245077201 christina dodd seria governess brides 6 mireasa mea favorita

Uite-aşa, m urm ură el, apoi închise ochii la loc, iar limba lui »lunecă printre buzele ei.

Ochii închişi. Gura deschisă.

Primul sărut fusese doar începutul, o tatonare. Acum limba lui se mişca în gura ei, explorând de parcă ar fi căutat comori şi 0 făcea să se simtă... altfel. Nu ca femeia încrezătoare şi inde­ pendentă în care o obligase viaţa să se transform e, ci iubită, ipredată, m inunată. Sângele îi alerga prin vene. incercă să respire şi se clătină. Peretele o susţinea, îl simţea i.ire în spatele ei, iar ea voia să-l sărute la. rândul ei. Nu ştia 1um, niciodată nu voise să înveţe. Dar cu el... forţa lui o atrăgea.

Mintea ei începu să creeze scene. Scene care îi implicau pe amândoi, cu corpurile apropiate, cu el atingând-o unde nici un bărbat nu o mai atinsese vreodată. îşi imagina cum ar arăta el fără haine, plin de muşchi, păros, puternic. îşi închipui cum s-ar uita la ea. îşi imagină că ar face acele lucruri pe care... ea le dispreţuise mereu. Căci erau lucruri care îi aduceau unei femei doar neca­ zuri şi sunau ciudat şi dezgustător. Doar că atunci când se gândea să le facă cu el, acestea păreau m inunate, ca blana mângâindu-i pielea sau apa după o secetă lungă.

El era blând, dar insistent. îşi înclină capul mai întâi într-o parte, apoi în cealaltă, gustând-o, încurajând-o să-i răspundă.

Simţi furnicături în sâni şi îşi strânse pulpele, încercând să sca­ pe de senzaţia de um flătură, de disconfort. Gestul ajuta, dar şi înrăutăţea lucrurile. Voia să se oprească, voia să continue. Voia să se lipească de el, dar un rest de înţelepciune o ajută să ră­ m ână cu spatele lipit de perete. încheieturile lui începură să trem ure în mâinile ei. Limba lui insista, iar ea îi răspunse, stângace, nerăbdătoare, uim ită. Sărutul lui se intensifică aproa­ pe spre disperare, insistând p en tru mai m ultă pasiune, învăţând-o şi arătându-i o dorinţă mai profundă.

Voia ca el să spună ceva. Se strădui să asculte...

Tresări şi se îndepărtă de el. Colonelul Gregory se îndreptă de spate.

- Ce este? Ce s-a întâm plat?

- Mi s-a p ărut că aud ceva.

Ceva ca o uşă închizându-se.