Diana Iepure
O sută cincizeci de mii la peluze
O sută cincizeci de mii la peluze de Diana Iepure prefață de Nora Iuga seria Poezie | colecția Prezent © 2011
casa de pariuri literare
www.cdpl.ro | editura@cdpl.ro tel. : 021.2607596 ; 0741.587259 ; 0726.407349 editor : Cristian Cosma (un cristian) producție : Victor Jalbă‑Șoimaru © Laurențiu Midvichi pentru ilustrații typeface Warnock Pro, designer Robert Slimbach, Adobe Systems Incorporated tipărit la Mega Print, Cluj‑Napoca 0 9 8 7 6 5 4 3 2 1 Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României Iepure, Diana O sută cincizeci de mii la peluze / Diana Iepure ; pref. de Nora Iuga. – București : Casa de pariuri literare, 2011 isbn : 978‑606‑8342‑04‑7 I. Iuga, Nora (pref.) 821.135.1–1
Diana Iepure
O sută cincizeci de mii la peluze versuri prefață de Nora Iuga
casa de pariuri literare
M‑am născut pe 20 noiembrie 1970, vizavi de Moscova, de cinematograful Moscova, la maternitatea nr. 1, pe când părinții mei erau studenți în anul patru la Universi‑ tatea „Vladimir Ilici Lenin“. Când au apucat‑o pe mama durerile, tata, de emoție, i‑a uitat pașaportul acasă. La maternitate, au tras repede concluzia că maică‑mea naște de fată mare și‑a venit intenționat fără „pasport“, să mă aducă pe fața pă‑ mântului incognito. Așa că moașele n‑au prea băgat‑o în sân. Vorba aia, homo sovieticus, oblico morale. Necătând la acest mic incident, eu am fost mândră toată copilăria că m‑am născut la Chișinău, și nu ca majoritatea colegilor mei de clasă în satul Cosăuți, raionul Soroca. Dacă nu mă credeau, la fel ca tata în noaptea aia de noiembrie, trăgeam o fugă până acasă și veneam cu dovada. În școală mi‑a fost bine doar în clasele primare. Printr‑a patra a ajuns tata director, iar mama îmi era dirigintă. Nu doresc nimănui să treacă prin așa experiență. Nici chiar copiilor foștilor mei colegi. În ciuda ostracizărilor, am absolvit fără sechele psihice (ori poate doar mi se pare că fără) școala medie și am intrat, în 1988, la Universitatea „V.I. Lenin“ din Chișinău. După vreo zece zile de „acomodare“ cu universitatea, am fost urcați în autobuze și duși la munci, la culesul poamei. Acolo ne‑a cântat cucul până pe 7 noiembrie. Locuiam în niște căsuțe de lemn, într‑o pădure de lângă Larga, Cahul, și făceam duș sub o țeavă, din care curgea apă fierbinte, în timp ce temperatura afară, la sfârșitul lui octombrie, o cam întindea spre zero. La facultate, am învățat di tăti. Și economie politică, și istoria pcus, și istoria urss. Am scandat „Limbă ! Alfabet !“. Am stat la Krupskaia, B.P. Hasdeu și la biblioteca universității. Am umblat la mitinguri, filme, discoteci. Am avut mulți prieteni. Din fericire, tata nu era rector, nici mama decan. După absolvire, am rămas la Chișinău, muzeograf la Muzeul Național de Istorie a Moldovei. La un moment dat, la îndemnul bunei mele prietene Vica, m‑am aventurat să scriu pentru săptă‑ mânalul Centrului de Formare Europeană Democrația un fel de editoriale ori, cum le zicea directorul Democrației, „eseuașe“. Așa am descoperit că cel mai mult în viață îmi place să scriu eseuașe și, în general, să scriu. Prin 2002, am avut no‑ rocul să‑mi găsesc un job la BNM (Banca Națională a Moldovei). La bancă, aveam acces non‑stop la internet. Bancher n‑am mai devenit, însă de acolo mi se trag toate întâmplările legate nu numai de viața personală, de stabilirea mea la București, dar și de literatură. Am debutat, în 2004, la editura Vinea, cu volumul Liliuța, în urma căruia m‑am ales cu vreo câteva cronici foarte pozitive, cu una foarte negativă și cu o scrisoare de protest, la adresa editurii, din partea unei tinere și promițătoare poete. Am mai publicat, sporadic sau sistematic, după caz, în Contrafort, Vatra, Stare de
Urgență, Revista la plic, Orizont, Convorbiri literare, Ziua literară etc., pe câteva site‑uri, bineînțeles, tot literare, precum și pe blogul meu (liliuta.blogspot.com). Am tradus din rusă, când de plăcere, când de nevoie, uneori am îmbinat utilul cu plăcutul. Din cele traduse, au apărut : Tărâmul inaccesibil de Sf. Nicolae Velimi‑ rovici la Editura Cathisma, în 2007 ; Moartea lui Ahile de Boris Akunin la Editura Humanitas, în 2008. Prezentă în antologiile : Noua poezie basarabeană, Editura Institutului Cultural Român, 2009, și Iubirea e pe 14 februarie, Editura Vinea, 2010. În 2009 m‑am învrednicit de premiul „Grand Underground“ al revistei electro nice TIUK !
Cuprins
Vastul neobișnuit al obișnuitului................................................................................... 9 cosăuți.md ostrovul cu jucării............................................................................................................17 ca pe pieptul lui tata........................................................................................................19 rochia de mireasă............................................................................................................20 vic....................................................................................................................................... 22 felicia.................................................................................................................................. 23 borea trompetistul.......................................................................................................... 25 verhovina.......................................................................................................................... 26 baia..................................................................................................................................... 27 colea omul......................................................................................................................... 28 poșta................................................................................................................................... 29 să le fie a.............................................................................................................................31 buncărul............................................................................................................................ 32 gheara.................................................................................................................................33 de făcut frumoasă............................................................................................................ 34 lămâi și portocale.............................................................................................................35 gardul................................................................................................................................. 36 podul...................................................................................................................................37 à la guerre comme à la guerre încercase cândva o țigară cu filtru................................................................................41 operă și balet.................................................................................................................... 42 la trei cadavre................................................................................................................... 43 ratarea nr. 1. cu plopi......................................................................................................44 ratarea nr. 2. cu minciună.............................................................................................. 45
o sută cincizeci de mii la peluze eticheta.............................................................................................................................. 49 ca lenin și krupskaia........................................................................................................ 50 o sută cincizeci de mii la peluze....................................................................................51 fetița mea n‑a văzut niciodată marea.......................................................................... 52 alte mame sunt dinozauri...............................................................................................53 sobușoara.......................................................................................................................... 54 s‑a încheiat sezonul sânilor cu lapte.............................................................................55 metamorfoze.................................................................................................................... 56 balconul..............................................................................................................................57 tobogan tobogan...............................................................................................................................61 la corabia........................................................................................................................... 62 eu am un prieten snob.................................................................................................... 63 gaudeamus 2004..............................................................................................................64 la naiba..............................................................................................................................66 fanfara fanfara................................................................................................................................ 69 nananica............................................................................................................................ 70 mâca dochița.................................................................................................................... 72 nașa gașița......................................................................................................................... 74 fundeni...............................................................................................................................75 mămuca nina.................................................................................................................... 76 rozeta................................................................................................................................. 77 morții mei......................................................................................................................... 78
Vastul neobișnuit al obișnuitului
De trei ori în viață mi s‑a întâmplat să simt bucuria care nu se poate împărți cu nimeni a descoperitorului. Prima dată, în 1982, când m‑am întâlnit cu textul Hertei Müller din Niederungen (Depresiuni), cartea ei de debut, a doua oară, în 1990, când am dat peste „poezelele“ Aglajei Veteranyi, într‑o revistă austriacă, și, iată acum, a treia oară, fiindcă Alle guten Dinge sind Drei (toate lucrurile bune sunt trei), în 2011, când citesc : „mama face fețe de pernă / din cămășile vechi ale tatei / scoate gulerul mânecile lasă doar / nasturii la mijloc / sidefați / toată copilă‑ ria am dormit pe pernă ca pe pieptul lui tata…“, poeziile Dianei Iepure. Cu Diana mi se întâmplă a treia oară, surpriza ar fi trebuit să fie mai mică, dar bucuria gă‑ sirii trifoiului cu patru foi e mereu la fel de neașteptată. Ce fel de fir nevăzut leagă în mintea mea textele acestor poete, pentru că, indiferent de forma în care își toarnă textul, ele sunt și rămân poete ; numai poezia și visul sunt făcute la fel ca lumea din piese disparate care se atrag după gradul lor de empatie, nu din povești născocite și din evenimente antedatate, din conflicte proiectate matematic sau din tipare de croit republici, regate și regiuni autonome. Dar m‑am luat cu vorba și am uitat‑o pe Diana Iepure și poezia ei care ne învață atipicul tipicului sau vastul neobișnuit al obișnuitului. Dintre cele trei poete amintite mai sus, culmea, cea mai „obișnuită“, fiindcă își scutură de pe ea cu obstinație corsetele dantelate ale literaturii, e Diana și, poate tocmai de aceea, ne șochează atât naturalețea ei, cu care doar copiii ni se arată, expunându‑și naivitatea sau nimicurile personale cu dezinvoltură. În ce constă secretul – fiindcă poezia ei părea a nu avea secrete – care conferă poemelor ei senzația inconfundabilă de jamais vu. Fără îndoială, e vocea care aduce mereu amintirea în prezent ca pe o surpriză perpetuă. Nu credeți că pot exista „surprize perpetue“, recunosc nu toți știu sau nu vor să le recunoască ! În această voce vorbește generozitatea inconștientă a copilului care ne restituie vederea dintâi a lumii, miracolul și bucuria uimirii luate mereu de la capăt, în care regăsim para‑ disul pierdut : „mamă subliniat / tu a‑i pe cineva / tu nu a‑i plecat la piață / e prea 9
aproape subliniat / și tu a‑i stat prea mult și‑am plâns / ca atunci când am așteptat / să mergem să‑l vedem pe Moș Crăciun / așa ți‑am spus / dar a fost o minciună…“ Diana ne oferă în noul ei volum o mostră exemplară de felul în care putem aduce în prim‑plan drama trecutului, chiar suferința, în general, fără cla‑ mări eroice, fără victimizări patetice… doar un plâns mic în surdină, ca și cum. Nu știu de ce, sau tocmai că știu de ce, am întâlnit chipul ăsta de a trăi durerea în adâncul tăcut, cum numai rușii, în inegalabila lor literatură, știu s‑o trăiască. Îmi vine în minte acum, fără să vreau, leitmotivul din Călina Roșie, repetat intermi‑ nabil de Șukșin „o petrecere adevărată“, amânată la nesfârșit. Un vag aer rusesc infiltrat în vechea Basarabie, o anume atmosferă mic burgheză, mai degrabă mo‑ destă, dar pe care o poți întâlni și azi în casa ei din cartierul Titan. Locuiește acolo într‑un bloc proletar cu familia, toți sunt poeți, una dintre camere e domi‑ nată de un obiect straniu – o pianină – pentru achiziționarea căreia a fost vându‑ tă o mașină… ceainicul, fursecurile, femeia mică și blondă în rochița ei neagră, ca o școlăriță într‑un șorț de școală veche, atingând clapele și acel Für Elise surdini‑ zat. Ce să fac… îmi amintesc de Pianina mecanică ; nu cred că este un sentiment indus, mimetic, e L’Éternel retour‑ul acestei minunate poete care își înregistrează vibrațiile copilăriei cu precizia acului unui seismograf. În atmosfera asta plutește un abur de feminitate, ceva ce nu vine din forța cotropitoare a Nastencăi sau din angelismul Soniei Marmeladova ; e mai degrabă un abur rusesc filo‑francez, emanat de surorile din Calvarul de Alexei Tolstoi : „mama era tânără și foarte frumoasă / și tata îi cumpăra farduri, multe farduri… adunam fardurile împrăștiate într‑o cutie de pantofi / pe care scrisesem odată / cu litere mari de ti‑ par / de făcut frumoasă / doar parfum nu aveam în cutia aceea / tata zicea că par‑ fumurile au miros de femeie străină“. E doar o mimare plină de grație pe o scenă cu balerine de ceară, în care fetița visează să se distileze până la dispariție, în parfumul mamei și nici un pic de frivolitate, ca un pas de deux dintre două ecto‑ plasme. În ultima vreme, mai precis, aș spune, de vreo patru ani buni încoace, cam de la apariția Fetiței cu o mie de riduri – de când eram copil, am fost sigură că am darul de a lansa o modă –, motivul copilului, mai ales al fetiței, a invadat poezia tinerilor ; intuiesc aproape perfect care e orizontul de așteptare când in‑ tervine suprasaturația. Diana apare acum, după atâta agresivitate și sexualism, exact cu acea voce, abia maculată de o discretă cochetărie, plutind între o Lolită care nu vrea decât să fie frumoasă, neatașând conștient acestei dimensiuni și dorința expresă de a seduce, o cochetărie care te duce, mai curând, cu gândul la fetița din La oglindă, dar stilul e mult mai apropiat de pianină, decât de ușa de la tindă. Fetița care vorbește în cartea Dianei nu e chiar atât de inocentă ; se pare că 10
se pricepe bine să pună literatura cu botul pe labe și să spună numai ce, cum și cât vrea : „stăm în buncăr pe stadion / așteptăm să cadă bomba atomică / afară plouă / olica aprinde lanterna / o îndreaptă spre mine / dacă moare brejnev o să fie război / după o să mergem la ea / să mâncăm agude / și să vorbim / despre băieți“. Este atât de evident că Diana, atât ca poet, cât și ca femeie, nu face cum e fru‑ mos sau urât, ce place sau ce nu place, nu urmărește să provoace sau să dreseze pe nimeni, ea face viață pe bune. De‑asta și poezia ei e „pe bune“. Mă gândeam să‑mi cer iertare pentru stilul meu prea colocvial, nepotrivit unei prefețe, dar eu mă ghidez după celebra afirmație a lui Amos Oz : „Nimic nu e sub demnitatea literaturii !“. Printre cei care au citit poezia Dianei Iepure, cum ar fi putut fi altfel, au fost voci care, mai în glumă, mai în serios, i‑au imputat naivitatea. Naivitatea ei nu numai că nu poate fi considerată, nici în general, un atribut negativ, cu atât mai puțin atunci când e vorba de amprenta unei poete. Dacă ne referim la naivi‑ tate în expresie, la felul de a vedea lumea, cu ochii cu care indienii priveau oglin‑ joarele aduse de conchistadori, cu uluirea magică a celui ce vede ceva pentru prima oară, atunci naivitatea artistului adevărat e geniul lui, ca la Rousseau Va meșul și alții ca el. S‑ar putea ca Diana să aibă un instinct foarte rafinat – „naivii“ ăștia au cu adevărat instinct – ea știe, fără îndoială, că poezia otrăvită, poezia sângelui și a machetelor, poezia în care flora scârbei și a crimei devorează tot ce mai poate curăța, cu umilință și răbdare, grajdurile lumii moderne de dejecțiile acestui lest inuman care se îndreaptă cu trufia omnipotenței spre gradul zero al disperării, când omenirea va pieri dintr‑o letală lipsă de naivitate. Măcar noi, cei cărora ni s‑au dat adâncimea și imponderabilitatea gândului poetic ar trebui să recunoaștem în naivitate frumusețea dintâi și bunătatea dintâi. Dacă ne‑o repri‑ măm la nesfârșit ca să‑i arătăm naturii că trebuie să se supună supremei „inteligențe“ a omului modern și că nimic nu mai e demn de ținut minte decât clipa prezentă, și asta doar câte minute durează cutremurul, nu am mai găsi nici o cale de întoarcere. Dar se pare că există un ceas al lumii și n‑aș pomeni aici acest lucru, dacă nu s‑ar lega și de poezia Dianei Iepure : „i‑am văzut ca în film / pe mama și pe tata / îmbodoliți / învârtind mașina de făcut sârmă / scoteau aburi pe gură și suflau în mănuși / era frig / și n‑aveau bani / și ei știau că nu e bine să rămâ‑ nă casa noastră / fără gard“. Naivii ăștia sunt călăuzele cele mai sigure ale lumii înapoi spre lumină, umilință și iertare, naivitatea e fața noastră care n‑a uitat încă să râdă și să se bucure. Citesc zeci de manuscrise trimise de elevi, cunosc foarte bine și semna‑ lele trimise din Occident, văd limpede spre ce se îndreaptă omenirea tânără, sa‑ turată, în sfârșit, de lagăre de exterminare și holocausturi, omenirea care nu mai 11
vrea să se răzbune, ucigând dintr‑o voluptate a distrugerii și ce‑a mai rămas. Orice gând de iertare, orice gând de bucurie, orice gând de răscumpărare târzie a trecutului e o eliberare și o așezare normală a acelor timpului. Poezia Dianei Iepure e o superbă mostră de întoarcere eternă la sursa binelui, e drumul prezis și în Kabbală spre eonul grației și al îndurării. Dar să părăsim pentru o clipă înaltele sfere ale tăcutelor spații și să ne întoarcem măcar acum, la sfârșit, la chipul nostru zâmbitor de toate zilele… să ne imaginăm. Am constatat că Diana Iepure seamănă la chip cu poezia ei, ceea ce confirmă un vechi crez de‑al meu. Am scris demult un articol ocazional despre Nichita Stănescu, subli‑ niind asemănarea fizică frapantă dintre poet și poezia lui. Am și azi certitudinea că ăsta e semnul cel mai credibil că poetul și poezia lui alcătuiesc de fapt un sin‑ gur organism. Acum, Diana Iepure îmi confirmă acest naiv argument. Nora Iuga
12
Cu noi ce se întâmplă ? Cine va ține Minte numele noastre ? Și ajunși Dincolo, milioane de ani, ce vom povesti ? Alexandru Muşina
cosăuți.md
ostrovul cu jucării nu era bine să mergi pe ostrov cu băieții și nu înțelegeam de ce păreau atât de firavi și inofensivi când tremurau clănțănind din dinți cu mâinile încrucișate pe umeri și chiloții negri kolhoznici li se lipeau cam aiurea de corp ei vroiau să ne ducă peste nistru acolo viața era frumoasă cocoșei de zahăr pirojoace cu magiun de numai trei kopeici înghețată sifon carusel cinema noaptea orașul își aprindea luminile iar de pe mal ostrovul părea un ochi de vrăjitoare verde și lunguieț ca o elipsă ascundea mijind în depărtare lucruri ciudate taine și mormoloci margareta îmi zicea că apa aduce pe ostrov jucării eu o credeam și îmi închipuiam cum stau acolo claie peste grămadă păpuși despletite cu alge în păr ursuleți de plastic crăticioare tigăi și furculițe de aluminiu mașinuțe de spălat și tot felul de prostioare văzute de mine la magazinul diteacii svit din iampol 17
mai scrie și despre bărbați hă hă hă îmi sugerează tânărul meu prieten hose aici intervine discuția noastră despre teoria lui lacan refulări alte chestii legate de subconștient și totuși despre bărbați nu pot spune decât că de multe ori se refugiau pe ostrov cu fete tinere și nu tocmai cuminți și așa s‑a umplut de rușine ostrovul ăla
18
ca pe pieptul lui tata mama face fețe de pernă din cămășile vechi ale tatei scoate gulerul mânecile lasă doar nasturii la mijloc sidefați toată copilăria am dormit pe pernă ca pe pieptul lui tata
19