Ionu ene Poeme

Ionu\ |ENE

Dumnezeu al poe ilor

Poe ii nu pot fi interzi i niciodat pentru c exist un Dumnezeu al poe ilor care le vede, le tie i le miroase pe toate orice metafor sau orice cuvânt ce tr deaz ignoran a unei iubiri uitate orice ratare a sensului vie ii, corabie pe nisipul memoriei Poe ii nu pot fi interzi i niciodat absolut to i sunt unul i Unu Este cum te-ai rupe în buc i cum sparge în cioburi potirul de la cin unde omul frânge poezia în versuri i sângele în metafore iar cuvintele aud dep rtarea silabelor i vântul bate singur tatea înser rii

Fata cu ochii albi

O fat i un b iat a teptau la semafor canicula ca le ia zgomotul surd de la culoarea ro ie i-a luat prin surprindere cum c priorii speria i noaptea de p dure iatul a lovit mâna de o el a stopului cu cana de cafea i a c zut jos, o bubuitur de fulger iatul cu ochii albi tremura cum meduza marea doar fata a pip it singur tatea cu genunchiul caldarâmul dup sunetul de metal atins delicat cu buricul degetelor ca ni te ochi scrut tori i a frecat palma de asfalt dup aerul linguri ei c zute i niciun trec tor nu a oprit, iar ma inile treceau gr bite prind verdele crud pe lâng fata în genunchi ce nu a v zut niciodat culoarea semaforului i a lacrimilor

Poe i de z pad

Ora ul de z pad nu s-a topit A r mas sloiul de ghea în inima trec torului Diminea a aceea a nins ultima toamn Ora ul a venit pe furi cum iubirea de-o var S-a încins atmosfera glaciar din buzele tale Pinguinii strâng bra ele b trâne ale str zii i privesc banchizele trecând marea întrebare lungi i lene e petroliere care duc focul în suflete r cite i-n emineul de fulgi construiesc igluri la poluri Doar tu r mâi furtun de nisip ce cutreier oazele când coc curmalele soarele inocen ei în cetatea unde poe ii de z pad fac fiest amiaza

Poetul interzis!

Încet, Încet ne interzic pe to i, pe rând Poetul nu are drepturi s intre în cetate Vai de patria care pune index poe ilor Vai de poporul care- i uit barzii la bordura pr fuit a istoriei Dintre ei vor r mâne doar mu uroaiele de furnici i viespile r cite în p durea de salcâmi roade

Când poezia e interzis în burg Dumnezeu plânge i lacrimile se fac crini iar apele repezi curg tânguind spre izvoare când poe ii sunt intui i între lac te Libertatea e doar o amintire iar con tiin a o Fata Morgana pe cruce În ce ar tr im cartona i, ce lume de pitici preg te te... Încet, Încet se arat la col cimitirul unde dorm i viseaz în versuri cu zorn it de lan uri prin i de piroane, b tu i cu sânge i frân i pe altare poe ii români interzi i de uitare

sa i poetul în cetate!

Lua i mâinile voastre uscate de pe poet Degetele v sunt cu ite ruginite care fac ziua i noaptea un morman de întuneric Lua i cuvintele voastre unsuroase de pe poet i pleca i odat unde marea une te memoria cu suburbiile iadului De altfel un ora prea aglomerat în ultima vreme cu turnuri goale i vorbe de sticl Lua i mâna de pe poet. Sunte i unghie în pieptul umflat ca o vel din ochiul furtunii Versurile albatrosului lovesc ca barda p durea uscat sa i poetul s caute nelini tea în insula unde Ulise s-a întâlnit cu uitarea i femeia cu focul Lua i ghearele de meduz din silabele bardului ce urc strivit muntele în z pu;eala taboric sa i trubadurii s fie cetate f ziduri i celul f gratii sau lac te Doar un cuvânt viu care se frânge pe mas cum pâinea coapt i o can cu vin din cea mai adânc fântân prin inimi Poetul e izvorul din care nu- i trece setea niciodat Urmele pa ilor lui merg doar cu iubire sa i poetul s vin asemenea profetului Singur cu barba lung i sur care nu ne atinge nici m car cu o floare