14
Wilfried Martens de a împărtăşi experienţele mele de mai mult de o jumătate de secol de viaţă politică, atât la nivel naţional, cât şi european. Ţintesc prea sus ? La urma urmei, creierul funcţionează foarte selectiv şi, de obicei, devine mai slab pe măsură ce anii trec. Chiar dacă am uitat unele lucruri, memoria trecutului meu este extrem de clară atunci când mă confrunt cu arhivele parlamentare sau cu înregistrările pe bandă ale discursurilor şi interviurilor. Astfel, retrăiesc aceste evenimente, aşa cum au fost : îmi amintesc sentimentul avut în timp ce stăteam pe podium, tot felul de detalii revenindu-mi în minte, şi mă întorc la detaliile din acea perioadă. Pentru această muncă intensă am avut parte de ajutorul unui vechi observator, precum şi de sprijinul unor cadre universitare tinere care şi-au scris tezele în domenii ale activităţii mele politice. Această muncă de echipă, cunoştinţele tinerilor şi experienţa celor în vârstă, a condus uneori la discuţii aprinse, principala preocupare fiind aceea de a ne păstra cât mai aproape posibil de adevărul istoric, în măsura în care acesta există de fapt. În acest sens, scrierea memoriile mele a fost o călătorie interesantă în propria mea viaţă. Revăzând documente, imagini şi reascultând înregistrări, m-am confruntat tot timpul cu declaraţiile şi opiniile mele din urmă cu ani de zile. Chiar dacă ele au evoluat, am avut totuşi grija de a reproduce cuvintele şi faptele mele din acele zile cât mai precis şi cât mai veridic cu putinţă. Întreaga mea viaţă, întreaga mea carieră politică, a constat în a aduce oameni împreună sau în a-i reconcilia în spiritul creştin-democraţiei. Las cititorul să decidă aflând povestea vieţii mele dacă am reuşit acest lucru. În ceea ce mă priveşte, pot să mărturisesc că întotdeauna am acţionat în acord cu conştiinţa mea, insistent şi cu o credinţă profundă. Dedic aceste memorii copiilor mei Chris, Anne, Sarah, Sophie şi Simon, şi nepoţilor mei, Alexandru şi Lucas, precum şi tuturor celor care se străduiesc să ştie ce fel de angajament politic poate avea sens în viaţa unui om. Bruxelles, 31 decembrie 2008