Revista

Încercam din răsputeri să nu râd. După ce reuşesc să depăşesc acest impuls, încerc să aflu mai multe despre acest “vrajitor”.

-Şi spune-mi Chiriac, de ce acest vrajitor te-a trimis aici?

-Ca să mă înveţe o lecţie! Să nu mai umblu în lucrurile sale!

-Dacă e aşa cum spui, probabil că va încerca să te aducă înapoi după ce îi trece supărarea. Până atunci hai la mine acasă!

După ce am pierdut ceva timp pe drum ajung acasă, deschid uşa şi aprind lumina. Mă întorc către Chiriac, care era alb ca varul şi se uita cu o privire înfricoşată la mine, iar cu un glas stins mă întreabă: -Eşti vrăjitor?

De data aceasta numai pot să mă abţin şi izbucnesc într-un râs zgomotos, în timp ce bietul Chiriac stătea înfricoşat într-un colţ. În cele din urmă mă duc la el şi îi arăt cum funcţionează întrerupătorul, iar pentru următoarele zece minute, Chiriac a tot stins şi aprins lumina, cu un zâmbet prostesc pe faţă, ca şi cum ar fi fost o mare distracţie.

După ce s-a potolit, a fost uimit de multitudinea de camere. A trebuit să îi explic cum se numeşte fiecare cameră şi ce rol are fiecare. A fost uimit când a văzut aragazul, pe care l-a catalogat ca o cutie de metal cu ochi care scot flacări. Când am ajuns cu turul în faţa băii a rămas pe gânduri, deoarece nu înţelegea rolul acesteia. Am umplut cada cu apă şi i-am sugerat să facă o baie. Spre uimirea mea nici nu am terminat bine de vorbit şi Chiriac se aruncă în cadă cu toate hainele pe el, ca şi cum ar fi sărit într-un iaz. Îi zic să iasă din cadă şi după ce îi aduc o pereche din hainele mele şi umplu iar cada îi spun ieşind pe uşa ca de data aceasta să intre fară haine. În cele din urmă iese din baie curat, iar acum ca îmi purta hainele, arătam amândoi exact la fel. Cum însă timpul era scurt, deoarece Chiriac se putea întoarce oricând în era sa,m-am hotărât să îi arăt şi invenţiile care mă fac pe mine fericit,aşa că l-am dus în faţa televizorului.

Când l-am aprins şi au început să se reverse toate acele voci şi imagini, Chiriac a rămas uluit. Nu putea înţelege cum toţi acei oameni au intrat în acea cutie, iar acest lucru nu a făcut decât să îi întărească convingerea că aş fi un vrăjitor nebun şi că îi ţin pe acei oameni captivi într-o cutie.

Din nou mă abţin cu greu să nu izbucnesc în râs şi tocmai când mă pregateam să îi arăt cea mai mare invenţie modernă, calculatorul, Chiriac începe să strălucească şi începe să fie învăluit de o lumină albă.