Descopera diversitatea prin joc - Proiect "Ready for diversity" - CVCN 2017

Descoperă diversitatea prin joc O colecţie de activităţi pentru copii - ediţie adăugită -

Centrul de Voluntariat Cluj-Napoca

editor: Centrul de Voluntariat Cluj-Napoca ilustraţie și design grafic: Cristina Labo 2017

Introducere Această broșură reprezintă o colecţie de activităţi creative adresate copiilor, dezvoltate în cadrul proiectelor “Voluntariatul, o punte între etnii”, “De la egal la egal – voluntariat multicultural” și ”Ready for Diversity”, proiecte ce au urmărit dezvoltarea a trei comunităţi rurale interetnice din judeţul Cluj şi stimularea relaţionării pozitive între elevi de etnii diferite. Activităţile descrise în această broșură au fost testate în cadrul unui program educaţional alternativ, implementat de Centrul de Voluntariat Cluj-Napoca în perioada martie 2015 – iunie 2017. În toată această perioadă, trei echipe formate fiecare dintr-un facilitator comunitar și patru voluntari locali și internaţionali s-au deplasat săptămânal în trei școli rurale Florești, Tureni și Sînpaul, unde au realizat activităţi educaţionale extracuriculare cu elevi din ciclul primar, organizate sub forma unui club multicultural.

Scopul programului educaţional a fost crearea unui context care să stimuleze relaţionarea interetnică pozitivă, prin implicarea copiilor în activităţi bazate pe metode de educaţie nonformală, activităţi care au vizat conștientizarea valorii diversităţii umane și acceptarea diferenţelor culturale existente.

Pe perioada de implementare a proiectelor au fost realizate 35 întâlniri de club în fiecare dintre cele 3 comunităţi rurale meţionate anterior. Din cele 35 de activităţi desfăşurate, pentru această broșură au fost selectate 20, cele mai relevante din punct de vedere al dezvoltării înţelegerii şi toleranţei în rândul elevilor.

Programul educaţional a fost structurat în 5 secţiuni, fiecare având o tematică relevantă pentru conștientizarea copiilor cu privire la diferenţele culturale și importanţa acceptării și valorificării acestora.

Cele 5 tematici abordate sunt următoarele: cunoaștere și identitate; toleranţă și incluziune; sărbători și specific cultural; cooperare și lucru în echipă și implicare în comunitate. Înșiruirea activităţilor descrise în ultimele două tematici parcurge un traseu cu sens din punct de vedere al atingerii obiectivelor de învăţare, în consecinţă sugerăm desfășurarea lor în calup complet, în ordinea prezentată.

Fiecare dintre cele 20 de activităţi prezentate cuprinde o descriere a obiectivelor de învăţare, a pașilor necesari realizării activităţii, o estimare a timpului necesar, o listă cu sugestii de întrebări care să faciliteze și să ghideze învăţarea, o listă cu materialele necesare, precum și fotografii ce ilustrează activităţile. Activităţile pot fi realizate cu un număr variabil de copii, recomandăm însă ca la fiecare 7 copii să fie implicat un facilitator.

1

1. Cunoaștere și identitate

Lasă-ţi amprenta – animale pictate cu degetele timp necesar 30`

Obiectiv de învăţare: Conștientizarea copiilor cu privire la propria identitate, diferită de a celorlalţi. Acest aspect este concretizat vizual prin folosirea amprentelor individuale în procesul de pictare a mai multor tipuri de animale, dar şi în observarea varietăţii acestora și a rezultatelor obţinute de fiecare copil în parte.

Descrierea activităţii: Copiii sunt împărţiţi în grupe de 5-7, fiecare grupă lucrând cu un facilitator. Acesta prezintă activitatea şi modelele pregătite anterior (conform foto).

Activitatea începe cu o discuţie referitoare la amprentele fiecăruia: copiii sunt rugaţi să își observe amprentele și să încerce să-și dea seama dacă acestea sunt sau nu sunt identice cu cele ale colegilor. Pentru a le putea studia și mai atent, fiecare grupă primește bucăţi de carton și vopsele, precum și o imagine cu modele cu mai multe tipuri de animale realizate din amprente (la care se adaugă mici detalii desenate precum urechi, cozi, piciorușe, etc).

4

Fiecare facilitator le arată copiilor din grupa lui cum să își înmoaie un deget în vopsea, să întindă vopseaua pe toată suprafaţa degetului și apoi să-și aplice cu atenţie amprenta pe o bucată de carton.

Până se usucă vopseaua, facilitatorul îi roagă pe copii să se gândească ce animal vor să realizeze și de ce elemente au nevoie. Pentru ajutor, copiilor le sunt prezentate și modelele pregătite anterior.

După uscarea vopselei copiii desenează elementele necesare transformării amprentei într-un animal. Copiii sunt încurajaţi să facă mai multe animale.

Sugestii de întrebări pentru facilitarea învăţării: Cum vi s-au părut propriile voastre amprente? Dar ale celorlalţi copii? Aţi observat diferenţele dintre amprente? Ce animale aţi desenat? Care sunt animalele care seamănă între ele? Care sunt elementele care le diferenţiază?

Pornind de la aceaste întrebări şi răspunsurile oferite de copii, se face transferul către realitatea varietăţii umane cu diferenţele și asemănările sale.

Materiale necesare: Culori de tip tempera (lichidă, lavabilă și non toxică), farfurii de plastic, serveţele umede, carton și modele de animale.

5

Să ne cunoaștem, dincolo de măști

timp necesar 25`

Obiectiv de învăţare: Creșterea calităţii interacţiunii dintre copii, identificarea lucrurilor pe care ei le au în comun și transpunerea simbolică a acestora pe masca personală.

Descrierea activităţii: La început, facilitatorul prezintă modul în care se va desfăşura activitatea, astfel încât copiii să aibă o imagine generală asupra acesteia. Fiecare copil primește o mască albă, desenată pe un carton, pe care şi-o decupează pentru ca mai apoi să o poată personaliza.

Personalizarea se realizează treptat.

Copiii fac perechi de câte doi şi împărtășesc lucruri care le plac fiecăruia. În momentul în care identifică elemente comune, ambii copii vor desena un simbol reprezentativ elementului identificat pe masca sa, urmând ca apoi să schimbe perechile şi să reia procesul de la capăt cu un alt partener. Facilitatorii implicaţi în activitate îi ajută pe copii la început să identifice elemente comune şi mai apoi îi încurajează pe aceştia să identifice lucruri noi în momentul în care lucrează cu o nouă pereche, pentru a avea cât mai multe simboluri diferite pe mască.

6

Este important ca fiecare copil să lucreze în cel puţin 7 perechi, astfel încât să interacţioneze şi cu copii care nu fac parte din grupul lui constant de prieteni. În funcţie de dinamica şi disponibilitatea grupului activitatea se poate prelungi sau scurta. La final fiecare copil primeşte o bucată de elastic cu care să îşi poate fixa masca pe faţă.

Sugestii de întrebări pentru facilitarea învăţării: Cum a fost să identificaţi lucruri comune la începutul exerciţiului? Dar la final? Care au fost lucrurile pe care le-aţi avut în comun cu cei mai mulţi copii? Aţi găsit lucruri comune şi cu copiii cu care nu vă petreceţi de obicei timp împreună?

Materiale necesare: Cartoane cu model de mască imprimat, foarfeci, creioane colorate şi bucăţi de elastic.

7

Prezintă-ne mascota – confecţionare de păpuşi din şosete timp necesar 35`

Obiectiv de învăţare: Dezvoltarea capacităţii de exprimare a gândurilor, emoţiilor şi sentimentelor, prin definirea identităţii unor mascote, create de către fiecare copil în parte.

Descrierea activităţii: Copiii sunt împărţiţi în echipe de 5-7. Facilitatorul prezintă activitatea şi modelul de mascotă creat anterior, pentru a-i ajuta pe copii să-şi imagineze atât modul de desfăşurare a activităţii cât şi produsul final al acesteia.

După împărţirea resurselor necesare fiecărei echipe, începe activitatea efectivă de realizare a mascotelor.

Facilitatorul le explică copiilor pașii de urmat şi simultan crează şi el o mascotă. În prima etapă fiecare copil decupează limba mascotei dintr-o bucată de carton roşu, folosindu-se de un şablon. Apoi pune lipiciul textil pe o parte a cartonului decupat.

8

Fiecare copil primeste o şosetă pe care o rulează pe dos pe mâna cu care lucrează şi aplică pe şosetă (în palmă) limba decupată, cu varful îndreptat spre încheietura mâinii. Apoi şoseta se întoarce pe faţă şi se pune pe cealaltă mână.

Urmează decorarea şi personalizarea mascotei. Acest lucru se realizează diferit de către fiecare copil, care se poate folosi de resursele puse la dispoziţie pentru a-şi personaliza macota punându-i ochişori, păr, ochelari, etc.

La final, în grupuri de câte 2-3, copiii îşi prezintă fiecare mascota.

Sugestii de întrebări pentru facilitarea învăţării: Câţi ani are mascota? Cu ce se ocupă? Ce îi place să facă?

Discuţiile generate de aceste întrebări sunt menite să-i ajute pe copii să-şi contureze identitatea mascotei.

Materiale necesare: Carton roşu, şabloane limbă, şosete, lipici pentru textile, foarfeci, ochişori de plastic, fire de lână pentru păr, bulinuţe şi sârmă pluşată pentru decor (ochelari, mustaţă, coliere, etc.)

9

2. Toleranţă și incluziune

Intră în rol – realizare de măşti cu animale

timp necesar 30`

Obiectiv de învăţare: Sensibilizarea copiilor cu privire la efectele discriminării şi la importanţa acceptării reciproce, prin transpunerea lor într-un cadru simbolic aferent unei poveşti cu tâlc, menită să-i provoace pe copii să se gândească la tematica adresată.

Descrierea activităţii: Etapa 1 - în prima parte a activităţii, facilitatorul le spune copiilor povestea “Pinguinul Colorat“.

Povestea prezintă viaţa pinguiniţei Lia şi provocările cu care se confruntă aceasta după ce a fost exclusă din grupul pinguinilor din grădina zoologică pentru ca a fost vopsită în roz de către maimuţa Dali şi nu mai arata aşa cum ar trebui să arate toţi pinguinii. În poveste se descrie modul în care pinguiniţa este respinsă de către ceilalţi pinguini, dar primeşte ajutor de la celelalte animale, cangurul şi elefantul. Într-o seară, ei pun la cale o farsă prin care elefantul folosindu-se de trompa sa o stropește cu vopsea pe maimuţa Dali, care pusă acum într-o situaţie similară cu cea a pinguiniţei, realizează greşala pe care a facut-o şi o ajută pe aceasta să fie din nou acceptată de semenii ei, vopsind-o la loc în alb şi negru. În acest fel cei doi se împacă şi redevin prieteni.

12

După poveste, are loc un dialog între facilitator şi copii, care sunt rugaţi să povestească ce au înţeles ei din poveste, ce au simţit când au auzit povestea, ce personaje le-au plăcut, etc.

Etapa 2 - după poveste copiii sunt împărţiţi în 4 echipe, în care lucrează împreună cu facilitatorii la realizarea a patru tipuri de măşti de animale (pinguin, maimuţă, cangur şi elefant). Fiecare grupă primeşte materialele necesare şi modelul de mască pregătit anterior. Pentru realizarea măştilor se folosesc farfurii de carton ca suport.

Acestea se pictează şi decupează conform modelelor din imagine. În timp ce copiii lucrează la măşti, facilitatorul poate să îi invite pe aceştia să reflecteze la mesajul poveştii, adresându-le diverse întrebări. După ce îşi termină masca, fiecare copil este rugat să povestească ce ar face el diferit în locul personajului în care s-a deghizat.

Sugestii de întrebări pentru facilitarea învăţării: Pentru etapa 1 – Cum v-aţi simţit când aţi auzit povestea?

Ce personaje v-au plăcut? De ce v-au plăcut?

Pentru etapa 2 – Care a fost personajul preferat? Ce v-a deranjat în comportamentul personajelor din poveste? Ce aţi face diferit dacă aţi fi în locul unui personaj din poveste?

Materiale necesare: Farfurii rotunde de carton, vopsele, pensule, pahare de plastic, foarfeci, sfoară sau elastic, capsator, lipici, serveţele umede.

13

Ce înseamnă prietenia? – realizarea unei vederi cu mesaj timp necesar 30`

Obiectiv de învăţare: Punctarea învăţăturilor extrase de copii din povestea prezentată în cadrul activităţii anterioare şi întărirea mesajului principal al acesteia privind încurajarea toleranţei şi evitarea comportamentelor discriminatorii.

Descrierea activităţii: În prima parte a activităţii, copiilor le este prezentată sau reamintită (în funcţie de situaţie) povestea “Pinguinul Colorat“.

Apoi facilitatorul prezintă activitatea şi modelul vederii pe care fiecare copil o va crea.

Copiii sunt împărţiţi în echipe de 5-7 care lucrează cu un facilitator. Se împart materialele. Fiecare copil primeşte o coală de carton A4 şi contururi cu animale din piesă (pinguin şi maimuţă) desenate pe hârtie.

Copiii decupează şi colorează animalele, iar apoi decupează cartonul pe liniile trasate deja, astfel încât în momentul în care coala A4 se deschide să se ridice trei benzi. Copiii lipesc fiecare animal pe una dintre benzi, iar pe banda din mijloc lipesc o inimioară sau orice alt simbol pe care şi-l doresc ei. În timp ce lucrează, facilitatorul îi întreabă pe copii despre situaţia apărută în poveste, reacţiile personajelor, dar şi emoţiile trăite atunci când au ascultat pentru prima oară povestea.

14

Facilitatorul îi stimulează pe copii să analizeze comportamentele pe care le-au avut personajele şi cum anume ar fi putut ele să evite problemele apărute.

Folosindu-se de intervenţiile copiilor şi de modul în care percep ei mesajul poveştii, facilitatorul le cere copiilor să spună ce ar putea să simbolizele imaginea lipită între pinguin şi maimuţă (de ex. prietenia, iubirea) şi mai mult decât atât, să compună un mesaj în care să explice de ce este frumoasă prietenia si că aceasta trece dincolo de diferenţele dintre oameni.

Sugestii de întrebări pentru facilitarea învăţării: Care a fost acţiunea din poveste? De ce a fost exclusă pinguiniţa Lia din comunitatea pinguinilor? Ce aţi simţit când Lia a rămas singură? Ce a facut maimuţa Dali la final? Ce înseamnă pentru tine prietenia? Cum se comportă un prieten adevărat?

Materiale necesare: Coli de carton A4 de diferite culori cu cele trei benzi trasate, contururile feţelor animalelor şi al inimioarei, foarfeci, lipici, creioane colorate.

15

Unde este locul meu?

timp necesar 40`

Obiectiv de învăţare: Sensibilizarea copiilor cu privire la efectele discriminării şi încurajarea acestora în vederea identificării comportamentelor potrivite pentru evitarea situaţiilor discriminatorii.

Descrierea activităţii: Etapa 1 - La începutul activităţii facilitatorul le spune copiilor povestea “Liliacul supărat”. Povestea descrie momente din viaţa unui liliac dornic să îşi facă prieteni noi, motiv pentru care, cât e noaptea de lungă el stă cu urechile ciulite pentru a afla cine ce pune la cale în pădure. Într-o seară, el află de la un porumbel călător că toate păsările pregătesc o mare petrecere. Fericit, liliacul începe să se pregătească pentru eveniment. Ajuns la locaţie, el este întâmpinat cu răceală de un flamingo, care îl întreabă ce caută acolo, pentru că el nu pare deloc să fie o pasăre. Împreună cu bufniţa înţeleaptă, flamingo-ul decide că liliacul nu are ce să caute la petrecerea păsărilor, deoarece el nu are nici cioc şi nici pene şi îl alungă de acolo. Supărat liliacul porneşte spre casă, dar pe drum aude de la vulpe că şi mamiferele pregătesc o petrecere mare, aşa ca liliacul se hotărăşte să meargă acolo. Când ajunge la eveniment el este întâmpiant de urs şi de iepure care se uită la el şi îi spun într-un glas că zburătoarele nu au ce să caute la petrecere. Alungat din ambele părţi, supărat, liliacul se ascunde într-o peşteră, și se atârnă cu capul în jos. Tot aşa îl putem găsi şi astăzi, trist că nici păsările şi nici mamiferele nu l-au primit în grupul lor.

După poveste urmează o discuţie cu tot grupul referitoare la situaţia din poveste, copiilor le este descrisă particularitatea liliacului, ca fiind singurul mamifer zburător. Discuţiile următoare vizează identificarea de soluţii care să asigure integrarea lilacului.

16

Etapa 2 – Facilitatorul le prezintă copiilor activitatea zilei şi anume realizarea unor marionete pentru degete din fetru (animalele din poveste). Apoi copiii sunt împărţiţi în două echipe, în fiecare echipă urmând să se realizeze două tipuri de marionete (liliacul, personajul principal şi flamingo-ul sau iepurele, personaje secundare). Fiecare echipă primeşte materialele şi lucrează pas cu pas la realizarea marionetelor. În prima fază se conturează, pornind de la un şablon pregătit anterior, forma marionetei pe fetru, apoi părţile componente se decupează şi se capsează împreună, astfel încât în interiorul marionetei să rămână suficient spaţiu pentru poziţionarea ei pe deget. La final marioneta se decorează cu aripi, ochișori, urechi care sunt desenate sau lipite pe corpul acesteia. După realizarea celor două marionete de către fiecare copil, aceştia sunt rugaţi să prezinte felul în care s-ar putea desfăşura interacţiunea dintre cele două animale, astfel încât liliacul să nu fie respins.

Sugestii de întrebări pentru facilitarea învăţării: Pentru etapa 1: Ce s-a întâmplat în poveste? Cum credeţi că s-a simţit lilacul? Voi v-aţi simţit vreodată aşa? Aţi văzut pe cineva supărat pentru că alţii nu îl primeau în grupul lor? Cum aţi fi reacţionat voi în locul păsărilor sau al animalelor? Ar fi putut oare păsările sau mamiferele să îl accepte pe liliac ca invitat special al petrecerii? Cum s-ar fi simţit atunci acesta?

Pentru etapa 2: Cum ai reacţiona tu daca ai fi flamingo-ul sau iepurele din poveste? Ce i-ai spune liliacului?

Dar celorlalte păsări sau mamifere?

Materiale necesare: Coli de fetru de diferite culori, şabloane cu formele animalelor pregătite anterior, creioane, foarfeci, lipici de textil, ochişori, capsator.

17

Suntem diferiţi, dar în această clasă înotăm împreună!

timp necesar 30`

Obiectiv de învăţare: Conștientizarea diversităţii ca un element prezent în lumea înconjurătoare și în comunitatea noastră, în același timp cu încurajarea valorizării diferenţelor umane.

Descrierea activităţii: Pentru această activitate copiii pot lucra fie individual, fie împărţiţi în grupe de 5-7, în funcţie de numărul de facilitatori prezenţi.

Invitaţi copiii într-o călătorie într-o lume diferită de a noastră. După ce acceptă invitaţia, întrebaţi-i dacă pot ghici despre ce lume este vorba. În final introduceţi succint cum este viaţa în lumea subacvatică în care vom călători azi (ce animale găsim acolo, cum respiră, ce mănâncă, etc.). Înainte de activitate, pot fi pregătite 2 sau 3 modele de pești creaţi prin tehnica origami. Pentru partea practică a activităţii, copiii își vor alege modelul dorit și se vor așeza la masa unde acesta este creat. Ideal este ca pentru fiecare model să existe un facilitator care să ghideze copiii prin pașii corespunzători, dacă acest lucru nu este posibil, se poate crea un singur model de către toţi copiii. În momentul în care toţi copiii au reușit să își finalizeze peștele, sunt invitaţi să îl pună pe panoul (sau cartonul) comun. Acesta va fi pregătit și cu următorul mesaj (printat sau scris de mână): “Suntem diferiţi, dar în această clasă înotăm împreună!” (alternativ, pentru a sublinia și mai tare acest mesaj, el poate să fie poziţionat pe panou doar la finalul discuţiei facilitate, accentuând în felul acesta concluzia ei). Panoul va fi apoi poziţionat într-un spaţiu comun și se va reveni asupra lui și a mesajului său oricând este posibil.

18

Activitatea este încheiată cu o discuţie facilitată ce pornește de la diversitatea vieţii marine ca și exemplu pentru diversitatea umană și sublinierea valorii acesteia (vezi întrebările posibile prezentate la secţiunea Sugestii de întrebări pentru facilitarea învăţării). În cazul în care consideraţi că metoda origami este prea dificilă pentru vârsta copiiilor dumneavoastră, puteţi realiza totuși activitatea creând peștii prin decuparea formei pe hârtie colorată și apoi decorarea lor cu diverse elemente.

Sugestii de întrebări pentru facilitarea învăţării: Ce știţi despre peștii care trăiesc în ocean? Credeţi că există diferenţe între ei? Dar asemănări? Credeţi că există vreo asemănare între clasa noastră și clasa peștilor pe care tocmai i-am creat? Dacă nu arătăm la fel înseamnă că nu suntem la fel? Faptul că suntem diferiţi este un lucru bun sau rău? Ce putem să învăţăm din activitatea de azi?

Materiale necesare: Hârtie colorată pentru origami (poate fi înlocuită cu hârtie colorată simplă), panou sau carton pentru instalaţia finală, modele de pești făcuţi prin origami.

Pentru alternativa cu grad de dificultatea mai scăzut veţi avea nevoie și de: lipici, foarfece, elemente decorative (sclipici, mărgele, ochișori, etc.), creioane colorate, etc.

19

Steagul prieteniei

timp necesar 50`

Obiectiv de învăţare: Conștientizarea valorii diversităţii și a prieteniei dincolo de graniţele geografice/culturale Descrierea activităţii: Înainte de începerea propriuzisă a activităţii facilitatorul prezintă o hartă a lumii (sau un glob pamântesc) și întreabă copiii ce ţări cunosc. După ce copiii enumeră câteva ţări, facilitatorul îî întreabă ce limbi vorbesc locuitorii acestor ţări și invită copiii să zică cuvinte în diverse limbi. Apoi în funcţie de numărul de copii, , aceștia vor fi împărţiţi în grupe de 5-7 copii.

Fiecare grupa de copii vor extrage un steguleţ miniatural pregătit anterior de facilitator (vezi secţiunea Materiale necesare). Copiii sunt invitaţi să ghicească cărei ţări îi aparţine steagul respectiv. Dacă au ghicit se sărbătorește cu aplauze, dacă nu reușesc să ghicească atunci li se oferă un atlas geografic în care sunt prezentate steagurile, astfel încât copii să poată căuta și ulterior recunoște ţara reprezentată de steag. Facilitatorul din fiecare echipă îi poate întreba pe copii ce știu despre ţara respectivă, completând apoi cu infomaţii relevante. În etapa următoare echipele primesc o serie de litere din care trebuie să formeze cuvântul “prieten” în limba ţării respective. Literele pot fi decupate sub forma unor piese de puzzle pentru a ușura munca copiilor. Dacă timpul permite se poate continua activitatea, oferind copiilor alte steaguri și alte litere pentru a forma cuvântul „prieten”.

20

În etapa următoare fiecare echipă împărtășește cuvântul în plenul clasei. La final facilitatorul va invita copiii la o discuţie ghidată prin întrebări (vezi întrebările posibile prezentate la secţiunea Sugestii de întrebări pentru facilitarea învăţării) concluzionând că prietenia este o valoare comună care trece dincolo de barierele limbilor și ţărilor diferite sau a diferenţelor dintre oameni.

Activitatea se încheie cu realizarea “Steagului prieteniei”- un colaj cu steagurile, cuvintele rezultate și eventual cu alte idei legate de prietenie.

Sugestii de întrebări pentru facilitarea învăţării: Ce ţări cunoașteţi? Ce limbi vorbesc locuitorii acestor ţări?

Ce cuvinte cunoașteţi în limbile respective? Ce credeţi că înseamnă cuvantul “friend” sau cuvantul “ven”? Ce înseamnă pentru voi prietenia? Când în viaţa voastră a fost importantă prietenia? Pot fi prieteni doi copii/oameni care vorbesc limbi diferite? Aveţi exemple de prietenii între copii/oameni foarte diferiţi? Ce aţi învăţat din activitatea de azi? Unde/când veţi putea folosi ce aţi învăţat?

Materiale necesare: Harta lumii sau glob pamântesc, steguleţe mici din hârtie (de exemplu Italia, Marea Britanie, Danemarca, Franţa, atlas geografic sau enciclopedie, litere decupate pentru a asambla cuvantul prieten: a,m,i,c,i pentru Italia, f, r, i, e,n,d pentru Marea Britanie, v,e,n pentru Danemarca etc, hârtie colorată sau material textil pentru Steagul prieteniei, foarcere, carioci, lipici, eventual alte elemente decorative.

21

Labirint

timp necesar 50`

Obiectiv de învăţare: Realizarea primilor pași spre empatizare, prin preluarea perspectivei persoanei cu dizabilitate; creșterea sensibilităţii copiilor în raport cu nevoilor de incluziune ale persoanelor cu dizabilităţi.

Descrierea activităţii: Exerciţiul începe printr-o introducere în care explicăm copiilor că este vorba de un joc pe care trebuie să îl ia în serios și să fie atenţi și concentraţi. Apoi se împart copiii în două grupe egale: unii vor avea rolul de ghizi, iar alţii vor avea rolul de persoane nevăzătoare. Cei din urmă vor fi scoși din sală și apoi vor fi legaţi la ochi cu eșarfe, ulterior fiind ghidaţi de către ghizi într-un traseul/labirint special creat în acest sens. Doar grupul de ghizi va putea să vadă traseul/lairintul creat, pentru ceilalţi acesta rămânănd necunoscut. Înainte de a da sarcina să traverseze labirintul, explicăm câteva elemente de siguranţa și protecţie (“nu ii ghidaţi pe nevăzători întrun ritm prea rapid, nu încercaţi să depășiţi cu orice preţ altă echipă, nu excaladaţi obstacolele dacă este periculos, nu îi ghidaţi greșit“etc). Tot acum încercăm să oferim un cadru în care copiii să intre cât mai bine în rolurile de ghizi și de nevăzători. O introducere bine făcută îi va ajuta pe copii să internalizeze și să înţeleagă valoarea toleranţei și a compasiunii faţă de cei mai vulnerabili decât ei.

22

Se trece la parcurgerea traseului în perechi – sugerăm ca realizarea perechilor să fie facută când sunt încă toţi copiii împreună în sală și să se aleagă perechile în mod aleator cu ajutorul unor cărti de joc cu perechi. După ce s-a parcurs traseul se schimbă rolurile în perechi, schimbandu-se în același timp și labirintul fără a fi văzut de cei în rolul nevazătorilor. După ce se parcurge traseul și în noua formulă, facilitatorul va trebui să îi scoată pe toţi din rol spunând că acum nu mai sunt nici ghizi, nici nevăzători, ci sunt doar copii care au trecut printr-un exerciţiu.

Copiii sunt apoi invitaţi să se așeze în așa fel încât să se poată vedea cu toţii și se parcurg toate întrebările de la secţiunea Sugestii de întrebări pentru facilitarea învăţării facilitatorul punctând ideile care susţin valorile tolenaţei, incluziunii, solidarităţii etc.

Sugestii de întrebări pentru facilitarea învăţării: Ce s-a întâmplat în acest exerciţiu? Cum a fost în rolul de ghizi? Cum v-aţi simţit în ipostaza de nevăzători? Aţi avut dificultăţi în parcurgerea traseului? De ce? Care au fost lucrurile bune care s-au întâmplat? Dar cele mai puţin bune? Cum credeţi ca se simt persoanele cu probleme de văz? Ce dificultăţi pot întâmpina ei în viaţa de zi cu zi? Vă doriţi să ajutaţi persoane cu acest tip de probleme? Cum aţi putea să îi ajutaţi? Ce aţi învăţat din acest exerciţiu?

Materiale necesare: eșarfe în număr egal cu jumătate din numărul participanţilor, cărţi de joc cu perechi, scaune, mese sau alte obiecte de utilizat în crearea unui traseu/labirint.

23

3. Specific cultural și sărbători

Pregătiri de sărbătoare – realizarea unui brad împodobit

timp necesar 40`

Obiectiv de învăţare: Dezvoltarea abilităţilor de lucru în echipă şi prezentarea diferitelor abordări în ceea ce priveşte sărbătorirea Crăciunului în diverse comunităţi entice din România şi nu numai.

Descrierea activităţii: Activitatea începe cu o discuţie facilitată, referitoare la modul în care familiile copiilor implicaţi în cluburi se pregătesc şi sărbătoresc Crăciunul. În funcţie de componenţa etnică a copiilor şi a voluntarilor implicaţi, pot fi discutate diverse obiceiuri care apar în comunităţi diferite (aprinderea lumânărilor pe coroniţa de Advent la catolici, mersul cu colinda la ortodocşi, etc.), se discută apoi şi tradiţia legată de bradul de Crăciun şi împodobirea acestuia.

Facilitatorul le prezintă apoi copiilor activitatea pe care urmează să o desfăşoare şi anume confecţionarea în echipă, de către toţi copiii implicaţi, a unui brad de hârtie şi împodobirea acestuia cu diverse tipuri de podoabe. Pentru realizarea bradului, fiecare copil primeşte o coală de hârtie verde (de diferite nuanţe), format A5, pe care îşi desenează conturul mâinii și îl decupează. Fiecare copil îşi lipește hârtia decupată pe o coală de flipchart pe care este desenat deja un trunchi de brad şi un contur triunghiular al acestuia.

26

În acest fel, toţi copiii contribuie la realizarea bradului. Împărţiţi în 3 echipe, copiii lucrează la realizarea decoraţiunilor (fulgi de nea, îngeraşi din hârtie, clopoţei din hârtie, steluţe sau orice alte decoraţiuni).

La final fiecare copil alege o decoraţiune pe care o lasă pentru brăduţul creat, iar pe celelalte le duce acasă.

Sugestii de întrebări pentru facilitarea învăţării: Ce înseamnă Crăciunul? Voi cum vă pregătiţi de Crăciun (fizic şi spiritual)? Aţi auzit vreodată de alte obiceiuri de Crăciun? Ce aţi învăţat din această activitate?

Materiale necesare: Hârtie colorată – diferite nunaţe de verde, o coală de flipchart cu un trunchi desenat, foarfeci, lipici, creioane, hârtie albă, sfoară sau sârmă, hartie colorată în formă pătrată.

27

O promisiune de sărbători

timp necesar 30`

Obiectiv de învăţare: Încurajarea copiilor în vederea luării unor angajamente care să vizeze modificarea comportamentelor personale în sens pozitiv, în raport cu persoane de etnii diferite din comunitate.

Descrierea activităţii: Copiii sunt aşezaţi iniţial într-un cerc, activitatea începând din nou cu o discuţie despre obiceiurile de sărbători. Facilitatorul le prezintă copiilor obiceiul aprinderii lumânărilor pe coroniţa de Advent în cele 4 duminici care preced Crăciunul, despre care s-a discutat şi în activitatea anterioară. Pornind de la acest obicei facilitatorul direcţionează discuţia cu copiii spre tema pregătirii spirituale pentru Crăciun. După discuţia în grupul mare, facilitatorul le explică paşii următori. Fiecare copil va realiza o felicitare de Crăciun în care va scrie o promisiune/un angajament personal în legătură cu propriul comportament, în perioada de pregătire pentru Crăciun. Împărţiţi în echipe de câte 5-7 persoane, copiii lucrează cu un facilitator la realizarea efectivă a felicitărilor. Fiecare grupă primeşte materialele necesare.

28

Se foloseşte carton A4 de diferite culori care se îndoaie pentru a forma felicitarea. Apoi coperta exterioară este personalizată de fiecare copil în parte. Aceştia pot fie să o deseneze fie să realizeze, de exemplu, un om de zăpadă din vată. În fiecare grupă, facilitatorul le arată copiilor pas cu pas ce au de făcut. După realizarea felicitărilor copiii dau exemple de obiceiuri de sărbători, din viaţa personală şi se gândeasc cum ar putea ei să se pregătească pentru această sărbătoare. Fiecare copil scrie în interiorul felicitării un angajament personal pe care şi-l asumă, privind modul în care ar putea să fie mai „bun” pe perioada pregătirilor de Crăciun.

Sugestii de întrebări pentru facilitarea învăţării: De ce trebuie să ne pregătim şi să fim mai buni înainte de Crăciun? Da-ţi exemple concrete de gesturi pe care le puteţi face voi ca să fiţi mai buni? Este important să fim mai buni doar înainte de sărbători? Ce aţi învăţat din această activitate?

Materiale necesare: O coroniţă de Advent, chibrituri, carton colorat, foarfeci, vată, lipici, creioane colorate.

29

Călătorie imaginară ACASĂ

timp necesar 35`

Obiectiv de învăţare: Reflecţie individuală și împărtăsire în grup despre semnificaţia noţiunii “acasă” pentru fiecare copil, respectiv identificarea asemănărilor și diferenţelor care există la nivel de percepţie.

Descrierea activităţii: Copiii, aranjaţi în sală pe scaune astfel încât să se simtă confortabil, sunt invitaţi la o călătorie imaginară “într-un loc plăcut”. Călătoria este parcursă sub ghidajul verbal al unui facilitator, care spune o poveste pe un ton liniștit și voce caldă, timp în care toţi copiii ascultă cu ochii închiși. Propunere de text pentru ghidajul verbal: “Închide ușor ochii, așează-te confortabil și observă propria respiraţie – inspiri aerul, expiri aerul... Din calmul care te cuprinde acum, vei porni într-o călătorie aventuroasă. Călătoria o vei face cu o navă spaţială care te va ridica înspre înălţimi îndepărtate ale Pământului.

Acum îmaginează-ţi nava și fă o plimbare în jurul ei, observând detaliile acesteia. Cum arată? Ce dimensiune are? Și ce culori? Are geamuri sau este fără? Nerăbdarea și curiozitatea încep să crească în tine, de aceea intri acum și te uiţi la navă pe dinăuntru. Câte scaune are? Cum sunt butoanele și ecranele de navigare? Fiind căpitanul navei, încet-încet te pregătești de pornire. Inspiri adânc și apeși butonul de start a motorului. În acest moment pornește călătoria în sus – se ridică nava și începi să zbori. Treci pe lângă păsări, vezi norii. Continui în sus, sus, din ce în ce mai sus, până te găsești înconjurat de stele. Ești doar tu, nava spaţială și stelele. Te uiţi înapoi și vezi Planeta Albastră ca pe o minge de fotbal. Oceanele și continentele acoperă toată suprafaţa. Oare unde este locul tău pe acest Pământ imens? Unde este acel punctuleţ unde ai dori să te întorci după această călătorie spaţială? Unde sunt familia și prietenii? Oare ce fac ei acum? Ai ajuns departe de ei, iar acum a venit momentul să te întorci acasă. Acasă? Acasă este un loc diferit pentru fiecare. Ce înseamnă acasă pentru tine? Înseamnă siguranţă, înseamnă mirosul mâncării preferate, înseamnă locul unde te întâlnești cu prietenii?

30

Cine este cu tine acasă? Ești cu cineva din familie, cu un animal de companie drag ţie, cu cel mai bun prieten? Ești singur sau împreună cu cineva? Ai un obiect la tine sau faci ceva specific? “Acasă” este un loc anume pentru tine? Sau e un sentiment care te cuprinde în mai multe locuri? Confortabil, iubit, protejat, vesel, relaxat? Păstrează imaginea pe care o ai în mintea ta, cu toate detaliile – cum este “acasa”și cum te simţi acolo? Ai grijă de această imagine, va trebui să o desenezi în curând. Însă înainte de desenare, revino pe Pământ, zboară în jos până ajungi înapoi. Oprește motorul și ieși din navă, uitându-te la ea și mulţumindu-i că te-a adus departe și înapoi. Acum, inspiră adânc și când te simţi gata, deschide ușor ochii. Bine ai revenit din călătoria imaginară!”

După călătorie, fiecare copil desenează individual imaginea și scrie un mesaj despre ce înseamnă acasă pentru el/ea. La final, copiii citesc pe rând mesajul cu voce tare, iar cei care doresc, împărtășesc în grup detalii despre experienţa lor. Ulterior, are loc o discuţie facilitată despre diferenţe și asemănări referitor la semnificaţia noţiunii “acasă” pentru fiecare. În plus facilitatorul le poate arata copiilor imagini cu case foarte diferite din culturi diferite (case din Grecia, Spania, Bangladesh, Maroc, Etiopia, SUA etc) și se poate continua discuţia axandu-se pe diferenţele culturale.

Sugestii de întrebări pentru facilitarea învăţării: Cum a fost călătoria imaginară? Ce aţi desenat? Cine și ce vă înconjoară acasă? Cum vă simţiţi acasă? Ce înseamnă acasă pentru voi? Care sunt asemănările între cele menţionate? Care sunt exemplele de “acasă” diferite de locuinţa voastră? Aţi văzut locuinţe în care credeţi că ar fi greu să vă simţiţi acasă? Oare cum se simt oamenii care locuiesc acolo?

Materiale necesare: Hârtie albă cu un chenar pentru mesaj (“Acasă pentru mine înseamnă...”), creioane colorate, pixuri, imaginile diferitelor tipuri de construcţii care pot servi ca și locuinţă, exemple de desene de la alţi copii, cuvinte cheie din propunerea de text, imagini cu case foarte diferite din culturi diferite (case din Grecia, Spania, Bangladesh, Maroc, Etiopia, SUA etc)

31

Carusel în jurul lumii

timp necesar 40`

Obiectiv de învăţare: Familiarizarea copiilor cu diferite obiceiuri din lumea largă, respectiv conștientizarea diversităţii care există în lume.

Descrierea activităţii: Această metodă include un număr de patru activităţi, dintre care prima este realizată cu întregul grup, iar celelalte trei în grupuri mai mici – echipele parcurg sub formă de carusel trei staţii succesive, la fiecare desfășurând câte o activitate timp de 5-7 minute, după care are loc schimbul la următoarea staţie.

Activitatea 1 – Stând în cerc, copiilor le sunt arătate pe rând mișcările cu care oamenii se salută în diferitele părţi ale lumii: Noua Zeelandă (măna dreapta strânge mâna dreapta a celuilalt, mâna stângă este așezată pe umărul drept al celuilalt, frunţile se ating), India (stând în faţa celuilalt, se împreunează palma dreapta și stângă, se îndoiește ușor corpul și se spune “Namaste!”) și Japonia (stând în faţa celuilalt cu mâinile așezate pe partea laterală a coapselor, se îndoiește adânc corpul, fără contact vizual și se spune “Konichiwa!”). Apoi se alocă timp exersării saluturilor, schimbând perechea de fiecare dată când facilitatorul strigă una dintre cele trei ţări.

Următoarele activităţi sunt realizate în jurul unor mese, fiecare reprezentând o staţie din carusel.

Activitatea 2 – În faţa fiecărui copil este așezat câte un set diferit de câte trei carduri cu imagini, pe fiecare card fiind reprezentat câte un fruct. Jocul are la bază un obicei din India, unde se mănâncă preferenţial cu mâna dreaptă, fiind de evitat atingerea mâncării cu mâna stângă. Similar, cele trei carduri cu fructe din faţa copiilor vor putea fi atinse doar cu mâna dreapta. Pe parcursul jocului, facilitatorul arată pe rând câte un card cu un fruct și o mână, stânga sau dreapta. În acel moment, copii care au în faţa lor fructul de pe cardul facilitatorului, trebuie fie să atingă cu mâna dreapta fructul din faţa lor, fie să ridice mâna stângă. Jocul vizează rapiditatea acţionării, iar cei care acţionează rapid și corect, vor putea aduna cele mai multe puncte.

32

Activitate 3 – Sarcina copiilor este să scrie de mână cuvântul România în limbile a patru ţări diferite – Rusia (alfabetul chirilic), Egipt (alfabet arab), India (hindi) și Japonia. Facilitatorul pregătește de dinainte aceste traduceri astfel încât să le fie ușor copiilor sa copieze. În cazul limbii japoneze scrierea se va face cu acuarele și pensule, conform obiceiurilor autohtone. Facilitatorul explică specificul alfebetului din cele patru ţări.

Activitate 4 – Fiecare copil primește o pereche de beţe de sushi, iar într-o primă fază se învaţă bazele folosirii acestora.

După aceea, se trece la exersarea modalităţii prin care se mănâncă în Japonia: echipa este împărţită în două și se cronometrează timpul în care un număr dat de bucăţi de sushi create din plastelină pot fi mutate de o echipă de pe o farfurie pe alta.

După carusel, copii primesc câte o hartă a lumii, unde ei trebuie ca marcheze ţările despre a căror obiceiuri au învăţat.

Sugestii de întrebări pentru facilitarea învăţării: Care au fost ţările pe care “le-am vizitat” azi? Care activitate vi s-a părut cea mai provocatoare și de ce? Cunoașteţi și alte obiceiuri din lumea largă? Ce obiceuri avem în regiunea noastră care ar putea părea ciudate oamenilor din alte părţi a lumii?

Materiale necesare: Carduri cu imagini pentru jocul activităţii 2, hârtie albă, creioane colorate, pixuri, acuarele, pensule, pahare de plastic cu apă, traducerea numelui ţării noastre “România” în limba rusă, arabă, hindi și japoneză, beţe de sushi, bucăţi de sushi create din plastelină, farfurii de hârtie.

33

4. Cooperare și lucru în echipă

Povestea podului dintre sate I - Crearea personajelor

timp necesar 45`

Obiectiv de învăţare: Conştientizarea copiilor cu privire la beneficiile lucrului în echipă și a valorizării abilităţilor fiecaruia. Acest lucru se realizează prin prezentarea unei poveşti care prezintă rezultatele lucrului în echipă în comparaţie cu lucrul individual.

Descrierea activităţii: Etapa 1- Activitatea începe cu o poveste pe care facilitatorul le-o spune copiilor şi anume povestea „Podul dintre sate”.

Aceasta prezintă două sate despărţite de un râu vijelios, din cauza căruia puii de animale din cele două sate nu se pot întâlni ca să se joace împreună.

Pentru a-i face să uite de această situaţie, într-o zi la şcoală, învăţătoarea bufniţă le organizează puilor de veveriţă, crocodil şi elefant o competiţie cu mai multe probe. În prima probă puii trebuie să se caţere cât mai repede într-un copac. Fără să întâmpine nici o dificultate, veveriţele se urcă până în vârf, lasând-i pe toţi ceilalţi la baza copacilor. Bufniţa lansează următoarea provocare: puii trebuie să înoate cât mai repede pe cealaltă parte a râului.

De data aceasta, crocodilii sunt cei care îi lasă în spate pe toţi ceilalţi.

Pentru ultima probă, puii primesc sarcina de a căra o greutate mare pe o distanţă de 50 de metri. Elefanţii sunt singurii care reuşesc să îndeplinească cerinţa şi reuşesc să transporte greutatea până la destinaţie. Văzând ca puii sunt dezamăgiţi că nu au reuşit fiecare să îndeplinească toate probele, învăţătoarea bufniţă se hotărăşte să lanseze o provocare comună, în care să se folosească de abilităţile tuturor şi le propune puilor de veveriţă, crocodil şi elefant să realizeze un pod care să-i ajute pe toţi să ajungă de cealaltă parte a râului. Zis și făcut. Au strâns cu toţii materialele necesare şi s-au pus pe treabă: puii de elefanţi au cărat trunchiuri de copaci pentru stâlpi şi i-au înfipt în pământ, puii de veveriţă s-au urcat în vârful lor şi au legat sfoara sus, iar puii de crocodil au dus-o de partea cealaltă a râului.

36

În felul acesta, în cateva ore podul a fost gata şi puii de animale au putut să se joace de atunci încolo şi cu vecinii lor din celălalt sat.

După relatarea poveştii, facilitatorul iniţiază o discuţie cu copiii pentru a identifica împreună cu aceştia cum au reuşit personajele poveştii să rezolve problema iniţială.

Etapa 2- După relatarea poveştii, facilitatorul le prezintă copiilor activitatea zilei şi mai mult decât atât contextul general în care urmează să fie integrată aceasta şi anume, realizarea unei animaţii prin tehnica stop-motion, care să ilustreze povestea de mai sus. Pentru acest lucru este nevoie de mai multe etape. Prima, şi anume realizarea personajelor poveştii (din aluat sărat), este descrisă în această activitate, celelalte etape fiind prezentate în următoarele două activităţi propuse.

Copiii sunt împărţiţi în 3 grupe. Fiecare grupă primeşte materialele şi urmează să modeleze câte un tip de pui de animal (veveriţă, crocodil sau elefant). În prima fază are loc pregătirea locului, mesele se acoperă pentru a nu fi murdărite, de preferat cu coli lucioase, apoi se presară puţină făină peste fiecare coală şi se împarte aluatul, pregătit anterior activităţii.

Pornind de la un model disponibil pentru fiecare grup şi lucrând împreună pas cu pas cu facilitatorii, copiii încep fiecare să-şi modeleze animalul. După realizarea modelului, cu ajutorul unei scobitori, copiii îşi decorează animalul (trasează textura pielii, a blănii, desenează ochii, labe etc). La final facilitatorii discută cu copiii în grupele de lucru despre situaţii în care lor le-a fost mai uşor să realizeze o activitate în echipă.

Sugestii de întrebări pentru facilitarea învăţării: Pentru etapa 1: Cu ce provocare s-au confruntat personajele din poveste? Ce ştiau să facă cel mai bine puii de veveriţă, dar de elefant, dar de crocodil? Cum au reuşit ei să rezolve problema? Ce credeţi că au învăţat puii din toată experienţa? Dar voi ce aţi învăţat din aceasta poveste?

Pentru etapa 2: Vă place să lucraţi în echipă? De ce? Daţi exemple de situaţii în care a fost pentru voi mai uşor să lucraţi în echipă.

Materiale necesare: afişe vechi sau coli lucioase mari, bandă adezivă pentru fixarea colilor, aluat sărat, scobi37 tori.

Povestea podului dintre sate II - Pictarea personajelor şi realizarea decorului

timp necesar 35`

Obiectiv de învăţare: Înţelegerea, de către copii, a beneficiilor lucrului în echipă prin realizarea de produse imposibil de realizat individual.

Descrierea activităţii: La începutul activităţii, facilitatorul îi roagă pe copii să încerce să îşi reamintească povestea „Podul dintre sate” şi îi încurajează pe aceştia să spună pe rând fragmente din aceasta. Apoi copiii sunt împărţiţi din nou în grupe de lucru (în funcţie de animalele pe care le-au creat anterior) şi îşi primesc fiecare animalul modelat, care a fost pus la uscat între timp. Fiecare grupă primeşte culorile necesare decorării animalelor realizate şi copiii încep să picteze.

După finalizarea animalelor, în aceleaşi echipe, copiii, cu sprijinul facilitatorilor, încep să lucreze la decorul necesar pentru punerea în scenă a poveştii. Pentru aceasta o parte din copii se ocupă de realizarea norilor (din carton şi vată), de realizarea copacilor (role de hârtie igienică şi hârtie colorată) sau de creat valuri pentru râul vijelios.

38

La final, toate elementele de decor sunt puse împreună pe fundalul pregătit anterior de facilitatori, astfel încât copiii să poată observa produsul final al muncii lor ca echipă.

La final, are loc o discuţie cu copiii referitoare le eficienţa lucrului în echipă.

Sugestii de întrebări pentru facilitarea învăţării: Vă place cum arată decorul? Cum a fost posibil să realizăm atât de multe elemente într-un timp atât de scurt? Ce aţi învăţat din această activitate?

Materiale necesare: acuarele/tempera, pensule, pahare de plastic, coli mari de hartie pictate albastru (cer) şi maro (pământ) care să reprezinte cadrul general al decorului, coli de hartie, carton colorat şi alb, foarfeci, lipici.

39

Povestea podului dintre sate III - Vizionarea animaţiei şi realizarea podului timp necesar 35`

Obiectiv de învăţare: Dezvoltarea abilităţilor de lucru în echipă a copiilor, prin intermediul realizării unei sarcini de grup într-un context de competiţie.

Descrierea activităţii: Etapa 1- Activitatea începe cu vizionarea animaţiei „Podul dintre sate” realizată de facilitatori (animaţia realizată în cadrul proiectului este disponibilă, pentru inspiraţie, la link-ul: http://tinyurl.com/podul-dintre-sate, în cazul în care contextul o permite ea poate fi realizată cu copiii).

Urmează apoi o discuţie legată de întregul proces de realizare al acesteia.

Etapa 2 - Copiii sunt împărţiţi în echipe de câte 5 persoane, care lucrează cu un facilitator. Fiecare echipă primeşte aceleaşi resurse, din care trebuie să realizeze în 15 minute un pod cât mai stabil care să unească două cutii de carton. Cutiile sunt poziţionate la o distanţă de aproximativ 40 de cm, urmând ca la final podurile create să fie testate pentru a se verifica daca sunt suficient de rezistente, prin poziţionarea unei greutăţi.

40

Provocarea este gândită pentru a-i punte pe copii într-o situaţie similară cu cea prezentată în animaţie şi pentru a le da ocazia să transfere învăţăturile transmise de animaţie şi în viaţa reală.

Facilitatorii fiecărui grup vor gestiona procesul prin care copiii identifică strategia de lucru şi modul de folosire al resurselor şi se asigură că toţi copiii sunt implicaţi în proces.

Sugestii de întrebări pentru facilitarea învăţării: Pentru etapa 1: Care a fost scena preferată din animaţie?

De ce a fost important ca puii de animale să lucreze împreună? Ce s-ar fi întâmplat cu podul daca puii de veveriţă nu ar fi vrut să-i ajute pe ceilalţi? Când a fost ultima oară important pentru voi ca cineva din clasă să vă ajute?

Pentru etapa 2: Sunteţi mulţumiţi de podul creat? Cum a fost să lucraţi împreună? Cine a hotărât cum veţi realiza podul? Este ceva ce aţi face diferit dacă ar trebui să mai faceţi acum podul încă o dată?

Materiale necesare: cutii de carton, scotch de hârtie, fâşii de carton, paie, foarfeci, pahare de plastic

41

5. Implicare ĂŽn comunitate

Ce se întâmplă la noi în comunitate?

timp necesar 35`

Obiectiv de învăţare: Pregătirea copiilor pentru introducerea metodei Photovoice şi identificarea împreună cu aceştia a aspectelor pozitive şi a celor negative din comunitatea lor.

Descrierea activităţii: Etapa 1 - Activitatea începe cu „Povestea magicianului” pe care facilitatorul le-o spune copiilor. Aceasta prezintă doi fraţi care au pornit într-o excursie prin pădure, fără să ştie că plimbarea lor se va transforma într-o aventură. Plimbându-se, fără să-şi dea seama, timpul a trecut iar treptat, treptat a început să se lase seara. Copiilor a început să li se facă frig şi frică. Stând ei ghemuiţi împreună, au auzit o voce care le spunea: - Aş vrea să vă ajut să vă întoarceţi acasă. Dar ca să fac asta, trebuie să mă ajutaţi şi voi.

- Sigur! Facem orice! – au strigat copiii.

Vocea le-a povestit ca era, de fapt, un vrajitor, şi că-şi pierduse trupul omenesc an după an, fiindca oamenii nu mai aveau timp să facă fapte bune. Le-a mai spus că, odată ce-şi va recăpăta forma omenească, îi va putea îndruma spre casă. Dar pentru asta, copiii trebuie să îi urmeze vocea, să privească cu atenţie în jur şi să încerce să schimbe lucrurile neplăcute pe care le văd în jur.

44

Aşa, călăuziţi de vocea fără trup, cei doi fraţi au pornit în aventura de a descoperi lucruri care pot fi schimbate în bine, pentru a-l ajuta pe vrăjitor să-şi recapete trupul şi să-i readucă acasă. Se spune că cei doi fraţi au poposit acum şi în satul vostru, iar dacă vreţi să îi ajutaţi trebuie să vă gândiţi la lucrurile care ar trebui schimbate în bine la voi în sat.

La finalul poveştii, are loc o discuţie cu copiii referitor la faptele bune la care se gândesc ei că ar putea să le facă în comunitatea lor.

Etapa 2 –Fiecare copil primeşte o coală de hârtie pe care este rugat să picteze cum ar trebui să arate diferite locuri din sat, după ce copiii vor începe să facă toate faptele bune despre care s-a discutat. După ce termină de pictat, fiecare copil primeşte o coală de carton colorat, pe care o foloseşte pe post de paspartou pentru pictura sa, lipind-o pe spatele acesteia.

Sugestii de întrebări pentru facilitarea învăţării: Pentru etapa 1: Ce s-a întâplat cu copiii din poveste? Ce fel de fapte bune credeţi că ar putea ei să facă pentru a-l ajuta pe magician să-şi recapete corpul? Voi ce lucruri bune aţi vrea să faceţi la voi în comunitate/ Dacă aţi fi primari pentru o săptămână la voi în comunitate ce aţi schimba?

Pentru etapa 2: Ce locuri aţi ales să pictaţi? De ce?

Materiale necesare: hârtie de pictură, vopsele, carton colorat, foarfeci, lipici.

45

Cum arată comunitatea noastră?

timp necesar 40`

Obiectiv de învăţare: Familiarizarea copiilor cu metoda Photovoice şi pregătirea copiilor pentru ieşirea efectivă pe teren şi realizarea fotografiilor.

Descrierea activităţii: Etapa 1 - În prima parte a activităţii, facilitatorul îi ajută pe copii să îşi reamintească povetea din întâlnirea anterioară, dar și lucrurile care putea să fie îmbunătăţite în comunitatea lor. Apoi facilitatorul le prezintă copiilor ce înseamnă metoda Photovoice şi cum va fi ea pusă în aplicare de către grup. Se explică copiilor următorii pași: la următoarea întâlnire tot grupul va ieşi în comunitate pentru a face poze la aspectele pozitive (locurile frumoase din comunitate), dar şi la aspectele care trebuie îmbunătăţite. Pentru aceasta, este necesară identificarea locurilor pe care copiii îşi doresc să le surprindă în fotografiile realizate (se realizează împreună cu copiii).

Etapa 2 - Pentru a-şi crea o imagine mai clară, copiii sunt împărţiţi în echipe de câte 5-7 persoane ce lucrează cu un facilitator. Fiecare grupă primește o hartă a comunităţii lor, desenată anterior pe o coală de flipchart, cu strazile principale şi câteva obiective cunoscute (biserica, şcoala, cimitirul etc.), marcate pe aceasta.

46

Fiecare copil este rugat să plaseze pe hartă un semn care să marcheze locul în care locuieşte şi să le prezinte locaţia şi celorlalţi copii din grupă. Copiii îşi aleg fiecare câte o zonă a satului, în care îşi doresc să realizeze fotografii, pe care o colorează. Apoi copiii primesc bucăţi de plastelină colorată din care fac căsuţe, pentru a realiza o hartă cât mai sugestivă a comunităţii lor. La final, fiecare copil este rugat să prezinte zona în care îţi doreşte să facă fotografii şi motivul pentru care a ales zona respectivă.

Sugestii de întrebări pentru facilitarea învăţării: Pentru etapa 1 - Ce s-a întâmplat în povestea de data trecută? Cum îl puteau ajuta copiii pe magician să îşi recapete corpul? Ce lucruri ar trebui schimbate la voi în comunitate?

Pentru etapa 2 – Unde aţi dori să faceţi poze? De ce? Ce vreţi să arătaţi în aceste poze?

Materiale necesare: coli de flipchart cu harta comunităţii, creioane colorate, vopsele, pensule, pahare de plastic, buline adezive, plastelină colorată.

47

Photovoice în comunitate

timp necesar 90`-120` (în funcţie de traseul ales)

Obiectiv de învăţare: dezvoltarea abilităţilor copiilor de a identifica aspectele pozitive şi cele de îmbunătăţit din comunitatea locală prin realizarea de fotografii sugestive Descrierea activităţii: La începutul activităţii are loc o scurtă recapitulare a activităţilor de pregătire realizate în cadrul ultimelor întâlniri. Apoi facilitatorul le prezintă copiilor modul de funcţionare al aparatelor de fotografiat de unica folosinţă (butonul de declanșare a bliţului şi sistemul de tragere a filmului), dar şi regulile activităţii (numărul limitat de fotografii pe care poate să le realizeze fiecare copil, importanţa surprinderii aspectelor pozitive, dar şi a celor de îmbunătăţit din comunitate, modul de împărţire a copiilor în echipe şi importanţa păstrării echipelor pe toată durata activităţii).

Copiii vor fi împărţiţi în echipe de câte 2-3 persoane care vor lucra cu un facilitator pe toate perioada activităţii. Fiecare echipa va avea un aparat foto şi un tabel pe care facilitatorul va nota numele şi o scurta descriere a fiecărei poze realizate, pentru ca ulterior acestea să poată fi identificate.

48

Fiecare facilitator va discuta cu copiii care sunt zonele de interes pentru ei şi împreună vor merge pe rând la toate aceste destinaţii unde vor face poze. Facilitatorii îi vor ajuta pe copii să aleagă poziţii cât mai sugestive pentru realizarea fotografiilor şi vor discuta cu aceştia motivele pentru care au ales să realizeze fiecare fotografie.

Sugestii de întrebări pentru facilitarea învăţării: Ce vrei să surprinzi în această fotografie? Cum crezi că ar putea să fie îmbunătăţită situaţia pe care ai capturat-o în imagine? Crezi că tu personal ai putea să faci ceva pentru asta?

Materiale necesare: aparate de fotografiat de unică folosinţă (un aparat la 2-3 copii), tabele pentru identificarea fotografiilor, pixuri.

49

Pregătirea expoziţiei

timp necesar 30`

Obiectiv de învăţare: Identificarea şi formularea mesajelor ce se doresc a fi transmise de copii prin intermediul fotografiilor realizate anterior.

Descrierea activităţii: La începutul activităţii copiii sunt grupaţi în echipele în care au lucrat la realizarea fotografiilor. Fiecare copil primeşte calupul de fotografii realizate de el/ea, printate în format A6. Apoi în grupele formate, cu ajutorul facilitatorilor, fiecare copil alege una/două fotografii pe care le consideră cele mai reuşite/sugestive pentru mesajul pe care îl transmit. Apoi cu fotografiile sortate, copiii se adună în grupuri de 8-10 în care le prezintă şi celorlalţi fotografiile alese precum şi mesajul pe care aceastea il transmit. După fiecare prezentare, ceilalţi copii din grup sunt întrebaţi dacă vor să adauge şi altceva. Un facilitator notează ideile prezentate şi completările aduse de copii pentru fiecare fotografie realizată şi apoi îi dă copilului care a prezentat imaginea foaia cu notiţe.

50

După ce toţi copiii din grup îşi prezintă imaginile alese în faţa colegilor şi primesc notiţele, ei lipesc pozele pe mici paspartou-uri colorate şi notează pe acestea mesajul imaginii, pornind de la notiţele luate de facilitator.

La final toate imaginile sunt puse pe mese, iar copiii sunt invitaţi să vizioneze mini expoziţia. Facilitatorul le explică faptul că pozele alese de ei, vor fi printate într-un format mai mare şi expuse într-un loc public în comunitate.

Sugestii de întrebări pentru facilitarea învăţării: De ce ai selectat această fotografie? Care crezi tu că este mesajul acesteia? Cui ai vrea să îi transmiţi acest mesaj? Ce ţi-ar placea să facă/cum să acţioneze cei care îti văd fotografia?

Materiale necesare: poze printate format A6, carton colorat, pixuri.

51

Publicaţie realizată în cadrul proiectului „Voluntariatul o punte între etnii” finanţat prin granturile SEE 2009-2014 în cadrul Fondului ONG în România, a proiectului „De la egal la egal - voluntariat multicultural” finanţat de Fundaţia Auchan pentru Tineri și a proiectului „Ready for Diversity” finanţat prin programul Erasmus +.

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a granturilor SEE 2009 – 2014, a Fundaţiei Auchan pentru Tineri sau a programului Erasmus +.