28
Ovidiu Hurduzeu
Neagră), dezvoltarea monstruoasă a petro-chimiei, siderurgiei şi a industriei „constructoare de maşini”, menţinerea în activitate a termocentralelor şi minelor ineficiente – aveau menirea să producă în mod artificial locuri de muncă. Sfidînd cele mai elementare legi economice, comunismul a creat o societate a penuriei permanente, în care întreaga populaţie (cu excepţia nomenclaturii comuniste) trăia la limita subzistenţei biologice. Incapabil să producă mărfuri de calitate, în cantităţi suficiente, comunismul a trecut la controlul poliţienesc al dorinţelor şi plăcerilor. Se scrie mult despre controlul totalitar la care era supusă conştiinţa individuală în comunism. Mult mai puţin analizat este modul în care comuniştii reprimau dorinţele stringente ale individului. Pentru „organele de partid şi de stat”, a jindui ceva din afara sistemului era ilegal. Tot ceea ce ţinea de domeniul „plăcerii” – sexul, muzica, arta, bunurile de consum din import – ascundea un potenţial subversiv. Prăbuşirea comunismului în Europa de Est a fost urmată de o adevărată revoluţie consumistă. Eliberaţi din cuşca totalitarismului, esticii au echivalat libertatea cu libertatea consumatorului de a-şi alege marfa pe care şi-o doreşte; democraţia cu nivelul de trai la „standarde occidentale”; drepturile omului cu dreptul de a munci, pe „bani buni”, oriunde în Occident. Din Gulagul comunist, memoria colectivă a reţinut mai ales aspectele legate de privaţiunile materiale, lipsa totală de confort, restrîngerea drastică a posibilităţilor de relaxare şi „agrement”. Cînd îşi aminteşte de comunism, românul evocă cozile la alimente şi benzină, frigul din locuinţele la „bloc”, programele propagandistice, „parţial color” ale televiziunii, imposibilitatea de a călători în Occident. În ochii multora încălcarea drepturilor şi libertăţilor civice, dezastrul ecologic, distrugerea simţului comunitar, dispreţul faţă de valorile adevărate, crearea „omului nou”, cinic şi iresponsabil, trec pe planul doi; marea crimă a comunismului rămîne imposibilitatea de a satisface nevoile materiale ale populaţiei. Altfel spus, restrîngerea la maxim a consumului. La începutul anilor '90, am asistat la eliberarea explozivă a dorinţei de a consuma. Cum s-au deschis graniţele ţării, românii au năvălit în Turcia, la cumpărat blugi, haine de