112
Regatul Cuvântului
Desculţi pe Calea Victoriei Valsam odată pe oja de unghii, Exersam în oglindă pas-dublu… Era ca şi cum Am fi fost stăpânii absoluţi Ai iluziei drapată cu steaguri de luptă. Habar nu aveam că... Alt făraş cu cărbuni ni se pregătea Între ciocanul şi nicovala Fierăriei din care Hefaistos plecase să militeze pentru dreptate. Iaca, au sosit printre noi, jandarmii! Au epoleţi din aerul prin care Migrează cocorii din anul acesta. Rece şi strălucitoare este aşteptarea În măcinişul cărnii umane . Numai piatra de la temelia oraşului Se roteşte în jurul statuii, Aşa, ca un girofar de rezervă. Mda, recunosc, Ar putea fi doar o iluzie Reflectată în catarama ce luceşte pe armă... Desculţi pe Calea Victoriei personale, Sărutăm mâna cu loz-norocos. Numai somnul este una cu moartea.
XXXXXXX XXXXX XXX
Poeţii mor de bătrâneţe Taci Şi strânge din dinţii de porţelan scump. Două păpuşi ca într-un singur rol Vom defila pe podiumul care arde Sub ochii publicului consumator. Parşivă-i beţia primăverii promise Şi absintul e verde ca agurida. -Poeţii mor de bătrâneţe şi Fără să mai facă scandal în cârciumă! Citesc despre Esenin şi vântul schimbării
Anul I Nr. 1-2 (Noiembrie- Decembrie) 2011 Trezeşte degeaba cocoşii din somn. În satul fără femei şi fără bărbaţi, Ferestrele şi uşile tac. Strânge din dinţi şi scrie despre... Boschetul de liliac peste care A trecut un camion cu var industrial... Cercul meu de influenţă Este strâmt Cât un sfert dintr-o monedă de colecţie. Taci?
XXXXXXX XXXXX XXX
Birja noastră O danteală subţiată de vreme Şi camera asta doldora de înscrisuri Brodate cu saliva moliilor opulente… Prin vitrina cu lacăte rupte Trece anticarul în palton nou Şi cu flori de hârtie la butonieră. Un clişeu din care Birja noastră iese Ca o adolescentă ce-a descoperit Flaconul cu parfum. De azi, Ne încălzim palmele cu aplauze. Cerneala de ziar nu mai ţine de foame Pentru tipografii ce au uitat de aldine. Este legea asta legată la ochi Şi amânarea din lacrimi este tocită În spaţiu tixit cu strigăte de ajutor Vechile legende Sunt coborât în funii din cearceafuri scrobite. Abia intrată în rol,Disperarea se ridică pe gâtul de sticlă În care a fost odată alcool. XXXXXXX XXXXX XXX