ale adolescenţilor. Alte organisme similare au recomandat României să asigure informarea tuturor adolescenţilor privind sănătatea şi comportamentele sexuale riscante, în special prin introducerea educaţiei sexuale în şcoli şi asigurarea accesului adolescenţilor la servicii confidenţiale de sănătate a reproducerii, într-o manieră sensibilă la diferenţele de gen şi la nevoile celor care fac parte din categoriile vulnerabile de populaţie. Sperăm că autorităţile şi activiştii de drepturile omului vor lua în serios aceste recomandări, punându-le în practică prin măsuri legislative, administrative sau de altă natură în scopul susţinerii autonomiei şi dezvoltării adolescenţilor din România. Florin Buhuceanu


Cuprins Partea I Introducere

2

Partea a II-a Cadrul pentru advocacy: respectarea, protejarea şi îndeplinirea Drepturile reproducerii în cazul adolescenţilor

3 3

Partea a III-a Principalele dificultăţi

4

Asigurarea cadrului pentru decizii libere şi informate

4

Informaţie: Educaţie sexuală cuprinzătoare

4

Accesul la servicii confidenţiale adaptate la nevoile adolescenţilor

6

Garantarea protecţiei drepturilor şi a autonomiei în luarea deciziilor privind sănătatea

8

Căsătoria copiilor şi educaţia

8

Violenţa sexuală şi pericolul nepedepsirii acesteia

10

Mutilarea genitală feminină

11

Partea a IV-a Recomandări

13


Drepturile reproducerii în cazul adolescenţilor:

I. Introducere Adolescenţii şi tinerii reprezintă aproape jumătate din populaţia Globului2. Ei au drepturi din sfera sănătăţii reproducerii, la fel ca şi adulţii, însă exerciţiul acestor drepturi este împiedicat de statutul lor social inferior, de lipsa autonomiei şi vulnerabilitatea fizică. Printre situaţiile de încălcare a drepturilor adolescenţilor întâlnim: lipsa educaţiei sexuale cuprinzătoare; lipsa accesului la servicii medicale confidenţiale; căsătoria copiilor; violenţa sexuală şi mutilarea genitală feminină (Female Genital Mutilation, FGM). Guvernele au datoria de a le oferi adolescenţilor condiţiile necesare pentru a lua decizii informate şi pentru a se proteja. Guvernele care restrâng adolescenţilor accesul la informaţii şi servicii privind sănătatea reproducerii încalcă standardele internaţionale de drepturi ale omului. De asemenea, cei care nu respectă aceste standarde sunt şi cei care nu reuşesc să implementeze norme şi politici care să protejeze adolescenţii împotriva discriminării, violenţei şi căsătoriei timpurii. Eforturile de advocacy pentru drepturile adolescenţilor pot fi dificile. În ciuda prezenţei unor riscuri considerabile în ceea ce priveşte sănătatea, discuţiile pe tema sexualităţii tinerilor suscită numeroase controverse. Un obstacol în plus pentru cei care lansează iniţative de advocacy îl constituie combaterea argumentelor de ordin cultural aduse în favoarea încălcării drepturilor adolescenţilor. Atunci când statutul de adolescent se combină cu alţi factori precum sărăcia, rasa şi genul, rezultatul este un conglomerat de obstacole în faţa exercitării drepturilor fundamentale de către tinerele femei3.

Cine sunt adolescenţii? •

Adolescenţi: persoane cu vârste între 10 şi 19 ani4.

Tinerii: persoane cu vârste între 10 şi 24 de ani5.

Aproape jumătate din populaţia lumii – circa 3 miliarde de oameni – are sub 25 de ani6.

Din acest număr, 2 miliarde au sub 18 ani7.

Această broşură descrie cadrul general al drepturilor sexuale şi ale reproducerii adolescenţilor. De asemenea, aduce în discuţie problemele fundamentale privind drepturile adolescenţilor şi datoriile legale pe care le au guvernele în soluţionarea acestor probleme. Temele broşurii sunt: educaţia sexuală, accesul la servicii medicale confidenţiale, căsătoria copiilor şi lipsa şanselor la educaţie, violenţa sexuală, mutilarea genitală feminină. Activiştii şi legiuitorii ar trebui să aibă ca scop principal promovarea sănătăţii şi autonomiei adolescenţilor. Întrucât adolescenţii nu sunt cuprinşi în categoriile tradiţionale de copil sau adult, aceştia au nevoie de un cadru legal potrivit situaţiei lor. Un guvern care doreşte să fie eficient ar trebui, printre altele, să creeze şi să aplice legi şi politici care permit adolescenţilor să se dezvolte şi să-şi atingă întregul lor potenţial.

2

www.reproductiverights.org


un instrument în sprijinul promovării sănătăţii

II. Cadrul pentru advocacy Drepturile reproducerii în cazul adolescenţilor Dreptul internaţional vede adolescenţa – un stadiu critic în procesul dezvoltării – ca pe o perioadă în care capacităţile tinerelor sunt în plină evoluţie9. Adolescentele trec prin schimbări biologice rapide, dar şi printr-o maturizare emoţională mai profundă decât în oricare alt moment al vieţii lor. Dreptul internaţional a creat cadrul legal ce conţine obligaţiile guvernelor; acestea trebuie “să respecte, să protejeze şi să aducă la îndeplinire” drepturi care sunt recunoscute de către legislaţia internaţională10. Obligaţia de a respecta impune guvernelor să se abţină de la orice acţiune care ar încălca în mod direct acele drepturi. De exemplu, guvernele ar trebui să evite crearea unor legi sau politici care ar putea bloca accesul adolescenţilor la informaţii privind sexul protejat sau serviciile medicale confidenţiale. Obligaţia de a proteja presupune ca guvernele să prevină sau să pedepsească încălcarea drepturilor adolescenţilor de către persoanele din sfera privată, cum ar fi familia sau alţi membri ai comunităţii. În cadrul acestei obligaţii, guvernele ar trebui să creeze şi să implementeze legi care să prevină practici abuzive precum FGM sau căsătoria copiilor. Protecţia oferită de stat este necesară adolescenţilor deoarece aceştia nu au autoritate în cadrul familiei, experienţa unui loc de muncă sau independenţa financiară pentru a se întreţine singuri. Obligaţia de a aduce la îndeplinire cere guvernelor să adopte măsuri concrete şi, în unele cazuri, să realizeze cheltuielile necesare pentru cadrul de exercitare al drepturilor pe care le au adolescenţii. De exemplu, complicaţiile medicale apărute în urma sarcinii şi naşterii sunt cele mai răspândite cauze de mortalitate pentru fetele între 15 şi 19 ani din toată lumea11. Datoria de a aduce la îndeplinire drepturile omului presupune ca guvernele să investească în servicii medicale pentru sănătatea reproducerii şi să ia măsuri pozitive pentru a le permite adolescenţilor să-şi exercite autonomia în domeniul sexualităţii şi reproducerii.

Standarde de drepturile omului care se aplică în cazul sănătăţii reproducerii la adolescenţi • • • • • • • •

3

Drepturile la viaţă, la libertate şi la securitate12 Dreptul de a lua decizii libere cu privire la sănătatea reproducerii13 Căsătoria liber consimţită14 Dreptul la sănătate15 Non-discriminarea16 Dreptul de a nu fi supus torturii sau altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante17 Dreptul de a nu fi supus violenţei sexuale18 Dreptul la educaţie şi informaţie19

septembrie 2008


Drepturile reproducerii în cazul adolescenţilor:

III. Principale dificultăţi Asigurarea cadrului pentru decizii libere şi informate Pentru a lua decizii libere cu privire la sănătatea reproducerii, adolescenţii au nevoie de acces la servicii medicale confidenţiale. Convenţia cu privire la drepturile copilului, principalul instrument de drept internaţional care oferă protecţie specială minorilor, recunoaşte importanţa autonomiei adolescenţilor. Această convenţie recunoaşte faptul că minorii au capacităţi „în evoluţie” cu ajutorul cărora pot lua decizii care le influenţează viaţa20 şi admite că unii minori sunt mai maturi decât alţii, în funcţie de circumstanţe21. Mai mult, deşi Convenţia cere statelor părţi să respecte „responsabilităţile, drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor (...) de a asigura (...) îndrumarea şi orientarea necesare în exercitarea de către copil a drepturilor recunoscute”22, Convenţia recunoaşte că interesul superior al copilului primează în toate aspectele şi copilul ar trebui să aibă condiţiile necesare exercitării drepturilor23. Comitetul pentru drepturile copilului, care monitorizează respectarea de către state a Convenţiei cu privire la drepturile copilului, consideră adolescenţa ca fiind o perioadă de „maturizare în domeniul sănătăţii reproducerii” precum şi un moment din viaţă în care se dezvoltă gândirea critică prin care se abordează deciziile de sănătate a reproducerii24. Comitetul, în observaţiile finale trimise către state părţi, şi-a exprimat în repetate rânduri îngrijorarea faţă de „lipsa informaţiei şi serviciilor medicale necesare adolescenţilor”25 şi a criticat guvernele care nu au reuşit să promoveze educaţia privind planificarea familială în rândul adolescenţilor26. De asemenea, Comitetul pentru eliminarea discriminării împotriva femeii (Comitetul CEDAW) încurajează statele părţi la Convenţia pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeii (CEDAW) să „ridice problema sănătăţii femeii pe toată durata vieţii acesteia”, înţelegând prin aceasta că “termenul de femeie le include şi pe cele de fată şi adolescentă”27.

Informaţie: Educaţie sexuală cuprinzătoare Garantarea accesului adolescenţilor la informaţie este primul pas către asigurarea posibilităţii acestora de a lua decizii importante. Adolescenţii au nevoie de educaţia sexuală cuprinzătoare pentru a se putea proteja de sarcini nedorite, infecţii cu transmitere sexuală (ITS-uri), inclusiv virusul imunodeficienţei umane (HIV)28. Fără informaţii complete şi uşor de înţeles, drepturile şi autonomia adolescenţilor privind sănătatea reproducerii sunt în mare parte compromise.

4

www.reproductiverights.org


un instrument în sprijinul promovării sănătăţii Comitetul pentru drepturile copilului recomandă tuturor statelor: „Adolescenţii au dreptul de a accesa informaţiile adecvate esenţiale pentru sănătatea şi dezvoltarea lor, precum şi pentru paticiparea lor semnificativă în societate. Statele sunt obligate să nu împiedice, ci să asigure tuturor adolescenţilor accesul la informaţii adecvate pentru protejarea sănătăţii şi dezvoltării lor şi pentru practicarea unor comportamente sănătoase, indiferent dacă sunt fete sau băieţi, dacă urmează sau nu cursurile unei şcoli.”29

Comitetul pentru drepturile copilului recomandă în mod frecvent statelor să îmbunătăţească politicile de educaţie a sănătăţii reproducerii pentru adolescenţi30. De asemenea, Comitetul CEDAW emite recomandari privind importanţa educaţiei sexuale cuprinzătoare, în special cea care previne răspândirea HIV/SIDA31. De exemplu, Comitetul CEDAW recomandă următoarele: „Statele părţi [ar trebui] să intensifice eforturile de diseminare a informaţiei cu scopul de a ridica gradul de conştientizare a populaţiei cu privire la riscurile infecţiei HIV sau răspândirii SIDA, inclusiv consecinţele acestora, în special în rândul femeilor şi copiilor... [şi] să acorde o atenţie deosebită drepturilor şi nevoilor femeilor şi copiilor, precum şi aspectelor legate de rolul reproductiv al femeilor şi poziţia lor de subordonare în unele societăţi, poziţie care le face mai vulnerabile infectării cu HIV.”32

„Educaţia sexuală” se referă la un tip de cunoştinţe mai vaste decât cele legate strict de biologie. Educaţia sexuală ar trebui să includă, cel puţin informaţii despre anatomie şi fiziologie, despre pubertate, sarcină şi ITS-uri, inclusiv HIV/SIDA33. Totodată, ar trebui să abordeze subiectul relaţiilor şi emoţiilor pe care le presupune experienţa sexuală34; ar trebui să prezinte sexualitatea ca pe ceva natural, integral şi ca pe o latură pozitivă a vieţii, să acopere toate aspectele legate de începerea vieţii sexuale35; ar trebui să promoveze egalitatea de gen, încrederea în sine şi respectul faţă de ceilalţi36. Una dintre finalităţile educaţiei sexuale este aceea de a-i ajuta pe tineri să îşi dezvolte autonomia prin abilităţi ca luarea deciziilor, comunicarea şi negocierea37. Educând responsabilitatea pentru propriile decizii de sănătate se promovează cu succes tranziţia de la copilărie la maturitate sexuală, în bune condiţii de sănătate sexuală38. Cei care se opun educaţiei sexuale cuprinzătoare argumentează că a oferi adolescenţilor informaţii legate de sexualitate îi încurajează automat pe aceştia să întreţină relaţii sexuale39. Această ipoteză s-a dovedit falsă în numeroase studii40. Opozanţii educaţiei sexuale promovează un curriculum bazat în totalitate pe abstinenţă, care nu oferă informaţii cu privire la sarcină sau la infecţiile cu transmitere sexuală, ci pur şi simplu propun ca persoanele necăsătorite să se abţină de la a întreţine relaţii sexuale41. Adesea, acest tip de educaţie transmite mesaje ce conţin stereotipuri de gen care întăresc statutul subordonat al fetelor42.

5

septembrie 2008


Drepturile reproducerii în cazul adolescenţilor: Această abordare ridică o serie de probleme. În primul rând, încalcă dreptul femeilor de a dispune de propriul corp în ceea ce priveşte reproducerea. Indiferent dacă sunt sau nu căsătorite, toate femeile au dreptul să se informeze despre cum să îşi planifice numărul de copii şi intervalul dintre aceştia şi cum să se protejeze de infecţiile cu transmitere sexuală (ITS). Dată fiind realitatea că mulţi dintre adolescenţi au o viaţă sexuală activă, a le interzice accesul la educaţie sexuală reprezintă o ameninţare la adresa sănătăţii şi vieţii lor43. În al doilea rând, o asemenea abordare încalcă dreptul la viaţă, la libertate şi la siguranţă al adolescenţilor căsătoriţi, întrucât nu le oferă acestora informaţii despre riscurile infectării cu HIV şi alte ITS-uri, în cazul în care partenerii lor de viaţă întreţin relaţii sexuale cu mai mult de o persoană44. Întrucât nu recunosc relaţiile sexuale înaintea şi în afara căsătoriei, politicile de promovare exclusivă a abstinenţei lasă femeile fără mijloace prin care să se protejeze împotriva bolilor. În ultimul rând, transmiţând adesea un mesaj care conţine stereotipuri şi roluri de gen, curricula care promovează exclusiv abstinenţa încalcă dreptul femeilor la egalitate şi nediscriminare. Educaţia sexuală ar trebui să fie accesibilă tuturor persoanelor, inclusiv celor mai vulnerabile grupuri. În unele ţări majoritatea tinerilor, în special fetele, abandonează şcoala până la vârsta de 15 ani, iar multe dintre ele se căsătoresc între 15 şi 19 ani45, motiv pentru care educaţia sexuală nu ar trebui să fie doar o parte a programei şcolare. De aceea este cu atât mai important ca guvernele să iniţieze programe de educaţie sexuală prin care să ajungă la tinerii din afara sistemului educaţional, pe lângă introducerea educaţiei sexuale în şcoli la vârste timpurii46. Cu o instruire adecvată, părinţii, organizaţiile din comunitate, grupurile religioase, prietenii şi centrele de asistenţă medicală se pot implica în acest scop47.

Accesul la servicii confidenţiale adaptate la nevoile adolescenţilor Adolescenţii au nevoie de servicii medicale în domeniul reproducerii din partea unor furnizori cu o instruire specială, în condiţii de confidenţialitate şi adaptate la nevoile lor. Accesul la asemenea servicii este important pentru: (1) prevenirea sarcinilor nedorite; (2) prevenirea avorturilor în condiţii nesigure; (3) reducerea răspândirii infecţiilor cu transmitere sexuală, inclusiv HIV/SIDA. Drepturile la viaţă, la sănătate şi la viaţă privată ale adolescenţilor reprezintă baza pentru accesul acestora la servicii confidenţiale şi adaptate la nevoile lor specifice48. Organismele internaţionale de monitorizare a aplicării tratatelor subliniază în mod frecvent importanţa accesului la servicii confidenţiale în domeniul sănătăţii reproducerii49. Comitetul pentru drepturile copilului50, Comitetul pentru eliminarea discriminării împotriva femeilor51, Comitetul pentru drepturile omului52, sunt de părere că accesul la asemenea servicii este vital53. Comitetul pentru drepturile copilului a afirmat în numeroase rânduri că adolescenţii trebuie să aibă acces la servicii medicale confidenţiale54. Comitetul a interpretat în felul următor art. 16 din Convenţia cu privire la drepturile copilului, care protejează viaţa privată a adolescenţilor: „Pentru a promova sănătatea şi dezvoltarea adolescenţilor, Statele părţi la acest tratat sunt, de asemenea, încurajate să respecte cu stricteţe dreptul acestora la viaţă privată şi confidenţialitate, inclusiv în cazul sfaturilor şi al consultaţiilor medicale. Furnizorii de servicii medicale au obligaţia să păstreze confidenţialitatea datelor medicale ale adolescenţilor, respectând principiile convenţiei.

6

www.reproductiverights.org


un instrument în sprijinul promovării sănătăţii Aceste date pot fi făcute publice numai cu consimţământul adolescentului sau în aceleaşi condiţii în care confidenţialitatea unui adult poate fi încălcată. Adolescenţii care sunt suficient de maturi pentru a fi consultaţi în lipsa unui părinte sau al altei persoane au dreptul la viaţă privată şi pot cere servicii medicale confidenţiale, inclusiv tratament.”55

O relaţie deschisă cu furnizorii de servicii medicale permite adolescentelor să ia propriile decizii cu privire la viaţa sexuală şi sănătatea reproducerii. Având la îndemână informaţii şi un mediu sigur şi confidenţial în care să fie consiliată, adolescenta poate întreprinde acţiunile care i se potrivesc cel mai bine56. De aceea, nerespectarea confidenţalităţii reprezită un obstacol în calea unor servicii medicale complete în domeniul reproducerii. Adolescenţii ar putea evita să acceseze serviciile medicale dacă acest lucru ar însemna ca părinţii să afle că sunt sau că se gândesc să devină activi din punct de vedere sexual57. Organismele internaţionale cunosc faptul că a implica părinţii în deciziile privind sănătatea reproducerii la adolescenţi înseamnă a împiedica accesul celor din urmă la serviciile medicale. De exemplu, Comitetul pentru drepturile copilului a susţinut în mod ferm ca serviciile medicale ce privesc sănătatea reproducerii adolescenţilor să fie disponibile fără consimţământul părinţilor58, iar Comitetul pentru eliminarea discriminării împotriva femeilor a cerut statelor părţi să elimine consimţământul părinţilor în domeniul planificării familiale59. Serviciile potrivite nevoilor adolescenţilor trebuie să fie lipsite de prejudecăţi. Mulţi dintre adolescenţi se tem de etichetarea sau ruşinea care, în unele culturi, sunt asociate cu activitatea sexuală, sarcina, sau ITS-urile60. Aceste aspecte nu numai că le reduc şansele tinerilor să găsească servicii şi consiliere lipsite de prejudecăţi61, ci îi şi demotivează atunci când trebuie să depună eforturi în acest sens62. Furnizorii ar trebui să fie instruiţi special pentru a putea lucra cu adolescenţii şi pentru a le oferi informaţii care să le protejeze sănătatea, fără a le judeca deciziile63.

Serviciile medicale pentru adolescenţi se află în criză

7

Fetele cu vârsta între 10 şi 14 ani sunt de cinci ori mai predispuse riscului de a muri în timpul sarcinii sau la naştere decât femeile între 20 şi 24 de ani; fetele între 15 şi 19 ani prezintă un pericol de două ori mai mare64.

O treime din femeile care trăiesc cu HIV au vârste cuprinse între 15 şi 24 de ani65.

ONU estimează că la fiecare 14 secunde o persoană tânără este infectată cu HIV, ceea ce înseamnă că în fiecare zi 6 000 de tineri sunt infectaţi66.

4,4 milioane de tinere cu vârste cuprinse între 15 şi 19 ani recurg la avorturi nesigure în fiecare an67.

septembrie 2008


Drepturile reproducerii în cazul adolescenţilor: Garantarea protecţiei drepturilor şi a autonomiei în luarea deciziilor privind sănătatea reproducerii Mulţi adolescenţi sunt victimele violenţelor şi abuzurilor în familiile şi comunităţile lor, ceea ce îi împiedică să-şi exercite dreptul de a lua decizii informate. Întrucât adolescenţa este o etapă sensibilă de trecere de la copilărie la maturitate, tinerii aflaţi la această vârstă au nevoie de o protecţie suplimentară pentru a nu fi victimele abuzurilor unor terţi precum membrii familiei, persoanele din comunitate sau unii practicieni din sistemul medical. Garanţiile oferite de stat ar trebui să le permită adolescenţilor să-şi exercite în mod autonom drepturile privind reproducerea. Guvernele au obligaţii pozitive de a proteja drepturile adolescenţilor în perioada de tranziţie de la copilărie la maturitate.

Căsătoria copiilor: lipsirea fetelor de oportunităţi şi autonomie Căsătoria copiilor încalcă drepturile la viaţă, libertate, dreptul de a dispune de propriul corp şi dreptul la sănătate. Acest tip de căsătorie a fost definit ca fiind „orice căsătorie realizată sub vârsta de 18 ani, înainte ca fata să fie aptă din punct de vedere fizic, fiziologic şi psihologic să facă faţă responsabilităţilor pe care le presupun mariajul şi sarcina”68. Practic, multe fete cu vârsta de 10 ani sunt căsătorite cu bărbaţi mult mai în vârsta decât ele69. Adesea, aceste căsătorii nu se înregistrează oficial, ceea ce face dificilă documentarea lor. Practicile de acest gen încalcă dreptul adolescenţilor de a lua liber decizii privind viaţa lor sexuală şi reproductivă. Odată căsătoriţi, adolescenţii sunt prinşi într-o situaţie care le pune în primejdie sănătatea – prin relaţii sexuale forţate, sarcini timpurii şi frecvente, iar în multe situaţii chiar prin expunerea la infectarea cu HIV. Standardele internaţionale se opun cu fermitate căsătoriei copiilor. Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, pornind de la Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, prevede: „căsătoria trebuie să fie liber consimţită de viitorii soţi”70. Comitetul cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale condamnă aceast practică71. Comitetul pentru eliminarea discriminării împotriva femeii condamnă în mod frecvent căsătoria copiilor72, recomandă campanii de informare a opiniei publice cu scopul de a schimba obiceiurile locale73 şi propune crearea unor registre pentru a monitoriza căsătoriile şi a combate aceste practici74. Convenţia cu privire la drepturile copilului cere în mod explicit statelor părţi să „ia măsuri pentru a pune capăt obiceiurilor locale care ar dăuna sănătăţii copiilor”75. Comitetul pentru drepturile copilului consideră căsătoria copiilor o practică dăunătoare şi o formă de discriminare bazată pe sex76. Comitetul pentru drepturile omului şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la această practică77 şi recomandă, printre altele, măsuri de ordin legislativ pentru a o elimina78.

8

www.reproductiverights.org


un instrument în sprijinul promovării sănătăţii Căsătoria copiilor la vârste fragede limitează controlul pe care îl au adolescenţii asupra vieţii lor sexuale şi reproductive, ceea ce le compromite şi exercitarea drepturilor. A forţa o fată să se căsătorească înseamnă a-i întrerupe studiile şi a-i limita dezvoltarea socială79. Fetele-soţii fie nu sunt înscrise la şcoală, fie abandonează studiile şi nu revin în sălile de clasă niciodată. De exemplu, în Guatemala, din cincimea de fete între 15 şi 19 ani care sunt căsătorite, numai 2% sunt înscrise la şcoală, spre deosebire de 40% dintre fetele nemăritate de aceeaşi vârstă care beneficiază de educaţie80. Fără studii, şansele unei fete de a duce o viaţă autonomă şi de a fi independentă din punct de vedere financiar sunt reduse în mod semnificativ81. Întreruperea studiilor are şi alte efecte nefaste82. Un raport comun al UNFPA, UNAIDS şi UNIFEM declară că femeile care au beneficiat de mai mult timp de studii sunt şi cele care accesează mai des servicii medicale, au mai puţine riscuri de a fi victime ale mutilării genitale feminine şi au mai multe şanse de a lua decizii libere în ceea ce priveşte planificarea familială şi folosirea metodelor contraceptive83. Fetele-mame lipsite de educaţie au mult mai multe şanse să aibă ele însele copii care prezintă o rată scăzută de alfabetizare şi de succes şcolar84. Aceste tendinţe se înscriu într-un cerc vicios al sărăciei. Există cel puţin două forţe puternice care încurajează căsătoria copiilor: interesele economice şi obiceiurile locale85. Nevoile economice sunt invocate ca o justificare pentru căsătoria copiilor aproape exclusiv în ţările în care populaţia are venituri mici, în special în zonele rurale86. În sudul Asiei, 48% dintre cei cu vârste între 15 şi 24 de ani au fost căsătoriţi înainte să ajungă la 18 ani87. Dar dacă se ia ca exemplu o regiune rurală foarte săracă precum Bihar din India, proporţia ajunge la 71%88. Fetele sunt fie vândute pentru căsătorie deoarece familiile lor nu le pot întreţine, fie sunt cumpărare pentru ca viitorii soţi şi familiile lor să le utilizeze ca mână de lucru. Investirea în educaţia şi autonomia unei tinere este privită ca o pierdere din punct de vedere financiar, deoarece fata părăseşte familia de origine pentru a se alătura soţului, beneficiul revenind familiei acestuia89. În consecinţă, multe familii îşi înstrăinează fetele de la vârste foarte fragede90. Unii experţi spun că zestrea este mai mică atunci când fata este mai tânără91, iar cu cât aceasta creşte, cu atât este mai costisisitor transferul ei într-o altă familie.

Căsătoria copiilor

9

82 de milioane de fete între 10 şi 17 ani din ţări subdezvoltate se căsătoresc înainte de a împlini 18 ani92.

Se estimează că o treime din fetele din ţările în curs de dezvoltare sunt căsătorite înainte de a împlini 18 ani93.

În Africa, 42% din fete se căsătoresc înainte de a împlini 18 ani94.

În Africa de Est şi de Vest proporţia ajunge la 60%95 , iar în regiuni precum nordul Nigeriei, aceasta este de 73%96.

septembrie 2008


Drepturile reproducerii în cazul adolescenţilor: Aceste motivaţii puternice care susţin căsătoriile timpurii creează numeroase dificultăţi în calea acţiunii guvernelor. Statele ar trebui să adopte legi care să interzică mariajul timpuriu, precum şi să ia măsuri de natură economică pentru a putea combate justificările care stau la baza acestei practici. În ceea ce priveşte argumentele culturale, guvernele şi organizaţiile non-guvernamentale ar trebui să lanseze campanii publice de informare despre consecinţele pe care le au căsătoriile timpurii asupra drepturilor şi sănătăţii copiilor. În acelaşi timp, sunt esenţiale măsuri ample prin care să se promoveze un anumit statut al fetelor, ca de exemplu evitarea abandonului şcolar.

Violenţa sexuală şi pericolul nepedepsirii acesteia Violenţa împotriva femeilor este una din cele mai brutale consecinţe ale inegalităţii economice, sociale, politice şi culturale care există între bărbaţi şi femei. Această realitate este perpetuată prin intermediul sistemelor juridice şi politice care au discriminat femeile de-a lungul istoriei, întrucât asemenea sisteme au creat un climat al subordonării în care femeile sunt vulnerabile în faţa violenţei. Când aceste inegalităţi de gen sunt dublate de vulnerabilităţile specifice tinerilor, problema violenţei se adânceşte. Declaraţia şi Platforma de acţiune de la Beijing defineşte „violenţa împotriva femeilor” ca „orice acţiune de violenţă bazată pe sex care rezultă în sau ar putea rezulta în suferinţă de ordin fizic, sexual sau psihologic al femeilor, inclusiv ameninţarea cu asemenea acţiuni, coerciţia sau lipsirea arbitrară de libertate, indiferent dacă au loc în viaţa publică sau privată”97. Cu siguranţă, violenţa afectează drepturile fundamentale ale adolescenţilor, precum dreptul la siguranţă, libertate şi integritate fizică. Art. 9 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice protejează dreptul persoanelor la libertate şi siguranţă. Organismele internaţionale de monitorizare a aplicării tratatelor afirmă cu regularitate importanţa eradicării violenţei împotriva fetelor şi femeilor98. Convenţia cu privire la drepturile copilului prevede: „Statele părţi vor lua toate măsurile legislative, administrative, sociale şi educative corespunzătoare, în vederea protejării copilului împotriva oricăror forme de violenţă, vătămare sau abuz, fizic sau mental, de abandon sau de neglijenţă, de rele tratamente sau de exploatare, inclusiv abuz sexual…”99

Recomandarea nr. 21 a Comitetului pentru eliminarea discriminării împotriva femeii oferă indicaţii statelor semnatare să adopte o legislaţie care protejează femeile împotriva „oricărei violenţe din viaţa de zi cu zi... inclusiv violenţa sexuală, abuzurile în familie, [şi] hărţuirea sexuală la locul de muncă...”100 Adolescenţii sunt în mod special vulnerabili în faţa violenţei, fie că ea are loc în sfera publică sau privată. Instituţiile şi mediile care ar trebui să cultive independenţa adolescenţilor, precum şcolile, locul de muncă, unităţile medicale şi mediul familial, devin în mod frecvent capcane în care violenţa nu poate fi evitată101. De exemplu, Comisia Interamericană s-a confruntat cu un caz al unei femei de 19 ani din Peru care a mers

10

www.reproductiverights.org


un instrument în sprijinul promovării sănătăţii

neînsoţită la un spital în căutarea unui tratament pentru dureri de cap şi de corp resimţite după accidentul rutier al cărei victimă fusese cu trei luni înainte. Doctorul a chemat-o în cabinetul său privat unde a anesteziat-o pentru a o aduce în stare de inconştienţă şi a violat-o102. În acest caz de referinţă, guvernul peruan a fost de acord să-i plătească femeii daune, să-l supună pe doctor unor proceduri disciplinare şi să creeze o comisie care să asigure respectarea drepturilor în unităţile medicale103. Cu toate acestea, abuzurile suferite de această femeie nu sunt singulare. Ceea ce facilitează abuzurile este diferenţa de putere din relaţia medic-pacient. Femei care căutau îngrijiri medicale în domeniul sănătăţii reproducerii sau consiliere în domeniul planificării familiale au fost victimele violurilor, ale abuzurilor verbale, ale încălcării autonomiei lor reproductive, inclusiv dreptul la consimţământ informat104. Ceea ce ajută la perpetuarea actelor de violenţă sunt şi lipsa de informare a pacienţilor cu privire la procedurile standard de examinare şi necunoaşterea drepturilor pe care le au. În plus, furnizorii de servicii medicale au adesea acces la reţelele sociale şi instituţionale, ceea ce îi ajută să îşi ascundă comportamentul, să beneficieze de protecţie legală şi să exercite presiuni asupra femeilor care îi reclamă105. Şcolile sunt instituţii unde fetele adolescente ar trebui să înveţe, să crească şi să îşi dezvolte autonomia. Din păcate, coridoarele şcolilor şi sălile de clasă devin capcane ale violenţei şi abuzurilor. Fetele din America Latină au recunoscut faptul că violenţa este prezentă în şcoli106. Studiile arată că mediile şcolare sunt principalele locuri în care au loc abuzuri sexuale. În Ecuador 22% din eleve au raportat abuzuri sexuale107 şi 36% i-au identificat pe profesorii bărbaţi ca agresori108. Cazul Paolei Guzmán, o elevă din Ecuador, este exemplificativ. Paola era o elevă de 16 ani care a fost abuzată sexual timp de doi ani de către directorul adjunct al şcolii. Tânăra s-a sinucis după ce a aflat că a rămas însărcinată109. În această situaţie au fost încălcate drepturile Paolei la viaţă, la integritate, la siguranţă, la libertate, la protecţia împotriva violenţei şi la nediscriminare. Cazul ei a fost adus în faţa Comisiei Interamericane110. Tiparul violenţelor din şcoli se repetă în toată lumea. De exemplu, un raport prezintă situaţia şcolilor din Africa de Sud în care fetele sunt violate, abuzate şi hărţuite sexual de către colegii şi profesorii bărbaţi în grupurile sanitare, în săli de clasă libere, coridoare şi spaţii de dormit111. Replici ale acestor cazuri au loc peste tot în lume, mai ales acolo unde sistemele juridice şi politice nu recunosc, nu identifică şi nu pedepsesc asemenea violenţe.

Mutilarea genitală feminină (FGM) Deşi FGM poate avea loc în timpul copilăriei sau la maturitate, fetele sunt supuse acestei proceduri între vârsta de patru şi doisprezece ani, iar în multe locuri este considerată un rit de trecere de la copilărie la maturitate112.

11

septembrie 2008


Drepturile reproducerii în cazul adolescenţilor:

FGM este răspândită în 28 de ţări africane, anumite părţi din Yemen şi unele grupuri minoritare din Asia113. Amplitudinea fenomenului variază de la o ţară la alta. De asemenea, există multe femei imigrante care locuiesc în Europa, Canada şi Statele Unite care au trecut prin procedurile FGM114. FGM este o practică aplicată fetelor care sunt prea tinere să protesteze şi sunt dependente financiar şi social de familiile lor. Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte FGM ca „orice procedură care presupune extirparea parţială sau totală a organelor genitale exterioare ale femeii sau alte vătămări ale organelor genitale feminine, fie din motive culturale, religioase sau alte motive non-terapeutice”115. Deşi există variaţii ale FGM116, majortatea cazurilor raportate au presupus extirparea parţială a clitorisului şi a labia minora117. Aproximativ 130 de milioane de femei din toată lumea trec prin procedurile FGM, acest număr crescând cu 3 milioane în fiecare an118. Supunerea fetelor şi femeilor la procedurile FGM încalcă o serie de drepturi protejate de instrumente internaţionale şi regionale, inclusiv dreptul la nediscriminare119, dreptul la viaţă120, dreptul la integritate fizică121, dreptul la sănătate122. FGM este o formă a discriminării de gen deoarece are ca finalitate principală controlarea sexualităţii femeilor şi atribuirea unui rol subordonat în societate. Mai mult, FGM compromite recunoaşterea şi exercitarea altor drepturi fundamentale ale femeilor. FGM încalcă dreptul la viaţă în acele cazuri rare în care procedura cauzează moartea. Dreptul persoanelor la integritate fizică este încălcat prin astfel de acte de violenţă care afectează siguranţa persoanei, precum FGM. De asemenea, dreptul de a lua decizii independente cu privire la propriul corp este cuprins în dreptul la integritate fizică. În cele din urmă, FGM încalcă dreptul la sănătate al femeilor deoarece presupune complicaţii care au consecinţe severe asupra sănătăţii fizice şi psihice ale femeilor. Dar chiar şi fără apariţia complicaţiilor, FGM încalcă dreptul de a atinge cel mai înalt standard de sănătate fizică şi mentală deoarece presupune îndepărtarea inutilă de ţesut uman sănătos123. Tratatele internaţionale condamnă în mod direct FGM. Convenţia cu privire la drepturile copilului124 şi alte tratate, precum Convenţia pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor125 şi Carta africană a drepturilor şi bunăstării copilului126, condamnă în mod unanim practicile vătămătoare pentru sănătatea şi drepturile femeilor şi fetelor. FGM este tratat în mod explicit în art. 5 al Protocolului la Carta africană privind drepturile femeilor din Africa (2003), care afirmă:

12

www.reproductiverights.org


un instrument în sprijinul promovării sănătăţii „Statele părţi vor interzice şi vor incrimina toate formele de practici vătămătoare care afectează în mod negativ drepturile fundamentale ale femeilor şi care sunt contrare standardelor internaţionale în domeniu... [şi] vor lua toate măsurile de ordin legislativ şi de altă natură pentru a elimina asemenea practici, ca de exemplu: atenţionarea opiniei publice din toate sectoarele societăţii cu privire la practicile vătămătoare, prin intermediul campaniilor de informare şi al programelor de educaţie formală sau non-formală; incriminarea şi pedepsirea tuturor formelor de mutilare genitală feminină şi a oricăror altor practici vătămătoare, cu scopul de a le eradica; acordarea de sprijin pentru victimele practicilor vătămătoare prin susţinere judiciară, consiliere emoţională şi psihologică, precum şi instruire vocaţională menită a le oferi independenţă financiară; protejarea femeilor care ar putea deveni victimele practicilor vătămătoare sau altor forme de violenţă, abuz sau intoleranţă.”127 Pe lângă condamnarea internaţională, numeroase ţări au adoptat legi naţionale care incriminează FGM, printre care şi 18 ţări africane128. Pedepsele variază de la închisoare pe o perioadă de şase luni la închisoare pe viaţă. Unele ţări prevăd şi amenzi contravenţionale. În unele ţări africane au fost raportate chiar trimiteri în judecată şi arestări în cazuri legate de FGM129. Douăsprezece ţări dezvoltate care primesc imigranţi din ţări unde are loc FGM au interzis prin lege aceste practici130. Un astfel de exemplu este guvernul federal al Satelor Unite împreună cu 17 state. Franţa a folosit legislaţia penală existentă pentru a ancheta atât practicienii care realizează FGM, cât şi părinţii împlicaţi131. Comunitatea internaţională împreună cu numeroase guverne naţionale au incriminat FGM în teorie. Le revine activiştilor sarcina de a folosi opinia publică şi pârghiile legale pentru a opri această practică. Aceştia pot presa guvernele pentru a incrimina FGM sau pentru a adopta alte legi care să împiedice această practică, precum adoptarea sancţiunilor disciplinare împotriva medicilor care realizează FGM. Statele ar trebui să finanţeze programe educaţionale care să ofere informaţii despre aspectele legale şi medicale pe care le presupune FGM şi să ofere servicii medicale care să se ocupe de complicaţiile asociate acestei practici.

IV. Recomandări Guvernele, organizaţiile non-guvernamentale, activiştii individuali şi furnizorii de servicii medicale joacă un rol important în garantarea drepturilor şi bunăstării adolescenţilor în domeniul reproducerii. Deşi guvernele naţionale sunt cele care au rolul principal în a respecta, proteja şi îndeplini drepturile fundamentale ale adolescenţilor, comunitatea internaţională are datoria de a face guvernele responsabile în vederea respectării standardelor în domeniul drepturilor omului.

13

septembrie 2008


Drepturile reproducerii în cazul adolescenţilor: Aceste recomandări, care invocă atât accesul la servicii, cât şi protecţia împotriva abuzului, sunt făcute cu scopul de a asigura posibilitatea adolescenţilor de a lua decizii informate în ceea ce priveşte sănătatea reproducerii. Pentru a garanta drepturile la siguranţă, la libertate, la eliberare de violenţa şi exploatarea sexuală şi accesul la servicii medicale, este nevoie de măsuri de ordin legislativ şi politic. Aceste recomandări fac apel şi la întărirea protecţiilor legale internaţionale existente.

PENTRU GUVERNE Să asigure adolescenţilor accesul la servicii medicale şi educaţie. Pentru aceasta, guvernele trebuie să aloce resurse clinicilor care oferă servicii de sănătate complete, confidenţiale şi adaptate la nevoile tinerilor. În plus, ar trebui să susţină politic şi financiar campaniile de educaţie sexuală.

Să adopte şi să implementeze măsuri legislative, să dezvolte strategii care să protejeze drepturile adolescenţilor. Guvernele ar trebui să adopte o legislaţie care să incrimineze căsătoria copiilor şi mutilările genitale feminine şi să lanseze campanii publice de educaţie sau alte iniţiative care să descurajeze aceste practici. Legislaţia statelor ar trebui să incrimineze în mod explicit hărţuirea sexuală şi abuzurile din instituţii precum şcolile, spitalele şi căminele, destinate, de fapt, protecţiei adolescenţilor.

Să susţină adolescentele căsătoritie şi pe cele gravide. Statele ar trebui să asigure accesul adolescentelor căsătorite la oportunităţi de formare educaţională şi profesională, să interzică excluderea adolescentelor gravide din şcoli.

Să informeze publicul cu privire la drepturile adolescenţilor. Guvernele ar trebui să adopte politici care să reflecte recunoaşterea drepturilor sexuale şi ale reproducerii în cazul adolescenţilor; să lanseze campanii publice de educare pentru a atrage atenţia asupra drepturilor adolescenţilor şi să cultive o sensibilitate privind sănătatea reproducerii la adolescenţi.

14

www.reproductiverights.org


un instrument în sprijinul promovării sănătăţii

PENTRU ACTIVIŞTI Să folosească instrumentele internaţionale de protecţie a drepturilor omului pentru a crea şi întări standarde legale care să recunoască şi să garanteze drepturile adolescenţilor. Să utilizeze instrumentele internaţionale pentru a încuraja guvernele să respecte, să protejeze şi să îndeplinească drepturile reproducerii ale adolescenţilor, precum şi pentru a-i trage la răspundere pe cei vinovaţi de încălcarea lor. În acest scop, să trimită rapoarte către organismele O.N.U. de monitorizare a tratatelor, să informaze raportorii O.N.U. sau raportorii speciali regionali care se ocupă cu problema sănătăţii şi violenţei împotriva femeilor şi fetelor. Să reprezinte în faţa autorităţilor naţionale, regionale şi în faţa organelor O.N.U. de apărare a drepturilor omului cazuri individuale ale victimelor încălcării drepturilor.

Să pună presiune politică asupra guvernelor care nu au un cadru legislativ sau capacitatea necesară aplicării cadrului legislativ în vederea protejării adolescenţilor împotriva violenţei, căsătoriei copiilor şi mutilării genitale feminine. Să atragă atenţia în cadrul conferinţelor decizionale naţionale şi internaţionale asupra sănătăţii reproducerii la adolescenţi, ca problemă de importanţă deosebită în domeniul drepturilor omului.

PENTRU FURNIZORII DE SERVICII MEDICALE Să se asigure că unităţile medicale sunt adaptate la nevoile tinerilor (“youth-friendly”) şi oferă consultaţii complete şi confidenţiale.

În unităţile medicale ar trebui să profeseze practicieni care au primit o instruire specială, care pot să asculte fără să judece şi care le pot creşte încrederea în sine adolescenţilor pentru ca aceştia să ia deciziile potrivite în domeniul reproducerii. Furnizorii ar trebui instruiţi să înţeleagă drepturile reproducerii ale adolescenţilor şi capacitatea acestora de a lua propriile decizii privind sănătatea.

Să ofere informaţii adolescenţilor care caută îngrijiri medicale în domeniul reproducerii, cu privire la drepturile lor ca pacienţi. De exemplu, adolescenţii ar trebui să fie puşi în temă cu privire la dreptul lor de a oferi un consimţământ informat şi procedurile legale şi administrative pe care le au la îndemână atunci când le sunt încălcate drepturile.

Să ofere adolescenţilor informaţii complete cu privire la sarcină şi la infecţiile cu transmitere sexuală. Să sancţioneze furnizorii de servicii medicale care realizează mutilări genitale feminine. Să asigure furnizori de servicii capabili să trateze complicaţiile cauzate de mutilarea genitală feminină.

15

septembrie 2008


Drepturile reproducerii în cazul adolescenţilor: NOTE DE SUBSOL 1.

2. 3.

4.

5. 6. 7.

8. 9.

10.

11.

12.

13.

14.

16

Fondul Naţiunilor Unite pentru Populaţie (UNFPA), Report on Young People: Imagine the largest generation of adolescents in history [Raport asupra tinerilor: Imaginează-ţi cea mai mare generaţie de adolescenţi din istorie] p.1 (2003), disponibil la http://www.unfpa.org/ upload/lib_pub_file/582 _filename_unfpa_and_young_people.pdf. U.S. Census Bureau, Baza de date internaţională, http://www.census. gov/cgi-bin/ipc/idbagg (vizitat ultima oară la 18 septembrie 2007). UNFPA, State of the World Population: Special Report: Moving Young [Situaţia populaţiei mondiale: Raport special: Migraţiile tinerilor] (2006), disponibil la http://www.unfpa. org/swp/2006/moving _young_eng/preface.html. UNFPA, Adolescents Fact Sheet: State of the World Population [Rezumat privind adolescenţii: Situaţia actuală a populaţiei] (2005), disponibil la http://www.unfpa.org/swp/2005/presskit /factsheets/facts _adolescents.htm. Idem. Idem. Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii (UNICEF), The State of the World's Children [Situaţia copiilor din lume] 2007, Rezumat, p. 125 (2007), disponibil la http://news.bbc.co.uk/2/shared /bsp/hi/pdfs /11_12_06SOWC2007.pdf. UNFPA, Adolescents Fact Sheet [Rezumat privind adolescenţii] (2005), supra nota 4; vezi UNICEF, State of the World’s Children [Situaţia copiilor din lume] (2007), supra nota 7. Convenţia cu privire la drepturile copilului, adoptată la 20 noiembrie 1989, de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, Rezoluţia. 44/25, annex, U.N. Official Records of the General Assembly (G.A.O.R.), 44th session, Supplement nr. 49, p. 166, art. 5, U.N. Doc. A/44/49 (1989), republicată in 28 International Legal Materials (I.L.M.) 1448 (intrată în vigoare la 2 septembrie 1990); vezi Rebecca J. Cook & Bernard Dickens, Recognizing Adolescents’ Evolving Capacities to Exercise Choice in Reproductive Health Care [Recunoaşterea capacităţilor în evoluţie ale adolescenţilor de a lua decizii privind sănătatea reproducerii], 20 Int'l Journal of Gynecol. & Obstet. pp.13-21 (2000). Maastricht Guidelines on Violations of Economic, Social and Cultural Rights [Liniile de la Maastricht privind încălcările drepturilor economice, sociale şi culturale] (1997), parag. 6, disponibil la http://www1.umn.edu/humanrts/instree/Maastrichtguidelines _.html. Save the Children, Children Having Children: State of the World’s Mothers [Copii care au copii: Situaţia mamelor din lume] 2004 p. 4 (2004), disponibil la http://www. savethechildren.org/ publications/mothers/2004/SOWM_2004_final.pdf. Vezi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului [denumită în continuare Declaraţia Universală], adoptată la 10 decembrie 1948, Rezoluţia A. G. nr. 217A (III), p. 71,art. 3, U.N. Doc. A/810 (1948); Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice [denumit în continuare Pactul privind drepturile civile şi politice], adoptat la 16 decembrie 1966, Rezoluţia A. G. 2200A (XXI), U.N. GAOR, 21st Sess., Supp. nr. 16, p 52, art. 6.1, 9.1, U.N. Doc. A/6316 (1966), 999 U.N.T.S. 171 (intrat în vigoare la 23 martie 1976); Convenţia cu privire la drepturile copilului, supra nota 9, art. 6. Conceptul de drept la viaţă, libertate şi securitate în contextul drepturilor reproducerii este subliniat şi în Programul de acţiune al Conferinţei Internaţionale pentru Populaţie şi Dezvoltare de la Cairo, Egipt 5-13 septembrie 1994, U.N. Doc. A/CON F.171/13 (1994), parag. 7.3, 7.17 [denumită în continuare Programul de acţiune ICPD]; Declaraţia şi Platforma de acţiune de la Beijing, A patra conferinţă mondială privind femeile, Beijing, China, 4–15 septembrie 1995, parag. 96, 106(g), 107 (g), U.N. Doc. A/CO NF.177/20 (1995) [denumită în continuare Declaraţia de la Beijing]. Vezi Convenţia pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeii, adoptată la 18 decembrie 1979, Rezoluţia A.G. nr. 34/180, U.N. GAOR, 34th Sess., Supp. nr. 46, p 193, art. 16.1 (e), U.N. Doc. A/34/46 (1979), 1249 U.N.T.S. 13 (intrată în vigoare la 3 septembrie 1981) [denumită în continuare CEDAW]; Programul de acţiune ICPD, supra nota 12, principiul 8; Declaraţia de la Beijing, supra nota 12, parag. 223. Vezi Declaraţia Universală, supra nota 12, art. 16; Pactul internaţional privind drepturile economice, sociale şi culturale, adoptat la 16 decembrie 1966, Rezoluţia A.G. 2200A (XXI), U.N. GAOR, 21st Sess., Supp. nr. 16, p 49, art. 10 alin.1, U.N. Doc. A /6316 (1966), 993 U.N.T.S.3 (intrat în vigoare la 3

www.reproductiverights.org


un instrument în sprijinul promovării sănătăţii

15.

16.

17.

18.

19.

20. 21. 22. 23. 24.

25.

26.

27. 28.

17

ianuarie 1976) [denumit în continuare Pactul privind drepturile economice, sociale şi culturale]; Pactul privind drepturile civile şi politice, supra nota 12, art. 23 alin. 2, art. 23 alin. 3, art. 23 alin. 4; CEDAW, supra nota 13, art. 16 alin. 1, art. 16 alin. 2; Programul de acţiune ICPD, supra nota 12, principiul 9; Declaraţia de la Beijing, supra nota 12, parag. 274 (e). Vezi Pactul privind drepturile economice, sociale şi culturale, supra nota 14, art. 12 alin. 1, art. 12 alin. 2; CEDAW, supra nota 13, art. 10 lit.(h), art. 12 alin. 1, art 12 alin. 2, art. 14 alin. 2 lit. (b); Convenţia cu privire la drepturile copilului, supra nota 9, art. 24 alin. 1, art. 24 alin.2; Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială (CERD), adoptată la 21 decembrie 1965, Rezoluţia A.G. 2106 (XX), art. 5 lit. (e) pct. (iv), 660 U.N.T.S. 195 (intrată în vigoare la 4 ianuarie 1969); Declaraţia şi Programul de acţiune de la Viena, Conferinţa mondială asupra drepturilor omului, Viena, Austria, 14–25 iunie 1993, parag. 41, U.N. Doc. A/CONF.157/23 (1993) [denumită în continuare Declaraţia de la Viena]; Programul de acţiune ICPD, supra nota 12, principiul 8 şi parag. 7.2, 7.46, 8.34; Declaraţia de la Beijing, supra nota 12, parag. 91, 94. Vezi Declaraţia Universală, supra nota 12, art. 2; Pactul privind drepturile economice, sociale şi culturale, supra nota 14, art. 2 alin. 2; CEDAW, supra nota 13, art. 1, art. 2, art. 11 alin. 2; Convenţia cu privire la drepturile copilului, supra nota 9, art. 2 alin.1 – 2 alin.2; Declaraţia de la Viena, supra nota 15, parag. 18; Programul de acţiune ICPD, supra nota 12, parag. 4.4 lit. (c), 4.4 lit. (f); Declaraţia de la Beijing, supra nota 12, parag. 232 lit. (a). Vezi Declaraţia Universală, supra nota 12, art. 5; Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente crude, inumane sau degradante, adoptată la 10 decembrie 1984, Rezoluţia A. G. 39/46, U.N. GAOR, 39th Sess., Supp. nr. 51, p 197, art. 1, U.N. Doc. A/39/51 (1984), 1465 U.N.T.S. 85 (intrată în vigoare la 26 iunie 1987) [denumită în continuare Convenţia împotriva torturii]; Convenţia cu privire la drepturile copilului, supra nota 9, art. 37 alin. (1); Declaraţia de la Viena, supra nota 15, parag. 56; Programul de acţiune ICPD, supra nota 12, parag. 4.9 – 4.10. Vezi CEDAW, supra nota 13, art. 6; Convenţia cu privire la drepturile copilului, supra nota 9, art. 19 alin. 1, art.34; Statutul de la Roma al Curţii Penale Internaţionale, adoptat la 7 iulie 1998, art. 7 alin. 1 lit. (g), U.N. Doc. A/CO NF.183/9 (1998) republicat în 37 I.L.M. 1002 (intrat în vigoare la 1 iulie 2002); Declaraţia de la Viena, supra nota 15, parag. 18, 21, 30; Programul de acţiune ICPD, supra nota 12, principiul 4. CEDAW, supra nota 13, art. 10 lit. (h); Convenţia cu privire la drepturile copilului, supra nota 9, art. 13, 28; Pactul privind drepturile economice, sociale şi culturale, supra nota 14, art. 13; CERD, supra nota 15, art. 5 lit. (e), (v). Convenţia cu privire la drepturile copilului, supra nota 9, art. 5. Idem., art. 12(1). Idem., art. 5. Idem., art. 3 lit.(1) - (2), 14 lit. (2), 18 lit. (1). Committee on the Rights of the Child [Comitetul pentru drepturile copilului], Comentariul general nr. 4: Adolescent health and development in the context of the Convention on the Rights of the Child [Sănătatea şi dezvoltarea adolescenţilor în contextul Convenţiei cu privire la drepturile copilulu], parag. 2, U.N. Doc. CRC/GC/2003/4 (2003). Comitetul pentru drepturile copilului, Observaţii finale: Paraguay, parag. 23, 33, 45, U.N. Doc. CRC/C/15/Add.75 (1997); vezi Comitetul pentru drepturile copilului, Observaţii finale: Ungaria, parag. 36, U.N. Doc. CRC/C/15/Add.87 (1998). Comitetul pentru drepturile copilului, Observaţii finale: Belarus, parag. 14, U.N. Doc. CRC/C/15/Add.17 (1994); Comitetul pentru drepturile copilului, Observaţii finale: Cuba, parag. 37, U.N. Doc. CRC/C/15/Add.72 (1997); Comitetul pentru drepturile copilului, Observaţii finale: Holy See, parag. 9, U.N. Doc. CRC/C/15/Add.46 (1995); Comitetul pentru drepturile copilului, Observaţii finale: Pakistan, parag. 29, U.N. Doc. CRC/C/15/Add.18 (1994); Comitetul pentru drepturile copilului, Observaţii finale: Ucraina, parag. 23, U.N. Doc. CRC/C/15/Add.42 (1995). Comitetul CEDAW, Recomandarea generală nr. 24: Women and Health [Femeile şi sănătatea], parag. 8, U.N. Doc. A/54/38/Rev.1(1999). Sexuality Information and Education Council of the United States (SIECUS), Comprehensive Sexuality Education is HIV Prevention: Fact Sheet [O educaţie sexuală cuprinzătoare înseamnă

septembrie 2008


Drepturile reproducerii în cazul adolescenţilor:

29. 30. 31. 32. 33. 34.

35.

36. 37.

38.

39.

40.

41. 42. 43. 44.

18

prevenirea infecţiilor cu HIV: Rezumat], disponibil la http://www.siecus.org/inter/FS_WomenHIVAIDS.pdf. Comitetul pentru drepturile copilului, Comentariu general 4, supra nota 24, parag. 26. Comitetul pentru drepturile copilului, Observaţii finale: Albania, parag. 57, U.N. Doc. CRC/C/15/Add.249 (2005); Comitetul pentru drepturile copilului, Observaţii finale: Algeria, parag. 58, 59, U.N. Doc. CRC/C/15/Add.269 (2005). Comitetul CEDAW, Recomandarea generală nr. 15: Avoidance of discrimination against women in national strategies for the prevention and control of acquired immunodeficiency syndrome (AIDS) [Evitarea discriminării femeilor în cadrul strategiilor naţionale pentru prevenirea şi controlul SIDA], U.N. Doc. A/45/38 p. 81 (1990). Idem. SIECUS, Comprehensive Sexuality Education is HIV Prevention, supra nota 28. Sue Alford et al., Advocates for Youth, Science & Success in Developing Countries: Holistic Programs that Work to Prevent Teen Pregnancy, HIV & Sexually Transmitted Infections [Ştiinţă şi succes în ţările în curs de dezvoltare: Programe cuprinzătoare menite a preveni sarcinile la adolescente, HIV şi infecţiile cu transmitere sexuală] p. 13, 28 (2005). Population Council, Addressing Gender and Rights in Your Sex/HIV Education Curiculum: A Starter Checklist [Abordarea genului şi a drepturilor în programa şcolară de educaţie sexuală/prevenire HIV: o listă de început] (Eleanor Timreck, Deborah Rogow, & Nicole Haberland, eds., 2007); Deborah Rogow & Nicole Haberland, Sexuality and Relationships Education: Toward a Social Studies Approach [Educaţia privind sexualitatea şi relaţiile: către o abordare prin prisma ştiinţelor sociale], 5(4) Sex Education 333–344 (2005). Rogow & Haberland, supra nota 35. Vezi Doug Kirby et al., Impact of Sex and HIV Education Programs on Sexual Behaviors of Youth in Developing and Developed Countries [Impactul educaţiei sexuale şi de prevenire HIV asupra comportamentului tinerilor din ţările dezvoltate şi în curs de dezvoltare], Youth Research Working Paper, Nr. 2, Family Health International (2005); vezi EC/UNFPA, Initiative for Reproductive Health in Asia: Focus on Confidential Counseling on Sexual and Reproductive Health [Iniţiativă pentru sănătatea reproducerii în Asia: preocuparea pentru consilierea confidenţială în domeniul sănătăţii sexuale şi a reproducerii], disponibil la http://www.asia-initiative.org/pdfs/RHI_Focus%20on_Councelling.pdf [sic]. Advocates for Youth, Growing Up Global: The Changing Transitions to Adulthood in Developing Countries [Maturizarea la nivel global: Schimb rile în tranziţia către maturitate în ţările în curs de dezvoltare] p. 2 (2005), disponibil la http://www.advocatesforyouth.org/PUBLICATIONS /growingupglobal/index.htm. Abstinence-only education policies and programs: A position paper of the Society for Adolescent Medicine [Politicile şi programele educaţionale care promovează exclusiv abstinenţa: un document de poziţie al Society for Adolescent Medicine], Journal of Adolescent Health pp. 83-87 (2006), disponibil la http://www.adolescenthealth .org/PositionPaper_Abstinence_only_edu_policies_and_programs.pdf. Vezi Brigid McKeon, Advocates for Youth, Effective Sex Education [Educaţie sexuală eficace] (2006); John Santelli, et al., Abstinence and Abstinence-Only Education: A Review of U.S. Policies and Programs [Educaţie care promovează abstinenţa şi numai abstinenţa: o trecere în revistă a politicilor şi programelor din SUA], p. 38(1) Jour nal of Adolescent Health p. 75 (2006); Editorial, The Abstinence-Only Delusion [Iluzia promovării exclusive a abstinenţei], N.Y. Times, April 28, 2007, disponibil la http://www. whrnet.org/fundamentalisms/docs/issueabstinence-0705.html. Vezi Doug Kirby et al., Impact of Sex and HIV Education Programs, [Impactul educaţiei sexuale şi de prevenire HIV] supra nota 37; AnnDenise Brown et al.,Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), Sexual Relations among Young People in Developing Countries: Evidence from WHO Case Studies [Relaţiile sexuale între tinerii din ţările în curs de dezvoltare: Dovezi din cazurile OMS], (WHO 2001). Abstinence-only education policies and programs: A position paper of the Society for Adolescent Medicine, supra nota 39, pp. 83-87. Vezi Christina Zampas & Pardiss Kebriaei, Promoting Accurate and Objective Sexuality Education [Promovarea unei educaţii sexuale obiective şi corecte] p. 15(4) INTERIGHTS Bulletin (2007). UNFPA, Fast Facts: Young People and Demographic Trends [Tinerii şi tendinţele demografice] (2000), http://www.unfpa.org/adolescents/facts.htm (vizitat ultima dată la 25 septembrie 2007). Vezi Brown, et al. supra nota 40. Amnesty International, Women, HIV/AIDS, and Human Rights [Femeile, HIV/SIDA şi drepturile omului](2004), disponibil la http://www.amnesty.org/en/library/asset/ACT77/084/2004/en/domACT770842004en.pdf; Kaiser Foundation, Global Challenges: Number of New HIV Cases Increasing Among Married Women in Cambodia [Provocări globale: Numărul noilor cazuri de HIV

www.reproductiverights.org


un instrument în sprijinul promovării sănătăţii

45.

46.

47.

48.

49.

50. 51. 52. 53. 54.

55. 56.

19

creşte în rândul femeilor căsătorite din Cambodgia] (2005), http://www.kaisernetwork.org/ daily_reports/rep_index.cfm?DR_ID=28381 (vizitat ultima dată la 25 septembrie 2007). UNFPA, State of World Population 2003: Investing in Adolescents’ Health and Rights [Situaţia adolescenţilor din lume 2003: Investind în sănătatea şi drepturile adolescenţilor] pp.10, 15, 16, disponibil la http://www.unfpa.org/swp/2003/pdf/english/swp2003_eng.pdf; vezi UNFPA, Fast Facts, supra nota 43. Susheela Singh et al., Evaluating the Need for Sex Education in Developing Countries: Sexual Behaviour, Knowledge of Preventing Sexually Transmitted Infections/HIV and Unplanned Pregnancy [Evaluarea nevoii de educaţie sexuală în ţările în curs de dezvoltare: Comportamentul sexual, cunoştinţele necesare pentru a preveni bolile cu transmitere sexuală/HIV şi sarcinile nedorite], p. 5(4) Sex Education p. 310 (2005). Action Canada for Population and Development (ACPD), Sexual and Reproductive Health Education and Services for Adolescents, [Educaţia şi serviciile privind sănătatea sexuală şi a reproducerii pentru adolescenţi] disponibil la http://www.acpd.ca/factsheets/sexed.pdf. Convenţia cu privire la drepturile copilului, supra nota 9, art. 6, 24; Pactul privind drepturile civile şi politice, supra nota 12, art. 6. Vezi R.J.Cook et al., Respecting Adolescents’ Confidentiality and Reproductive and Sexual Choices [Respectarea confidenţialităţii şi a alegerilor adolescenţilor în domeniul sexualităţii şi reproducerii], p. 98 Int'l Jour nal of Obstet. & Gyn. 182-187 (2007). CEDAW, supra nota 13, art. 10, 12, 14; vezi Comitetul CEDAW, Observaţii finale: Chile, parag. 227, U.N. Doc. A/54/38 (1999); Comitetul CEDAW, Observaţii finale: Grecia, parag. 207-8, U.N. Doc. A/54/38 (1999); Comitetul CEDAW, Observaţii finale: Irlanda, parag. 186, U.N. Doc. A/54/38 (1999); Comitetul CEDAW, Observaţii finale: Mauritius, parag. 211, U.N. Doc. A/50/38 (1995); Comitetul CEDAW, Observaţii finale: Mexic, parag. 394, U.N. Doc. A/53/38 (1998); Comitetul CEDAW, Observaţii finale: Nigeria, parag. 171, U.N. Doc. A/53/38/Rev.1 (1998); Comitetul CEDAW, Observaţii finale: Paraguay, parag. 123, U.N. Doc. A/51/38 (1996); Comitetul CEDAW, Observaţii finale: Peru, parag. 341, U.N. Doc. A/53/38/Rev.1 (1998); Comitetul CEDAW, Observaţii finale: Venezuela, parag. 236, U.N. Doc. A/52/38/Rev.1 (1997); Comitetul CEDAW, Observaţii finale: Zimbabwe, parag. 148, U.N. Doc. A/53/38 (1998). Comitetul pentru drepturile copilului, Observaţii finale: Djibouti, parag. 46, U.N. Doc. CRC/C/15/Add.131 (2000). Comitetul CEDAW, Recomandarea general nr. 24: Women and Health [Femeile şi sănătatea], supra nota 27, parag. 14. Vezi, e.g., Comitetul pentru drepturile omului, Observaţii finale: Chile, para. 15, U.N. Doc. CCPR/C/79/Add.104 (1999). Vezi, e.g., Comitetul pentru drepturile omului, Observaţii finale: Ecuador, parag. 11, U.N. Doc. CCPR/C/79/Add.92 (1998). Vezi, e.g., Comitetul pentru drepturile omului, Observaţii finale: Armenia, parag. 39, U.N. Doc. CRC/C/15/Add.119 (2000); Comitetul pentru drepturile omului, Observaţii finale: Cambodgia, parag. 52, U.N. Doc. CRC/C/15/Add.128 (2000); Comitetul pentru drepturile omului, Observaţii finale: Ciad, parag. 30, U.N. Doc. CRC/C/15/Add.107 (1999); Comitetul pentru drepturile omului, Observaţii finale: Columbia, parag. 48, U.N. Doc. CRC/C/15/ Add.137 (2000); Comitetul pentru drepturile omului, Observaţii finale: Costa Rica, parag. 22, U.N. Doc. CRC/C/15/Add.117 (2000); Comitetul pentru drepturile omului, Observaţii finale: Coasta de Fildeş, parag. 40, U.N. Doc. CRC/C/15/Add.155 (2001); Comitetul pentru drepturile omului, Observaţii finale: Republica Democrată Congo, parag. 54, U.N. Doc. CRC/C/15/Add.153 (2001); Comitetul pentru drepturile omului, Observaţii finale: Republica Dominicană, parag. 37, U.N. Doc. CRC/C/15/Add.150 (2001); Comitetul pentru drepturile omului, Observaţii finale: Ecuador, parag. 23, U.N. Doc. CRC/C/15/Add.93 (1998); Comitetul pentru drepturile omului, Observaţii finale: Etiopia, parag. 60, U.N. Doc. CRC/C/15/Add.144 (2001). Vezi Comitetul pentru drepturile copilului, Comentariu general nr. 4, supra nota 24, parag. 11. EC/UNFPA, Initiative for Reproductive Health in Asia: Focus on Confidential Counseling on Sexual and Reproductive Health [Iniţiativă pentru sănătatea reproducerii în Asia: focus asupra consilierii confidenţiale în domeniul sănătăţii sexuale şi a reproducerii], disponibil la http://www.asia-initiative.org/pdfs/RHI_Focus%20on_Councelling.pdf [sic] (vizitat ultima dată la 25 septembrie 2007).

septembrie 2008


Drepturile reproducerii în cazul adolescenţilor: 57. Vezi Center for Reproductive Rights, State of Denial: Adolescent Reproductive Rights in

Zimbabwe [Negarea: Drepturile reproducerii pentru adolescenţi în Zimbabwe] 54-58 (2002). 58. Vezi, e.g., Comitetul pentru drepturile copilului, Observaţii finale: Austria, parag. 15, U.N. Doc.

59. 60. 61. 62. 63.

64. 65. 66.

67.

68.

69. 70. 71.

72.

73.

74. 75.

20

CRC/C/SR.507-509 (1999); Comitetul pentru drepturile copilului, Observaţii finale: Barbados, parag. 25, U.N. Doc. CRC/C/15/Add.103 (1999); Comitetul pentru drepturile copilului, Observaţii finale: Benin, parag. 25 U.N. Doc. CRC/C/15/Add.106 (1999). Vezi, e.g., Comitetul CEDAW, Observaţii finale: Australia, parag. 404, U.N. Doc. A/49/38, (1994). Vezi Center for Reproductive Rights, State of Denial, supra nota 57, pp. 56-58. Idem., p. 58. Idem., p. 58. Vezi Douglas Kirby, et al., Tool to Assess the Characteristics of Effective Sex and STD/HIV Education Programs [Instrumente pentru evaluarea caracteristicilor şi eficienţei programelor de educaţie sexuală şi de prevenire ITS/HIV] p. 47 (Healthy Teen Network 2007). Vezi EC/UNFPA, Initiative for Reproductive Health in Asia, supra nota 56. UNFPA, Fast Facts, supra nota 43. UNFPA, Youth and HIV/AIDS Fact Sheet [Rezumat cu privire la HIV/SIDA în rândul tinerilor] (2005), www.unfpa.org/swp/2005/presskit/factsheets/facts_youth.htm. UNFPA, et al., Ziua mondială a populaţiei – Declaraţie comună a UNFPA, Comisarului European pentru Relaţiile Externe şi Politica Europeană de Vecinătate şi Comisarului European pentru Dezvoltare şi Ajutor Umanitar, (2006), http://www.unfpa.org/news/news.cfm?ID=824 . OMS, The Second Decade: Improving Adolescent Health and Development [A doua decadă: Îmbunătăţirea sănătăţii şi dezvoltării adolescenţilor] p. 6 (1998), disponibil la http://www.who.int/child-adolescenthealth/New_Publications/ADH/WHO_FRH_ADH_98.18.pdf. IPPF and the Forum on Marriage and the Rights of Women and Girls, Ending Child Marriage: A Guide for Global Policy Action [Abolirea căsătoriei copiilor: Un ghid pentru politici de acţiune globală] p. 7 (2006), Inter-African Committee (IAC) on Traditional Practices Affecting the Health of Women and Children, Newsletter Nr. 15, decembrie 1993. UNICEF, Innocenti Digest Nr. 7, Early Marriage: Child Spouses [Căsătoriile timpurii: Soţi la vârsta copilăriei] p. 4 (2001), disponibil la http://www.unicef-irc.org/publications/pdf/digest7e.pdf. Pactul privind drepturile economice, civile şi politice, supra nota 14, art. 10 alin. 1; Declaraţia Universală, supra nota 12, art. 16 alin. 2. Vezi, e.g., Comitetul pentru drepturile economice, sociale şi culturale, Observaţii finale: Camerun, parag. 14, 33, U.N. Doc. E/C.12/1/Add.40 (1999); Comitetul pentru drepturile economice, sociale şi culturale, Observaţii finale: Kîrgîzstan, parag. 16, 23, 30, U.N. Doc. E/C.12/1/Add.49 (2000); Comitetul pentru drepturile omului Observaţii finale: Republica Arabă Siria, parag. 14, 31, U.N. Doc. CCPR/CO/71/SYR/Add.1 (2001). Vezi, e.g., Comitetul CEDAW, Observaţii finale: Burundi, parag. 56, U.N. Doc. A/56/38 (2001); Comitetul CEDAW, Observaţii finale: Camerun, parag. 54, U.N. Doc. A/55/38 (2000); Comitetul CEDAW, Observaţii finale: România, parag. 318-319, U.N. Doc. A/55/38 (2000). Vezi, e.g., Comitetul CEDAW, Observaţii finale: Camerun, parag. 54, U.N. Doc. A/55/38 (2000); Comitetul CEDAW, Observaţii finale: Republica Democrată Congo, parag. 216, U.N. Doc. A/55/38 (2000); Comitetul CEDAW, Observaţii finale: Guineea, parag. 123, U.N. Doc. A/56/38 (2001); Comitetul CEDAW, Observaţii finale: Nepal, parag. 154, U.N. Doc. A/54/38 (1999); Comitetul CEDAW, Observaţii finale: Vietnam, parag. 259, U.N. Doc. A/56/38 (2001). Vezi, e.g., Comitetul CEDAW, Observaţii finale: India, parag. 62, U.N. Doc. A/55/38 (2000). Convenţia cu privire la drepturile copilului, supra nota 9, art. 24 lit. (3).

www.reproductiverights.org


un instrument în sprijinul promovării sănătăţii 76. Vezi, e.g., Comitetul pentru drepturile copilului, Observaţii finale: Bangladesh, parag. 15, U.N. Doc.

77.

78.

79.

80.

81. 82.

83. 84.

85.

86. 87. 88.

89.

21

CRC/C/15/Add.74 (1997); Comitetul pentru drepturile copilului, Observaţii finale: Burkina Faso, parag. 14, U.N. Doc. CRC/C/15/Add.19 (1994); Comitetul pentru drepturile copilului, Observaţii finale: Djibouti, parag. 33-34, U.N. Doc. CRC/C/15/Add.131 (2000); Comitetul pentru drepturile copilului, Observaţii finale: India, parag. 32-33, U.N. Doc. CRC/C/15/Add.115 (2000). Vezi, e.g., Comitetul pentru drepturile omului, Observaţii finale: India, parag. 16, U.N. Doc. CCPR/C/79/Add.81 (1997); Comitetul pentru drepturile omului, Observaţii finale: Kuweit, parag. 7, U.N. Doc. CCPR/CO/69/KWT(2000); Comitetul pentru drepturile omului, Observaţii finale: Nigeria, parag. 291, U.N. Doc CCPR/C/79/Add. 65 (1996); Comitetul pentru drepturile omului, Observaţii finale: Peru, para. 14, U.N. Doc. CCPR/C/79/Add.72 (1996); Comitetul pentru drepturile omului, Observaţii finale: Sudan, para. 11, U.N. Doc. CCPR/C/79/Add.85 (1997); Comitetul pentru drepturile omului, Observaţii finale: Republica Arabă Siria, para. 20, U.N. Doc. CCPR/CO/71/SYR/Add.1 (2001); Comitetul pentru drepturile omului, Observaţii finale: Venezuela, parag. 18, 20, U.N. Doc. CCPR/CO /71/VEN (2001); Comitetul pentru drepturile omului, Observaţii finale: Zimbabwe, parag. 12, U.N. Doc. CCPR/C/79/Add.89 (1998). Vezi, e.g., Comitetul pentru drepturile omului, Observaţii finale: Monaco, parag. 12, U.N. Doc. CCPR/CO/72/MCO (2001); Comitetul pentru drepturile omului, Observaţii finale: Republica Arabă Siria, parag. 20, U.N. Doc. CCPR/CO/71/SYR/Add.1 (2001); Comitetul pentru drepturile omului, Observaţii finale: Venezuela, parag. 18, 20, U.N. Doc. CCPR/CO /71/VEN (2001). Vezi, e.g., K.G. Santhya, et al., She Knew Only When the Garland Was Put Around Her Neck: Findings From an Exploratory Study on Early Marriage in Rajasthan [Şi-a dat seama ce se întâmplă abia când i s-a pus ghirlada în jurul gâtului: Descoperiri ale unui studiu de cercetare a căsătoriilor timpurii în Rajasthan] pp. 11-12 (Population Council 2006), disponibil la http://www. popcouncil.org/pdfs/Garland.pdf. Population Council, Building Livelihood and Life Skills to Enhance Opportunities for Mayan Girls in Guatemala [Dezvoltarea deprinderilor de viaţă pentru a creşte oportunităţile fetelor Maya din Guatemala], http://www.popcouncil.net/gfd/presentations/guatemala/GuateBriefJC2.pdf (vizitată ultima oară la 16 iulie 2008). United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization (UNESCO), Education for All Global Monitoring Report 2005: The Quality Imperative [Educaţie pentru toţi, Raport de monitorizare globală: Imperativul calităţii] p. 130 (2005). UNFPA, UNAIDS, United Nations Development Fund for Women (UNIFEM), Women and HIV/AIDS: Confronting the Crisis [Femeile şi HIV/SIDA: Confruntând criza] pp. 39-43, disponibil la http://www.unfpa.org/hiv/women/report/index.htm; vezi WHO, Considerations for Formulating Reproductive Health Laws [Aspecte importante pentru scrierea legilor sănătăţii reproducerii] pp. 45-46 (Rebecca J. Cook & Bernard M. Dickens, eds., 2nd ed., 2000), disponibil la http://www.who.int/reproductive-health/publications/rhr_00_1/considerations_for_formulating_ reproductive_health_laws.pdf. UNFPA, UNAIDS, UNIFEM, Women and HIV/AIDS, supra nota 82. Vezi, e.g., Cynthia B. Lloyd et al., The Implications of Changing Educational and Family Circumstances for Children’s Grade Progression in Rural Pakistan: 1997–2004 [Implicaţiile pe care le are schimbarea contextului educaţional şi familial asupra progresului şcolar în zonele rurale ale Pakistanului] p. 11 (Population Council, Working Paper Nr. 209, (2006). Vezi UNICEF, The State of the World’s Children: Women and Children – The Double Dividend of Gender Equality [Situaţia copiilor din lume: Femei şi copii - dublarea beneficiilor de pe urma egalităţii de gen] p. 4 (2007); UNICEF, Early Marriage: A Harmful Traditional Practice: A Statistical Exploration [Căsătoria timpurie: O practică tradiţională dăunătoare: O cercetare statistică] pp. 5-6 (2005). UNICEF, Early Marriage, supra nota 85, p. 1. UNICEF, Early Marriage, supra nota 85, atp. 4. UNFPA, Ending Child Marriage: A Guide for Global Policy Action [Abolirea căsătoriei copiilor: un ghid pentru politici de acţiune globală] p. 10 (2006), apud Population Council, Transitions to Adulthood [Tranziţiile către maturitate], http://www.popcouncil.org/ta/mar.html (vizitată ultima oară la 28 septembrie 2007). Geeta Rao Gupta, Remarks at Forum on Child Marriage in Developing Countries, U.S. Department of State [Remarci la forumul asupra ocrotirii copiilor în ţările în curs de dezvoltare, Departamentul de stat al SUA] (14 septembrie 2005) disponibil la http://www.icrw.org/ docs/speeches/9-14-05%20Child%20Marriage%20State%20Dept.pdf.

septembrie 2008


Drepturile reproducerii în cazul adolescenţilor: 90. 91. 92. 93. 94. 95. 96. 97. 98.

99. 100. 101.

102. 103. 104. 105. 106.

107.

108. 109. 110. 111. 112. 113. 114.

22

Idem.

Idem. UNFPA, Ending Child Marriage, supra nota 88, p. 10. Population Council, Transitions to Adulthood [Tranziţiile către maturitate], http://www. popcouncil.org/ta/mar.html (vizitată ultima oară la 28 septembrie 2007). UNICEF, Early Marriage p. 4, supra nota 85. Idem. UNFPA, Ending Child Marriage, supra nota 88, p. 10. Declaraţia de la Beijing, supra nota 12, parag. 114. CEDAW, supra nota 13, art. 5, 8; Convenţia cu privire la drepturile copilului, supra nota 9, art. 19, 34, 39; Pactul privind drepturile civile şi politice, supra nota 12, art. 6, 7, 9; Pactul privind drepturile economice, sociale şi culturale, supra nota 14, art. 12; Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, supra nota 15, art. 5(b), 5(e); Convenţia împotriva torturii, supra nota 17, art. 1, 3. Convenţia cu privire la drepturile copilului, supra nota 9, art. 19. Comitetul CEDAW, Recomandarea generală nr. 12: Violence against women [Violenţa împotriva femeilor], U.N. Doc. A/44/38 p. 75 (1990). Vezi Center for Reproductive Rights, Reproductive Rights in the Inter-American System for the Promotion and Protection of Human Rights [Drepturile reproducerii în sistemul interamerican de promovare şi protejare a drepturilor omului], disponibil la http://www.reproductiverights. org/pdf/pub_bp_rr_interamerican.pdf; Human Rights Watch, Scared at School: Sexual Violence against Girls in South African Schools [Speriate la şcoală: Violenţa sexuală împotriva fetelor din şcolile Africii de Sud] (2001), disponibil la http://www.hrw.org/reports/2001/safrica/. Vezi, e.g., Center for Reproductive Rights, Reproductive Rights in the Inter-American System [Drepturile reproducerii în sistemul interamerican], supra nota 101, p. 12. Idem. Idem.; vezi, Center for Reproductive Rights & Federation of Women Lawyers – Kenya, Failure to Deliver: Violations of Women’s Human Rights in Kenyan Health Facilities [Eşec la naştere: încălcări ale drepturilor omului în cazul femeilor din unităţile sanitare din Kenya] p. 37 (2007). Center for Reproductive Rights, Silence and Complicity: Violence against Women in Peruvian Health Facilities [Tăcere şi complicitate: violenţa împotriva femeilor în unităţile medicale peruviene] p. 57 (1999). Secretarul General ONU, Oficiul Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului (OHCHR), UNICEF şi OMS, Violence at School and in Educational Environments, Report of the Regional Secretariat for the Study of Latin America, Cuba and the Dominican Republic in the Caribbean, A Desk Review [Violenţa în şcoli şi în mediile educaţionale, Raport al Secretariatului Regional pentru Studii în America Latină, Cuba şi Repubica Dominicană în Caraibe, cercetare de birou] p. 33 (2005). Shawna Tropp & Mary Ellsberg, Addressing Violence against Women within the Education Sector 2, prepared for the World Bank’s Gender and Development Group, PREM [Abordarea violenţei împotriva femeii în sectorul educaţional, pregătit pentru Grupul Băncii Mondiale în domeniul genului şi dezvoltării] (2005). Comité de America Latina y El Caribe Para La Defensa de Los Derechos de La Mujer- Ecuador, et al., Informe Sombra: Una Mirada Alternativa a La Situacion de Discriminacion de La Mujer en Ecuador p. 7 (1998). Vezi, Paola Guzmán, Inter.-Am. C.H.R, Petiţia Nr. 1055-06. (trimisă la 13octombrie 2006), descriere disponibilă la http://www.reproductiverights.org/crt_violence.html#ecuador. Idem. Human Rights Watch, Scared at School, supra nota 101, p. 49. Anika Rahman & Nahid Toubia, Female Genital Mutilation: a Guide to Laws and Policies Worldwide [Mutilarea genitală feminină: un ghid pentru legile şi politicile globale] p. 5 (2000). UNICEF, Innocenti Digest, Changing a Harmful Social Convention: Female Genital Mutilation /Cutting [Schimbând o practică socială dăunătoare: mutilarea genitală feminină] p. 3 (2005). Center for Reproductive Rights, Female Genital Mutilation (FGM): Legal Prohibitions Worldwide [Mutilarea genitală feminină: Interdicţii legale din toată lumea] (2007), disponibil la http://www. reproductiverights.org/pdf/pub_fac_fgm_0307.pdf.

www.reproductiverights.org


un instrument în sprijinul promovării sănătăţii 115. OHCHR, UNAIDS, UNDP, UNECA, UNESCO, UNFPA, UNHCR, UNICEF, UNIFEM,

116.

117. 118. 119. 120. 121. 122. 123.

124.

125.

23

WHO, Eliminating Female Genital Mutilation: An Interagency Statement [Eliminarea mutilării genitale feminine: o declaraţie la nivelul agenţiilor] p. 4 (2008), disponibil la http://www.who. int/reproductive-health/publications/fgm/fgm_statement_2008.pdf. Organizaţia Mondială a Sănătăţii clasifică diferitele forme de mutilare genitală feminină după cum urmează: “Type I - excision of the prepuce, with or without excision of part or all of the clitoris; Type II - excision of the clitoris with partial or total excision of the labia minora; Type III - excision of part or all of the external genitalia and stitching/narrowing of the vaginal opening (infibulation); Type IV - pricking, piercing or incising of the clitoris and/or labia; stretching of the clitoris and/or labia; cauterization by burning of the clitoris and surrounding tissue, scraping of tissue surrounding the vaginal orifice (angurya cuts) or cutting of the vagina (gishiri cuts), introduction of corrosive substances or herbs into the vagina to cause bleeding or for the purpose of tightening or narrowing it, and any other procedure that falls under the definition given above.” [“Tipul I - excizia prepuţului, cu sau fără excizia unei părţi a clitorisului sau a clitorisului în totalitate; Tipul II - excizia clitorisului cu excizia parţială sau totală a labiei minora; Tipul III - excizia parţială sau totală a organelor genitale exterioare şi coaserea sau îngustarea orificiului vaginal (infibularea); Tipul IV înţeparea, găurirea sau incizarea clitorisului şi/sau a labiilor; întinderea clitorisului şi/sau a labiilor; cauterizarea prin ardere a clitorisului şi a ţesutului înconjurător, zgârierea ţesutului din jurul orificiului vaginal (tăieturile angurya) sau tăierea vaginului (tăieturile gishiri), introducerea substanţelor corozive sau plantelor în vagin cu scopul de a declanşa hemoragii sau de a îngusta vaginul, precum şi orice altă procedură care se încadrează definiţiei de mai sus.”] Vezi idem p. 23. UNFPA, Frequently Asked Questions on Female Genital Mutilation/Cutting [Răspunsuri cu privire la mutilarea genitală feminină], http://www.unfpa.org/gender/practices2.htm#3 (vizitat ultima dată la 16 iulie 2008). UNICEF, Innocenti Digest, supra nota 113, p. vii, 1. CEDAW, supra nota 13, p. 1. Pactul privind drepturile civile şi politice, supra nota 12, art. 6. Pactul privind drepturile civile şi politice, supra nota 12, art. 9; Carta africană a drepturilor omului şi ale popoarelor, adoptată la 27 iunie 1981, art. 6, O.A.U. Doc. CAB/LEG/67/3, rev. 5, 21 I.L.M.58 (1982) (intrată în vigoare la 21 octombrie 1986) [denumită în continuare Carta Banjul]. Pactul privind drepturile economice, sociale şi culturale, supra nota 14, art. 12; Convenţia cu privire la drepturile copilului, supra nota 9, art. 24. Pentru o analiză mai amănunţită a încălcării drepturilor prin mutilarea genitală feminină, vezi Center for Reproductive Rights, Female Genital Mutilation, A Matter of Human Rights: an Advocate’s Guide to Action [Mutilarea genitală feminină, o chestiune de drepturi ale omului: ghidul de acţiune pentru advocacy] pp.11-16 (2006). Vezi Convenţia cu privire la drepturile copilului, supra nota 9, art. 24.3, care condamnă practicile culturale dăunătoare; vezi Comitetul pentru drepturile copilului, Observaţii finale: Republica Central Africană, parag. 58-59, U.N. Doc. CRC/C/15/Add.138 (2000); Comitetul pentru drepturile copilului, Observaţii finale: Coasta de Fildeş, parag. 6, 44-45, U.N. Doc. CRC/C/15/Add.155 (2001); Comitetul pentru drepturile copilului, Observaţii finale: Republica Democrată Congo, parag. 56-57, U.N. Doc. CRC/C/15/Add.153 (2001); Comitetul pentru drepturile copilului, Observaţii finale: Djibouti, parag. 43-44, U.N. Doc. CRC/C/15/Add.131(2000); Comitetul pentru drepturile copilului, Observaţii finale: Egipt, parag. 45-46, U.N. Doc. CRC/C/15/Add.145 (2001); Comitetul pentru drepturile copilului, Observaţii finale: Etiopia, parag. 14-15, 64-65, U.N. Doc. CRC/C/15/Add.144 (2001); Comitetul pentru drepturile copilului, Observaţii finale: Guineea, parag. 26, U.N. Doc. CRC/C/15/Add.100 (1999); Comitetul pentru drepturile copilului, Observaţii finale: Lesotho, parag. 47-48, U.N. Doc. CRC/C/15/Add.147 (2001); Comitetul pentru drepturile copilului, Observaţii finale: Sierra Leone, parag. 61-62, U.N. Doc. CRC/C/15/Add.116 (2000); Comitetul pentru drepturile copilului, Observaţii finale: Africa de Sud, parag. 33, U.N. Doc. CRC/C/15/Add.122 (2000). Comitetul CEDAW, Recomandare generală nr.14: Female circumcision [Circumcizia feminină], U.N. Doc. A/45/38 at 80 (1990); vezi Comitetul CEDAW, Observaţii finale: Burkina Faso, parag. 261, U.N. Doc. A/55/38 (2000); Comitetul CEDAW, Observaţii finale: Camerun, parag. 53-54, U.N. Doc. A/55/38 (2000); Comitetul CEDAW, Observaţii finale: Republica Democrată Congo, parag. 215, U.N. Doc. A/55/38 (2000); Comitetul CEDAW, Observaţii finale: Olanda, parag. 207, U.N. Doc. A/56/38 (2001); Comitetul CEDAW, Observaţii finale: Senegal, parag. 721, U.N. Doc. A/49/38 (1994).

septembrie 2008


Drepturile reproducerii în cazul adolescenţilor: 126. Carta africană a drepturilor şi bunăstării copilului, art. 21, O.A.U. Doc. CAB/LEG/24.9/49 (1990)

(intrată în vigoare la 29 noiembrie 1999). 127. Protocolul adiţional la Carta africană a drepturilor omului şi ale popoarelor, cu privire la drepturile 128.

129. 130. 131.

24

femeilor în Africa, art. 5, adoptat la 11 iulie, 2003, A doua adunare a Uniunii Africane la Maputo, Mozambic. Benin, Burkina Faso, Republica Centrală Africană, Ciad, Coasta de Fildeş, Djibouti, Egipt, Eritrea, Etiopia, Ghana, Guineea, Kenya, Mauritania, Nigeria, Senegal, Africa de Sud, Tanzania, şi Togo. Vezi Center for Reproductive Rights, Female Genital Mutilation: Legal Prohibitions Worldwide [Mutilarea genitală feminină: interdicţii legale din toată lumea], supra nota 114. Idem. Australia, Belgia, Canada, Cipru, Danemarca, Italia, Noua Zeelandă, Norvegia, Spania, Suedia, Regatul Unit, şi Statele Unite ale Americii. Vezi Center for Reproductive Rights, Female Genital Mutilation: Legal Prohibitions Worldwide, supra nota 114. Center for Reproductive Rights, Female Genital Mutilation: Legal Prohibitions Worldwide, supra nota 114.

www.reproductiverights.org


Profile for Euroregional Center for Public Initiatives

Drepturile reproducerii în cazul adolescenţilor  

Broşura îi ajută pe adolescenţi şi pe cei implicaţi în dezvoltarea lor (părinţi, educatori, personal medical, organe de decizie şi organizaţ...

Drepturile reproducerii în cazul adolescenţilor  

Broşura îi ajută pe adolescenţi şi pe cei implicaţi în dezvoltarea lor (părinţi, educatori, personal medical, organe de decizie şi organizaţ...

Profile for ecpi
Advertisement