O personalitate a bisericii greco-catolice cu o importantă activitate culturală şi cu o înclinaţie mai aparte spre colecţionarea de carte a fost primul mitropolit al Bisericii Unite cu Roma, Alexandru Şterca-Şuluţiu. Acesta s-a născut la 15 februarie 1794, într-o zi de duminică, dintr-o familie de nobili, în Abrud. După terminarea şcolii în comuna natală a urmat apoi cursurile teologice la Blaj.1 Mitopolitul era de mic ataşat de viaţa spirituală şi de instituţia ecleziastică după cum este descris şi de către Alexandru Lupeanu Melin: „Cu adevărat Lisăndrel era un copil ascultător, supus şi cu alipire către părinţi şi către cele sfinte. Dragostea de biserică nu i-a scăzut nici după înaintarea în vârstă ci tot mai cu multă atragere iubea strana şi slujbele dumnezeieşti”.2 După terminarea studiilor a fost hirotonit preot, la 6 decembrie 1814, şi numit de către episcopul Ioan Bob ca al doilea capelan la Bistra, pentru ca mai târziu să ajungă vicar foraneu la Şimleul Silvaniei.3 S-a căsătorit, deşi era pentru viaţa de celib, la data de 8 noiembrie 1814 cu fiica parohului local, Anna Bistrai. Nu a apucat să trăiască împreună decât 3 ani, 3 luni şi 12 zile deoarece soţia a decedat la 20 februarie 1818 la numai 21 de ani.4 În 1836 a fost numit vicar foraneu, adică „un fel de mâna dreaptă a arhiereului în ţinuturi depărtate”notă, potrivit lui Alexandru Lupeanu Melin, la Şimleul Silvaniei unde a rămas şi după moartea soţiei până la alegerea lui ca episcop la Blaj. Sinodul electoral pentru alegerea episcopului de Făgăraş s-a ţinut la Blaj la data de 30 septembrie 1850. Alexandru Şuluţiu a obţinut 96 de voturi, Constantin Alutan 79 de voturi, iar vicarul Haţegului, Constantin Papfalvi, 12 voturi. Strategia care urma după alegeri era următoarea: se forma ternariul compus din primii trei candidaţi, iar dintre aceştia împăratul trebuia să-l numescă pe viitorul episcop al diecezei de Făgăraş.5 La 18 noiembrie 1850 Împăratul Franz Iosif I l-a numit pe Alexandru Şterca Şuluţiu, episcop al diecezei de Făgăraş. Încă de la începutul păstoririi, Şuluţiu a avut ca ideal îmbunătăţirea pregătirii clerului şi astfel a învăţământului. Prin bula Ecclesiam Christi ex omni lingua s-a creat provincia mitopolitană românească, iar Alexandru Şterca Şuluţiu, ca episcop al diecezei de Făgăraş a fost numit în funcţia de arhiepiscop şi mitropolit6, ales la 16 noiembrie 1854, la instalarea sa ca mitropolit luând parte Nunţiul apostolic de la Viena şi principele Schwarzemberg, guvernatorul Carol Capros şi Flaviu Popan, „Biserica unită între anii 1700-1918”, Biserica Română Unită, Două sute cincizeci de ani de istorie, Madrid, 1952, p. 137. 2 Ioana Mihaela Bonda, Mitopolia Romană Unită în timpul păstoriri lui Alexandru Şterca Şuluţiu, ClujNapoca, 2008, p. 17. 3 Carol Capros şi Flaviu Popan, op. cit., p. 137. 4 Ioana Mihaela Bonda, op. cit., p. 19. 5 Ibidem, p. 32. 6 Ibidem, p. 46. 1
PhiloHistoRiSs, An I, nr. 1, mai 2010
7