24
FRUNZA: lforgine - --7'
Cih
- --.,J
Nrrvvro ---'!-" !alero/li
fig. 4 - P6rfl/t frunzti
a
h
c
tf
P. Fig. 5 - Modul de prlndtre Dl frunu/or pe lujtr : tJ -
ORGANe VEOETATIVE
NOTIUNI NECESARE LA DBSCR.IEREA • PLANTELOR CEMNOASE
seslll: b - pefiolat.J: ~ - dMurentl: t1 - ampfe· xieaull ; ' - tonlll
fig. 6 - Diferite
form~
de frunu :
c J. ro h1ndJ: b - subrolundl: c - e.llptld; d ova 1 . t - oboviiiA; 1 - oblongl; g - 1anetoltU • h - şubulatl: 1- llnlarl; 1 - romboJdall; k - trl: un1Jhlularl: 1- cordatl: m- reniiorml
·a
b
....
1'
j
c
g
d
k
l
m
In viata plantelor lemnoase frunzele synt organe care indepli: nesc urmatoarele funcţiuni: asimilajia clorofiliană, transpiraţia şi schimbul de gaze Intre mediul extern şi plantă. O frunză completă este alcătui tă din limb (lamină sau foaie) peţiol (codijă) şi teaca pejiolului: La baza frunzei, uneori se află două frunzişoare reduse numi te st ipele (fig. 4}. Frunze simple sint acelea care prezintă un singur limb . . ~run~ele pot fi sesile (fără codlja) ş~ pejio!ate (cu codilă). Dupa lung1mea peliolulul se deosebesc : .frunze lung-pe(iolale, ŞI scurt-peţwlate (!ig. 5). Frunzele sesile şi cu limbul prelungit pe lujer se numesc decurenle· dacă marginile inferioare ale Iim: bului inconjoară lujerul, se numesc. f~unze . amplexicaule, iar atunci cmd două frunze opuse concresc la bază !mprejurul lujerului sint frunze conafe. . Forma llmbului (fig. 6) poate h : rotundă, orbiculară, subrotun: dă, ovată, obovată (cu virful in josL, eliptică, oblongă sau alunglia, lanceolată, liniară romboidală, triunghiulară sau deltoidă cor~ifor~ă (in fonnă de inimă): remforma (in formă de rinichi) etc. Majoritatea răşinoaselor au frunze acicu/are (inguste şi liniare) sau solziforme. · . Baza llmbu lui (fig. 7) poate h: rotunjită, cordată, reniformă sagitată (ca o săgeată), hastatâ (ca o suliţă}, trunchiată {retezată) ingustată, cuneată (prelung-tngus:· tată),
asimetrică.
Virful limbului (fig . • 7) se prezintă de asemenea diferit: ascutit, sau acut, acuminat sau prelung-ascuţit, obtuz sau bont, rotunjit, trunchiat r g h d t' c o b sau retezat, emarginat sau ştirbit, mucronat (terminat cu un vîrf scurt şi subţire) sau spinos. Marginea frunzelor simple (fig. 8) poate fi întreagă ori cu inc1z11 /1 l m n o p. 1J mai mici sau mai mari; la unele Fig. 7 - 8aztJ frunzd: specii este prevăzută cu perişori o - rotunjltl: b - rordatJ: e - rt.nlforml : d aacitall: c - batatl : 1 - tru:n~hlatl : e - t~ fini (ciliată). tati : h -- euneatl Marginea cu incizii mici poate fi : VIrful frunui: - dinţată, cu din\i ascuţiţi per- l - tcut; 1- ocumlnat: le - obtuz: ' l ~ ro 11- emarclnat; o - raupendiculari pe margine şi cu inci- tunjit; m - trunchlal: eronat; p - şplnos ' ziile rotunjite; -serată sau ferestruită, atunci ctnd din\ ii sint tndreptaji spre virful limbului şi au atit virful • cit şi -inciziile ascuţite; - crenală, cu · dinţii rotunjiţi şi inciziile ascuţite; - sinuală, cu dinţii şi inciziile rotunjite şi rare. Marginea frunzei cu incizii mai profunde poartă denumirea de margi.ne· lobaliJ. ln acest caz, inciziile se numesc sinuri, iar segmentele dintre ele·lobi. După modul de dispunere a lobllor (fig. 9), se deosebesc două tipuri: -penal-/obal, cu lobii de o parte şi de alta a nervurii mediane; - palmal-lobal, cu lobii dispuşi radiar la ext remitatea peţiol ului : După adincimea sinurilor, ambele tipuri pot fi: - fidate, cind sinurile nu depăşesc mijlocul jumătăţii limbului; - partile, cu si nuri mai adinci ca mijlocul jumătăţii limbului ; . - seclale, cind sinurile pătrund ptnă aproape de nervura mediană. La unii arbori, forma şi mărimea frunzelor variază foarte mult (polimorfism foliaceu), cum se tnttlneşte la iederă, dud, plop alb, Sassafras olficinale, Broussonelia papyrifera· etc.
••• , -
fig. 8 - Marginea frunzei: o - tntreafl : b - dlntatl: e - urât : d - cnnatl: ~
a
6
-:- slnuatl
c
Fig. 9 - Modul de lobpre Dl frunzelor: o - pt.nat-lobat: 'b -· · ptnat-fldat: c J>C!-ftlt·partlt: d - ~nat·:Se.ctat: t-- fatmaiJobat: f - pa1m•t- fldat: t - palma ·parUt: li -
d
e
e
p•1mat·S~ebt.
r
g
h