Convingere şi responsabilitate Democratisch Appel (CDA), în 1980, CSV din Luxemburg, reprezentat de către noul preşedinte de partid, Jacques Santer, CDU şi CSU din Germania, Democrazia Cristiana italiană, Centre des Démocrates Sociaux francez, care a devenit parte din UDF în 1978 şi Fine Gael din Irlanda. Deoarece nu aveau niciun partid creştin-democrat, Marea Britanie şi Danemarca nu au fost reprezentate. Hans-August Lücker, un membru al CSU din Bavaria. apoi şeful Grupului PPE din Parlamentul European şi, de asemenea, vice-preşedinte al EUCD, a militat foarte mult în favoarea planificării pe termen lung a creştin-democraţiei în Europa. În vederea acestui lucru, era nevoie de o formaţiune politică stabilă, adică de un partid. Pentru a lucra alături de Lücker, un om mai în vârstă decât mine cu peste douăzeci de ani, şi care avea o experienţă considerabilă în domeniul afacerilor europene, am fost numit rapporteur pentru grupul de lucru ad-hoc al „partidului european“, în 1975. Grupul de lucru s-a întâlnit în mai multe rânduri între noiembrie 1975 şi ianuarie 1976 pentru a discuta constituirea unui viitor partid european. Un proiect al statutului a fost prezentat Comitetul în timpul întâlnirii de la Paris, care a fost acceptat apoi în timpul unui reuniuni oficiale, în 29 aprilie 1976. Acest lucru a constituit momentul de înfiinţare efectivă a Partidului Popular European – Federaţia Partidelor Creştin-Democrate în Comunitatea Europeană, aşa cum a fost cunoscut mai apoi partidul nostru. Înfiinţarea oficială a avut loc mai târziu, pe 8 iulie 1976, în Luxemburg. Leo Tindemans, care între timp devenise prim-ministru al Belgiei, a fost ales primul preşedinte al partidului. Configurarea PPE s-a dovedit a fi un proces foarte intens şi greu. A trebuit să ne grăbim, deoarece socialiştii, în faţa cărora am pierdut majoritatea relativă în Parlamentul European de la aderarea Marii Britanii, îşi înfiinţaseră deja Federaţia Partidelor Socialiste din Comunitatea Europeană în 1974. Liberalii au pierdut, de asemenea, foarte puţin timp cu crearea Federaţiei Europene Liberale şi Democrate, în 1976. Cu toate acestea, a existat o neînţelegere considerabilă în rândurile noastre cu privire la domeniul de acţiune al viitorului partid european. Ar trebui deschis către partidele democratice non-creştine ? Germanii au fost în principal cei care au insistat pe această temă, de vreme ce menţinuseră relaţii bune cu conservatorii britanici în trecut ; ei au considerat de neimaginat ca un astfel de partid să nu aibă nicio reprezentare într-
55