94
Wilfried Martens dent. De fiecare parte a Cortinei de Fier, a fost acumulat un arsenal gigantic de arme nucleare, capabil a anihila Pământul şi a pune în pericol rasa umană, printr-un holocaust nuclear. Chiar dacă desfăşurarea acestor arme de distrugere în masă a devenit de neconceput în timp, ţările din NATO şi Pactul de la Varşovia erau permanent în aşteptare pentru confruntarea finală, care, spera toată lumea, nu avea să se întâmple. Psihoza fricii generate de acest fapt nu a fost niciodată egalată în istorie. Cineva care a crescut după prăbuşirea blocului sovietic în 1989, este dificil să-şi facă vreo idee cu privire la frica existenţială care era întărită de perspectiva unui Armaghedon nuclear. Când mă uit la copiii mei, uneori mi se pare că sunt atât de departe de Războiul Rece, precum eram eu de Primul Război Mondial, când aveam aceeaşi vârstă. De fapt, ce a însemnat Marele Război pentru mine ? Un conflict mai degrabă arhaic, la care făceam apel în imaginaţia mea atunci când eram băiat, dar în mintea mea el aparţinuse mai degrabă de secolul al XIX-lea, decât de secolul XX. N-am încetat să meditez la viteza cu care lumea noastră se schimbă ; evenimente care astăzi stârnesc încă reacţii pasionale, până mâine vor fi reduse la un paragraf plicticos în analele istoriei. Agitaţia cauzată de construirea Zidului Berlinului, Primăvara de la Praga şi criza din Vietnam aparţin acum istoriei trecute, iar strigătele maselor de la Mişcarea pentru Pace împotriva armelor atomice au încetat să se audă de mult pe străzile capitalelor europene. Atunci când generaţia mea a intrat în politică la începutul anilor 1970, Războiul Rece era în curs de desfăşurare de aproape douăzeci de ani. Am considerat faza „caldă“ a conflictului Est-Vest ca fiind de domeniul trecutului, iar coexistenţa paşnică şi destinderea ca un fapt ireversibil pe care factorii de decizie politică internaţională erau datori să o urmărească şi să o continue. Aşadar, a fost o mare dezamăgire atunci când, la sfârşitul anilor 1970, încercările de apropiere între Est şi Vest au ajuns într-un impas, iar confruntarea militară a izbucnit din nou. Statele Unite, în continuare afectate de trauma din Vietnam, au reacţionat cu înverşunare la invazia sovietică din Afganistan, în decembrie 1979. Retorica războiului rece s-a intensificat, atât la Washington, cât şi la Moscova. Cursa înarmărilor a luat viteză. Problemele de securitate, de asemenea, au devenit urgente pentru aliaţii europeni atunci când Uniunea Sovietică a început în mod unilateral să-şi modernizeze arsenalul de rachete în Europa de Est. Începând cu