I setti mulini

Page 41

- Avarè ancu a raghjò. Ma saria più sicuru di metta i to roti à u travagliu. Valini più i sacchi di farina veri cà i tisori piatti. - Quali a sà, o Carlu Andrì ? A vi dicu torna : quillu chì si chjina povaru si pò sviglià riccu ! - È cusì sia, o cucì, è cusì sia. Tutta a squatra si ripigliò a strada versu Aghjacciu. Passendu davanti à Tibaldu, Ginebra li lampò un sguardu... di quilli sguardi chì vi lasciani travoltu. Sarrò l’ochji u ghjovanu signori po, quand’ellu l’aprì, vidi l’ultimu cavalieru di a scorta. Era l’arghjinteru. Dissi : Pacenza, pacenza. Da quì à pocu, sarè u più filici di l’omi. Parechji ghjorni erani scorsi quandu, à u chjinà di u soli, Tibaldu intesi una voci chì dicia : « Hè ora, o Tibà. Dumani vidarè i ricchezzi prumissi ». Un cantu di ghjallu vensi à compia a chjama di Satanassu. Era segnu chì u pattu infirnali divintava rialità. U signori s’addurmintò torna, fendu i sonnii i più belli. Ginebra... Fù svigliatu da un trostu tamantu. Stridi è chjocchi di roti di carretti ùn piantavani. Nant’à a strada di u mulinu, ùn si sintia cà tintinnoni è mughji di boii trascinendu i so carichi. Ci era di tuttu : calcina, tarra rossa, quatri è mattoni à millai. 42


Turn static files into dynamic content formats.

Create a flipbook
Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.