UNIVERSITATEA ROMÂNĂ DE ȘTIINŢE ŞI ARTE ”GHEORGHE CRISTEA”
E U R O P A – ÎNTRE INTEGRARE ŞI DREPTURILE OMULUI Între homo atlanticus şi homo sovieticus „Între spaţiul euroatlantic şi Comunitatea europeană, între cel de la NATO şi spaţiul euroasiatic al Comunităţii de State Independente, între homo atlanticus şi homo sovieticus, între supranaţionalismele acceptate sau impuse, care ne aduc aminte de construcţii imperiale de altădată – cea a Habsburgilor sau cea a Otomanilor – Sud-estul european participă, prin valori, datini, aspiraţii şi obiceiuri comune, care compun un model cultural, de viaţă culturală, de viaţă spirituală, în egală măsură pentru spaţiul ortodox-islamic din Marea Neagră şi din Caucaz, respectiv pentru spaţiul catolic-protestant din Europa danubiană, ambele fiind părţi componente ale marii Europe. Această mare Europă, care, după părerea mea, trebuie să rămână o simplă denumire geografică, acoperind mai multe realităţi istorice, - aidoma celei a Asiei, celei a Americii - cu vagi amintiri din ceea ce a fost universitas christiana, zdruncinată cu mare repeziciune, fără a reuşi să ajungă într-o zi - din fericire - să devină o entitate spirituală unică, creatoare de un model european unic. În Sud-estul european, la acest punct intercardinal al geo-istoriei continentului, în acest spaţiu de tranzacţii politice perpetue, de aşteptare îndelungată – dar atât de fecundă – a gestului totalitarist şi dominant, a sacrificiilor superbe sau inutile, a misterului şi a strălucirii Ortodoxiei, s-a trăit şi se mai trăieşte cu sentimentul apartenenţei la o Europă, care este pe punctul de a se întâlni în mod durabil cu cealaltă. Tot păstrându-şi bogatul patrimoniu cultural, mândria intelectuală şi rănile adânci. Tot fiind în căutarea Europei, să ne aducem aminte, din când în când, că ea s-a născut pe poalele Acropolei din Atena, în inima Răsăritului balcanic, ceea ce, fireşte, nu conferă nici avantaje, nici merite... În cazul Europei de Sud-Est, parte durabilă a Răsăritului european, există vocaţia de a uni spaţiul euroasiatic cu cel euroatlantic, Marea Neagră şi Rinul, Mediterana şi lumea germanică. Altfel, ne ar paşte pericolul ca fantazme politice să ne conducă spre utopie. Ceea ce, într-o limbă veche şi de viţă foarte nobilă, dintotdeauna de origine balcanică, ar însemna „locul care nu se află nicăieri”. În acelaşi timp, nădăjduim ca visurile pentru un model unic, pentru un partid unic, pentru o regiune unică, pentru o rasă unică, sunt în curs de a se stinge pentru totdeauna”.
ACAD. RĂZVAN THEODORESCU
„Două Europe – un divorţ intelectual?”, 2004
5|R e v i s t a 9 M a i – Z i u a E u r o p e i N r . 6 / V I / 2 0 1 6