17-07-2011

Page 1



DUMINICA A XVII-A DE PESTE AN Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre, aleluia. † Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 † Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.


2

Duminica a XVII-a de peste an

10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre, aleluia. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Isuse, din morþi înviat eºti întâiul ªi moartea învinsã îþi simte cãlcâiul. Aceasta e ziua cea mare ºi sfântã În care te cântã chiar moartea înfrântã. Vezi sufletul nostru ucis de pãcate; Învie-l din moarte, slãvite-mpãrate, Ca-n ziua din urmã ºi trupul sã spere Rãsplata cea dreaptã ºi sfânta-nviere. În clipa sosirii cu cetele sfinte De îngeri, voioºi sã-þi ieºim înainte; Cununa primind-o, precum se cuvine, Pe veci sã domnim împreunã cu tine. În ziua aceea slãvitã ºi mare Pe nori glorios în vãzduh vei apare,


Oficiul lecturilor

3

ªi toþi vor putea sã te vadã la faþã Pe tine, izvor de luminã ºi viaþã. Treimea Preasfântã în noi sã termine Lucrarea-nceputã în lume de tine. Mãrire sã-þi fie, Cristoase-n vecie, În lume sã vie a ta-mpãrãþie! Amin. PSALMODIA Ant. 1 Pomul vieþii s-a arãtat în crucea Domnului. Psalmul 1 Cele douã cãi ale oamenilor Fericiþi cei care, nãdãjduind în cruce, au coborât în apã (Autor necunoscut din secolul al II-lea). 1 Fericit omul care nu umblã dupã sfatul celor rãi, † nu zãboveºte pe calea pãcãtoºilor * ºi nu se aºazã în adunarea celor care batjocoresc, 2 dar îºi gãseºte plãcerea în legea Domnului * ºi la legea lui cugetã ziua ºi noaptea. 3 El este ca pomul sãdit pe malul apei, * care aduce rod la timpul potrivit; frunzele lui nu se veºtejesc * ºi tot ce începe duce la bun sfârºit. 4 Nu tot aºa este cu cei rãi, nu tot aºa; * ei sunt ca pleava pe care o spulberã vântul. 5 De aceea nu se vor ridica cei rãi la judecatã, * nici pãcãtoºii în adunarea drepþilor. 6 Cãci Domnul cunoaºte calea celor drepþi, * iar calea celor rãi duce la pieire. Ant. Pomul vieþii s-a arãtat în crucea Domnului. Ant. 2 Eu l-am uns pe regele meu peste Sion. Psalmul 2 Mesia, rege ºi învingãtor


4

Duminica a XVII-a de peste an

S-au adunat împreunã împotriva slujitorului tãu sfânt, Isus, pe care tu l-ai uns (Fap 4,27). 1 Pentru ce se frãmântã neamurile * ºi pentru ce cugetã popoarele lucruri deºarte? 2 Regii pãmântului se rãscoalã † ºi cei puternici se sfãtuiesc împreunã * împotriva Domnului ºi împotriva Unsului sãu: 3 „Sã rupem legãturile lor * ºi sã scãpãm de jugul lor!” 4 Cel care locuieºte în ceruri surâde, * Domnul îi face de ruºine. 5 Apoi în mânia sa le vorbeºte * ºi în furia sa îi înspãimântã: 6 „Eu sunt acela care l-am uns pe regele meu în Sion, * pe muntele meu cel sfânt!” 7 Voi vesti hotãrârea Domnului; † el mi-a zis: „Tu eºti Fiul meu, * eu astãzi te-am nãscut. 8 Cere-mi ºi-þi voi da popoarele ca moºtenire * ºi marginile pãmântului în stãpânire! 9 Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier * ºi le vei sfãrâma ca pe vasul olarului!” 10 Acum, dar, regilor, purtaþi-vã cu înþelepciune,* trageþi învãþãturã, judecãtori ai pãmântului! 11 Slujiþi-i Domnului cu fricã, * bucuraþi-vã cu teamã! 12 Luaþi aminte, ca nu cumva sã se mânie ºi sã pieriþi pe cale, * cãci mânia lui se aprinde degrabã. Fericiþi toþi aceia * care nãdãjduiesc în el. Ant. Eu l-am uns pe regele meu peste Sion. Ant. 3 Tu, Doamne, eºti scutul meu, tu îmi înalþi capul. Psalmul 3 Domnul este ocrotitorul meu


Oficiul lecturilor

5

Isus a adormit ºi s-a trezit din somnul morþii, cãci Domnul l-a sprijinit (sf. Irineu). 2 Doamne, cât de mulþi sunt vrãjmaºii mei! * Mulþi se ridicã împotriva mea! 3 Mulþi spun despre mine: * „Nu mai este scãpare pentru el la Dumnezeu!” 4 Tu însã, Doamne, eºti scutul meu, * tu eºti gloria mea, tu îmi înalþi capul. 5 Cu glasul meu strig cãtre Domnul * ºi el îmi rãspunde din muntele sãu cel sfânt. 6 Mã culc ºi adorm ºi mã trezesc iarãºi * pentru cã Domnul mã susþine. 7 Nu mã tem de mulþimile de popoare * care mã împresoarã din toate pãrþile. Ridicã-te, Doamne, mântuieºte-mã, Dumnezeul meu; † 8 pentru cã tu ai lovit peste obraz pe toþi duºmanii mei; * tu ai zdrobit dinþii pãcãtoºilor. 9 A ta, Doamne, este mântuirea * ºi binecuvântarea ta peste poporul tãu. Ant. Tu, Doamne, eºti scutul meu, tu îmi înalþi capul. V. Cuvântul lui Cristos sã locuiascã în voi din plin. R. Îndemnându-vã unii pe alþii cu toatã înþelepciunea.

LECTURA ÎNTÂI Din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul cãtre Corinteni 7,2-16 Apostolul a primit mângâierea de la supunerea corintenilor Fraþilor, 2 acceptaþi-ne: noi n-am nedreptãþit pe nimeni, n-am vãtãmat pe nimeni, n-am înºelat pe nimeni. 3 Nu spun aceasta ca sã vã condamn: v-am spus de mai înainte cã sunteþi în inimile noastre ca sã murim împreunã ºi ca sã trãim împreunã. 4 Am toatã încrederea în voi ºi


6

Duminica a XVII-a de peste an

mã mândresc mult cu voi. Sunt plin de mângâiere ºi copleºit de bucurie, în ciuda tuturor necazurilor noastre. 5 Cãci ºi dupã ce am ajuns în Macedonia, trupul nostru nu a avut odihnã, ci în toate am avut necazuri: din afarã lupte, dinãuntru temeri. 6 Însã Dumnezeu, cel care îi mângâie pe cei umili, ne-a mângâiat ºi pe noi prin venirea lui Tit, 7 ºi nu numai prin venirea lui, ci ºi prin mângâierea pe care a primit-o de la voi, fãcându-ne cunoscutã dorinþa voastrã aprinsã, suspinul vostru, zelul vostru pentru mine, aºa încât m-am bucurat ºi mai mult. 8 Deºi v-am întristat cu scrisoarea mea, nu-mi pare rãu, ºi chiar dacã mi-ar fi pãrut rãu – cãci vãd cã scrisoarea aceea v-a întristat pentru o vreme – 9 acum mã bucur nu pentru cã v-aþi întristat, ci pentru cã, întristându-vã, aþi ajuns la convertire. Cãci v-aþi întristat dupã voinþa lui Dumnezeu ca sã nu suferiþi nimic din partea noastrã. 10 Într-adevãr, întristarea dupã voinþa lui Dumnezeu aduce convertirea spre mântuire, fãrã regrete, pe când întristarea lumii duce la moarte. 11 Iatã ce elan v-a adus tocmai aceastã întristare a voastrã dupã voinþa lui Dumnezeu! Ce dezvinovãþire! Ce indignare! Ce teamã! Ce dorinþã aprinsã! Ce zel! Ce pedeapsã! În toate v-aþi prezentat pe voi înºivã ca fiind nevinovaþi faþã de acest fapt. 12 Acum, dacã v-am scris, nu am fãcut-o din cauza celui care a fãcut nedreptatea, nici din cauza celui care a suferit nedreptatea, ci ca sã fie cunoscutã sârguinþa voastrã faþã de noi înaintea lui Dumnezeu. 13 Pentru aceasta am fost mângâiaþi. Dar, pe lângã aceastã mângâiere a voastrã, ne-am bucurat ºi mai mult de bucuria lui Tit, cãruia voi toþi i-aþi liniºtit sufletul. 14 Cãci dacã ne-am mândrit cu ceva în privinþa voastrã faþã de el, nu ne-am fãcut de ruºine, ci, aºa cum în toate v-am vorbit în adevãr, la fel ºi mândria noastrã în faþa lui Tit s-a dovedit adevãratã. 15 Afecþiunea lui faþã de voi este ºi mai mare, când îºi aduce aminte de ascultarea voastrã, a tuturor, cum l-aþi primit cu teamã ºi cu emoþie. 16 Mã bucur cã în toate pot avea încredere în voi.


Oficiul lecturilor

7

RESPONSORIUL Cf. 2Cor 7,10.9b R. Întristarea dupã voinþa lui Dumnezeu aduce convertirea spre mântuire. * Întristarea lumii duce la moarte. V. Ne-am întristat dupã voinþa lui Dumnezeu ca sã nu suferim nimic. * Întristarea. LECTURA A DOUA Din Omilii asupra Scrisorii a doua cãtre Corinteni, de sfântul Ioan Crisostomul (Omil. 14, 1-2: PG 61, 497-499)

Sunt copleºit de bucurie în toate necazurile Paul reia discursul despre iubire, moderând asprimea reproºului. Dupã ce i-a certat ºi le-a reproºat corintenilor faptul cã ei nu-l iubesc aºa cum îi iubeºte el ºi cã s-au separat de iubirea sa ºi s-au asociat unor oameni rãi, el îºi potoleºte din nou asprimea reproºului, spunând: Acceptaþi-ne (2Cor 7,2), adicã: „Iubiþi-ne”. Le cere un favor atât de mic, ºi care este mai folositor celui care îl dã decât celui care îl primeºte. Nu spune: „Iubiþi-ne”, ci: Acceptaþi-ne, expresie care aratã ºi mai mult milostivirea. Cine, spune el, ne-a alungat din mintea voastrã? Cine ne-a scos? De ce ne aflãm la strâmtorare în voi? Deoarece mai înainte spusese: În voi înºivã sunteþi la strâmtoare (2Cor 6,12), aici o spune ºi mai clar: Acceptaþi-ne. În felul acesta, îi atrage din nou la sine. Cãci nimic nu trezeºte mai mult iubirea la cel care este iubit decât faptul de a înþelege cât de mult doreºte iubirea sa cel care îl iubeºte. V-am spus de mai înainte, adaugã el, cã sunteþi în inimile noastre ca sã murim împreunã ºi ca sã trãim împreunã (2Cor 7,3). Aceasta este o mare iubire, cãci, deºi este dispreþuit, el doreºte sã trãiascã ºi sã moarã împreunã cu ei. Voi sunteþi în inima noastrã nu într-un mod oarecare, ci aºa cum v-am spus. Se poate întâmpla ca cineva sã iubeascã, dar în momentul pericolului sã fugã. Însã nu este aºa în cazul nostru.


8

Duminica a XVII-a de peste an

Sunt plin de mângâiere (2Cor 7,4). De care mângâiere? De cea care îmi vine de la voi, cãci, întorºi pe calea cea bunã, voi m-aþi mângâiat cu faptele voastre. Este caracteristica celui care iubeºte ca mai întâi sã reproºeze cã nu este iubit ºi apoi sã se teamã sã nu provoace întristare prin excesul reproºului sãu. Din acest motiv, adaugã: Sunt plin de mângâiere ºi copleºit de bucurie. Ca ºi cum ar fi spus: „Am fost cuprins de o mare întristare din cauza voastrã, însã voi m-aþi compensat cu îndestulare ºi mi-aþi adus o mare mângâiere; nu numai cã aþi îndepãrtat cauza întristãrii mele, ci m-aþi umplut de bucurie”. Paul aratã cât de mare este aceastã bucurie nu numai prin cuvintele: Sunt copleºit de bucurie, ci ºi prin ceea ce adaugã: în toate necazurile noastre. Plãcerea pe care mi-aþi fãcut-o este atât de mare, spune el, încât nici cel mai mare necaz nu o poate întuneca; ea depãºeºte prin grandoarea ei toate durerile care au venit asupra noastrã ºi nu a permis sã fim afectaþi de ele. RESPONSORIUL

2Cor 12,12.15

R. Dovezile deosebite ale adevãratului apostol s-au arãtat între voi * prin statornicie, prin semne ºi minuni ºi prin fapte minunate. V. Eu voi oferi cu bucurie totul ºi mã voi oferi pe mine pentru sufletele voastre. * Prin statornicie.

IMNUL TE DEUM Pe tine, Dumnezeule, te lãudãm, Pe tine, Doamne, te mãrturisim. Pe tine, veºnicul Pãrinte, Tot pãmântul te cinsteºte. Þie toþi îngerii, cerurile ºi toate puterile, Heruvimii ºi serafimii îþi cântã fãrã încetare: Sfânt, sfânt, sfânt e Domnul, Dumnezeul Sabaot! Plin e cerul ºi pãmântul de mãrirea slavei tale!


Oficiul lecturilor

9

Pe tine te mãreºte corul preaslãvit al apostolilor; Pe tine te slãveºte Numãrul vrednic de laudã al profeþilor; Pe tine te laudã ceata strãlucitã a martirilor; Pe tine te mãrturiseºte sfânta Bisericã Pe toatã faþa pãmântului: Pe tine, Tatãl, a cãrui slavã este fãrã de sfârºit, ªi pe Fiul tãu, unic, adevãrat ºi vrednic de închinare, ªi pe Duhul Sfânt, Mângâietorul. Tu eºti regele mãririi, Cristoase, Tu eºti Fiul cel veºnic al Tatãlui. Pentru mântuirea noastrã Tu nu te-ai sfiit sã te cobori în sânul Fecioarei. Tu ai biruit ghimpele morþii ªi ai deschis celor ce cred împãrãþia cerurilor. Tu stai de-a dreapta lui Dumnezeu Întru mãrirea Tatãlui. Noi credem cã vei veni ca judecãtor, Deci, pe tine te rugãm sã vii în ajutorul slugilor tale Pe care le-ai rãscumpãrat cu sângele tãu scump. Învredniceºte-ne sã fim numãraþi printre sfinþii tãi În slava ta cereascã. ¶ Mântuieºte, Doamne, poporul tãu ªi binecuvânteazã moºtenirea ta. Cãlãuzeºte-i ºi înalþã-i pe ei pânã în veac. În toate zilele te binecuvântãm ªi lãudãm numele tãu în veci ºi în vecii vecilor. Binevoieºte, Doamne, în ziua aceasta Sã ne fereºti de pãcat. Miluieºte-ne, Doamne, miluieºte-ne. Fie, Doamne, mila ta asupra noastrã Precum am nãdãjduit ºi noi în tine. În tine, Doamne, am nãdãjduit ªi nu voi regreta în veci. ¶ Aceastã ultimã parte a imnului se poate omite, la alegere.

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, ocrotitorul celor ce nãdãjduiesc în tine, fãrã tine nimic nu e deplin, nimic nu e sfânt; sporeºte-þi


10

Duminica a XVII-a de peste an

îndurarea faþã de noi, pentru ca, prin puterea ºi sub cãlãuzirea ta, astfel sã ne folosim de bunurile trecãtoare încât sã ne bucurãm încã de pe acum de cele veºnice. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Creatorule a toate, þinta laudei supreme, Tu, Stãpân atotputernic peste om ºi peste vreme, Ce-ai voit ca dupã muncã tihna nopþii sã ne vinã, Împãrþind a noastrã viaþã între beznã ºi luminã, S-a sfârºit acuma tihna, vestitorul zilei, iatã, Sfâºiind tãcerea nopþii, tuturora le aratã Cã-n curând se lumineazã ºi-i invitã sã se scoale, Renunþând la somnul dulce ºi la visele domoale. Sus luceafãrul sclipeºte ºi vesteºte tuturora Cã-n curând el va dispare, cã apare aurora. Bucuros e marinarul care-n port se-ntoarce teafãr, Cãlãuz-având în noapte raza blândului luceafãr. Liniºtitã-i faþa mãrii, nu sunt semne de furtunã ªi lumina-nfruntã bezna; în curând o s-o rãpunã. Este ceasul când cocoºul îºi sloboade-a lui cântare ªi când Petru, cu cãinþã, varsã lacrime amare.


Laudele

11

Nu suntem mai buni, Isuse, decât Petru, dimpotrivã; Cãtre noi întoarce-þi faþa ºi privirea milostivã. Pãcãtoºi ne recunoaºtem, întinaþi de fapte rele; Dã-ne lacrimi de cãinþã, ca-ntinarea sã ne-o spele. Tu eºti soarele dreptãþii; te rugãm acum fierbinte: Izgoneºte-ne, Cristoase, întunericul din minte. Las-o razã sã ne vinã, tu, luminã din luminã, Sã ne fie noua ziuã fericitã ºi seninã. Slavã, cinste, preamãrire ºi prinos de închinare Îþi aducem, Tatã veºnic, cu iubire fiecare. Preamãrit sã fii, Cristoase, milostive împãrate, ªi primeascã cinstea noastrã Duhul dragostei curate. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Pe tine te caut dis-de-dimineaþã, Dumnezeule, ca sã vãd puterea ta, aleluia. Psalmul 62 (63),2-9 Sufletul însetat de Dumnezeu Cel care pãrãseºte lucrãrile întunericului vegheazã pentru Dumnezeu. 2 Dumnezeule, tu eºti Dumnezeul meu, * pe tine te caut dis-de-dimineaþã. Sufletul meu e însetat de tine, † pe tine te doreºte trupul meu, * ca un pãmânt pustiu, uscat ºi fãrã apã. 3 Astfel te-am cãutat în sanctuarul tãu, * ca sã contemplu puterea ºi mãreþia ta. 4 Îndurarea ta preþuieºte mai mult decât viaþa, * de aceea buzele mele te laudã. 5 Te voi binecuvânta toatã viaþa mea * ºi voi ridica mâinile mele invocând numele tãu. 6 Ca ºi cum m-aº sãtura cu mãduvã ºi grãsime, * aºa se desfatã buzele mele când gura mea te laudã, 7 când îmi amintesc de tine în aºternutul meu * ºi mã gândesc la tine în ceasurile de veghe, noaptea.


12

Duminica a XVII-a de peste an

8

Pentru cã ai fost ajutorul meu, * la umbra aripilor tale tresalt de bucurie. 9 Mã ataºez de tine cu tot sufletul * ºi dreapta ta mã ocroteºte. Ant. Pe tine te caut dis-de-dimineaþã, Dumnezeule, ca sã vãd puterea ta, aleluia. Ant. 2 Cei trei tineri strigau într-un glas în cuptorul de foc ºi cântau: Binecuvântat sã fie Dumnezeu, aleluia. Cântarea Dan 3,57-88.56 Toatã creatura sã-l laude pe Domnul Aduceþi laudã Dumnezeului nostru, voi, toþi slujitorii lui! (Ap 19,5). 57 Binecuvântaþi-l, toate lucrãrile Domnului, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 58 Binecuvântaþi-l, ceruri, pe Domnul, * 59 binecuvântaþi-l, îngeri ai Domnului, pe Domnul! 60 Binecuvântaþi-l, toate apele care sunteþi deasupra cerului, pe Domnul, * 61 sã-l binecuvânteze orice putere pe Domnul! 62 Binecuvântaþi-l, soare ºi lunã, pe Domnul, * 63 binecuvântaþi-l, stele ale cerului, pe Domnul! 64 Binecuvântaþi-l, ploi ºi rouã, pe Domnul, * 65 binecuvântaþi-l, toate vânturile, pe Domnul! 66 Binecuvântaþi-l, foc ºi cãldurã, pe Domnul, * 67 binecuvântaþi-l, frig ºi arºiþã, pe Domnul! 68

Binecuvântaþi-l, rouã ºi chiciurã, pe Domnul, * binecuvântaþi-l, ger ºi îngheþ, pe Domnul! 70 Binecuvântaþi-l, gheþuri ºi zãpezi, pe Domnul, * 71 binecuvântaþi-l, nopþi ºi zile, pe Domnul! 72 Binecuvântaþi-l, luminã ºi întuneric, pe Domnul, * 73 binecuvântaþi-l, fulgere ºi nori, pe Domnul! 74 Sã-l binecuvânteze pãmântul pe Domnul, * sã-l laude ºi sã-l preamãreascã în veci! 69


Laudele

13

75

Binecuvântaþi-l, munþi ºi dealuri, pe Domnul, * binecuvântaþi-l, tot ce rãsare pe pãmânt, pe Domnul! 77 Binecuvântaþi-l, mãri ºi râuri, pe Domnul, * 78 binecuvântaþi-l, izvoare, pe Domnul! 79 Binecuvântaþi-l, balene ºi tot ce miºcã în ape, pe Domnul, * 80 binecuvântaþi-l, toate pãsãrile cerului, pe Domnul! 81 Binecuvântaþi-l, fiare ºi dobitoace, pe Domnul, * 82 binecuvântaþi-l, voi, fii ai oamenilor, pe Domnul! 83 Binecuvânteazã-l, Israele, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 84 Binecuvântaþi-l, preoþi ai Domnului, pe Domnul, * 85 binecuvântaþi-l, slujitori ai Domnului, pe Domnul! 86 Binecuvântaþi-l, duhuri ºi suflete ale drepþilor, pe Domnul, * 87 binecuvântaþi-l, sfinþi ºi smeriþi cu inima, pe Domnul! 88 Binecuvântaþi-l, voi, Anania, Azaria ºi Misael, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! Sã binecuvântãm pe Tatãl ºi pe Fiul ºi pe Duhul Sfânt, * sã-l lãudãm ºi sã-l preamãrim în veci! 56 Binecuvântat eºti în tãria cerului, * vrednic de laudã ºi preamãrit în veci! 76

La sfârºitul acestei cântãri nu se spune Slavã Tatãlui.

Ant. Cei trei tineri strigau într-un glas în cuptorul de foc ºi cântau: Binecuvântat sã fie Dumnezeu, aleluia. Ant. 3 Fiii Sionului sã se bucure de regele lor, aleluia. Psalmul 149 Noua cântare a sfinþilor Fiii Bisericii, fiii noului popor, vor tresãlta de bucurie pentru regele lor: pentru Cristos (Hesychius). 1 Cântaþi Domnului un cântec nou, * lauda lui în adunarea credincioºilor sãi.


14

Duminica a XVII-a de peste an

2

Sã se bucure Israel de creatorul sãu, * sã tresalte de bucurie fiii Sionului pentru regele lor. 3 Sã laude numele lui în dansuri, * sã-i cânte psalmi cu harpa ºi cu cetera. 4 Cãci Domnul îl iubeºte pe poporul sãu * ºi-i încoroneazã pe cei smeriþi cu mântuire. 5 Sã tresalte de bucurie în mãrire, credincioºii lui, * sã scoatã strigãte de bucurie în aºternutul lor. 6 Gura sã le fie plinã de laudele Domnului; * ºi sãbii cu douã tãiºuri sã fie în mâinile lor, 7 ca sã arunce rãzbunare asupra neamurilor * ºi pedeapsã asupra popoarelor; 8 ca sã-i lege pe regii lor în lanþuri * ºi pe mai-marii lor în cãtuºe de fier, 9 ca sã facã cu ei judecata care a fost scrisã; * aceasta este o cinste pentru toþi credincioºii lui. Ant. Fiii Sionului sã se bucure de regele lor, aleluia. LECTURA SCURTÃ Ap 7,10b.12 Mântuirea este de la Dumnezeul nostru, cel care ºade pe tron, ºi de la Miel! Binecuvântarea, gloria, înþelepciunea, mulþumirea, cinstea, puterea ºi tãria sã fie Dumnezeului nostru în vecii vecilor! Amin! RESPONSORIUL SCURT R. Cristoase, Fiul Dumnezeului celui viu, * miluieºte-ne pe noi. Cristoase. V. Tu, care ºezi de-a dreapta Tatãlui, * miluieºte-ne pe noi. Slavã Tatãlui. Cristoase. Ant. la Benedictus: Asemenea este împãrãþia cerurilor cu un nãvod aruncat în mare; când s-a umplut, pescarii, scoþându-l pe mal ºi aºezându-se alãturi, aleg în coºuri peºtii buni, iar pe cei rãi îi dau deoparte. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu


Laudele

15

68

Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Asemenea este împãrãþia cerurilor cu un nãvod aruncat în mare; când s-a umplut, pescarii, scoþându-l pe mal ºi aºezându-se alãturi, aleg în coºuri peºtii buni, iar pe cei rãi îi dau deoparte.


16

Duminica a XVII-a de peste an

RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l lãudãm pe Cristos Domnul, ziua ºi soarele nostru fãrã de asfinþit, care lumineazã pe tot omul: Doamne, tu eºti viaþa ºi mântuirea noastrã! Dumnezeule, care ai creat stelele cerului, noi primim cu recunoºtinþã de la îndurarea ta începutul acestei zile – ºi sãrbãtorim învierea ta. Duhul tãu bun sã ne înveþe astãzi sã împlinim cele plãcute þie – ºi înþelepciunea ta sã ne cãlãuzeascã pururi. Dã-ne harul sã luãm parte cu mare bucurie la adunarea duminicalã – împrejurul mesei cuvântului ºi a trupului tãu. Sufletele noastre îþi aduc mulþumire – pentru nenumãratele tale binefaceri. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, ocrotitorul celor ce nãdãjduiesc în tine, fãrã tine nimic nu e deplin, nimic nu e sfânt; sporeºte-þi îndurarea faþã de noi, pentru ca, prin puterea ºi sub cãlãuzirea ta, astfel sã ne folosim de bunurile trecãtoare încât sã ne bucurãm încã de pe acum de cele veºnice. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.


Ora medie

17

IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Bine este sã cauþi adãpost la Domnul; în veac este îndurarea lui, aleluia. Psalmul 117 (118) Glas de bucurie ºi de mântuire Aceasta este piatra pe care aþi dispreþuit-o voi, constructorii, ºi care a ajuns piatrã unghiularã (Fap 4,11). I Lãudaþi-l pe Domnul pentru cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui! 2 Sã spunã acum Israel cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui! 3 Sã spunã acum casa lui Aron cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui! 4 Sã spunã acum cei care se tem de Domnul: * veºnicã este îndurarea lui! 5 În strâmtorare am strigat spre Domnul: * Domnul mi-a rãspuns ºi m-a scos în larg. 6 Domnul este de partea mea * ºi nu mi-e teamã de nimic: ce poate sã-mi facã omul? 1


18

Duminica a XVII-a de peste an

7

Domnul este de partea mea, el îmi vine în ajutor, * iar eu mã uit cu dispreþ la duºmanii mei. 8 Mai bine este sã-þi cauþi adãpost la Domnul * decât sã te încrezi în oameni. 9 Mai bine este sã-þi cauþi adãpost la Domnul * decât sã te încrezi în cei puternici. Ant. Bine este sã cauþi adãpost la Domnul; în veac este îndurarea lui, aleluia. Ant. 2 Tãria mea ºi lauda mea e Domnul, aleluia. II 10

Toate neamurile m-au înconjurat: * în numele Domnului le-am nimicit. 11 M-au înconjurat, m-au împresurat: * în numele Domnului le-am nimicit. 12 M-au înconjurat ca roiurile de albine, † s-au aprins ca un foc de spini: * în numele Domnului le-am nimicit. 13 M-au îmbrâncit cu putere, ca sã cad, * dar Domnul mi-a venit în ajutor. 14 Domnul este tãria ºi lauda mea: * el este mântuirea mea. 15 Strigãte de bucurie ºi de biruinþã * se aud în corturile celor drepþi: 16 „Dreapta Domnului a fãcut lucruri minunate, † dreapta Domnului m-a înãlþat, * dreapta Domnului a fãcut lucruri minunate”. 17 Nu voi muri, ci voi trãi * ºi voi istorisi faptele Domnului. 18 Domnul m-a pedepsit, da, m-a pedepsit, * dar nu m-a lãsat pradã morþii. Ant. Tãria mea ºi lauda mea e Domnul, aleluia. Ant. 3 Te laud, Doamne, pentru cã m-ai ascultat, aleluia.


Ora medie

19

III Deschideþi-mi porþile dreptãþii, * ca sã intru ºi sã aduc mulþumire Domnului. 20 Aceasta este poarta Domnului: * cei drepþi vor intra printr-însa. 21 Te laud pentru cã m-ai ascultat * ºi ai fost salvarea mea. 22 Piatra pe care au aruncat-o zidarii * a ajuns în capul unghiului. 23 Domnul a fãcut acest lucru * ºi este minunat în ochii noºtri. 24 Aceasta este ziua pe care a fãcut-o Domnul, * sã ne bucurãm ºi sã ne veselim într-însa. 25 Doamne, mântuieºte-mã, * Doamne, dã-mi biruinþã! 26 Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului. * Vã binecuvântãm din casa Domnului. 27 Domnul este Dumnezeu ºi ne lumineazã. * Alcãtuiþi alaiul cu ramuri înverzite pânã la treptele altarului. 28 Tu eºti Dumnezeul meu, pe tine te laud; * Dumnezeul meu, pe tine te preamãresc. 29 Lãudaþi-l pe Domnul pentru cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui! 19

Ant. Te laud, Doamne, pentru cã m-ai ascultat, aleluia. LECTURA SCURTÃ

Gal 6,7-8

Ceea ce seamãnã omul, aceea va ºi culege. Cine seamãnã în trup va culege din trup putrezire; dar cine seamãnã în duh va culege din duh viaþa cea veºnicã. V. Cuvântul tãu, Doamne, este în veac. R. Fidelitatea ta, din neam în neam.


Duminica a XVII-a de peste an

20

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, ocrotitorul celor ce nãdãjduiesc în tine, fãrã tine nimic nu e deplin, nimic nu e sfânt; sporeºte-þi îndurarea faþã de noi, pentru ca, prin puterea ºi sub cãlãuzirea ta, astfel sã ne folosim de bunurile trecãtoare încât sã ne bucurãm încã de pe acum de cele veºnice.Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele II V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Doamne, tu eºti creatorul, de la tine totul vine, Ai aprins pe boltã stele, luminând în nopþi senine. Cu lumina sa plãpândã, steaua mãrii, când rãsare, Cãlãuzã-i ºi salvare cãlãtorului pe mare. Ne-a-nsoþit o zi întreagã, cu lumina sa cea dulce, Soarele ce-acum se duce dupã dealuri sã se culce. Cu-nserarea vine teama, de aceea,-n rugãciune Ne-ndreptãm spre tine, Doamne; tu eºti soare ce n-apune. Coborâm în somn ºi beznã; cãtre noi trimite-o razã, Mâna ta ocrotitoare sã ne fie scut ºi pazã. Ne vegheazã, Minte treazã, tu, lumina necreatã. Sã ne fie tihna nopþii ne-ntinatã, fãrã patã. Cât timp zace trupu-n pace, minþile-s de gânduri goale. Neputând striga spre tine, duhul rãu ne dã târcoale


Vesperele II

21

ªi, ascuns în întuneric, pune cursele-i la cale; Izgoneºte-l, nimiceºte-l cu suflarea gurii tale. Te rugãm cu umilinþã ºi cu fruntea jos plecatã; Ne ascultã rugãciunea, milostive, veºnic Tatã, Tu ce-n cer domneºti cu Fiul cel cu tine de o fire ªi cu Duhul Sfânt ce-n lume e izvorul de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Domnul va întinde din Sion sceptrul puterii sale ºi va domni în veci, aleluia! Psalmul 109 (110),1-5.7 Mesia - rege ºi preot El trebuie sã domneascã pânã ce Dumnezeu îi va pune toþi duºmanii sub picioare (1Cor 15,25). 1 Aºa vorbeºte Domnul cãtre Domnul meu: „ªezi la dreapta mea * pânã voi pune pe duºmanii tãi aºternut picioarelor tale”. 2 Domnul va întinde din Sion sceptrul puterii tale: * „Domneºte în mijlocul duºmanilor tãi!” 3 În ziua puterii tale, † tu domneºti strãlucind de sfinþenie; * din sânul aurorei, ca roua, te-am nãscut. 4 Domnul s-a jurat ºi nu-i va pãrea rãu: * „Tu eºti preot în veci dupã rânduiala lui Melchisedec!” 5 Domnul este la dreapta ta, * el va zdrobi regi în ziua mâniei sale. 7 Va bea din pârâu pe cale * ºi, de aceea, îºi va înãlþa capul. Ant. Domnul va întinde din Sion sceptrul puterii sale ºi va domni în veci, aleluia! Ant. 2 În faþa Domnului s-a cutremurat pãmântul, aleluia!


22

Duminica a XVII-a de peste an

Psalmul 113 A (114) Eliberarea lui Israel din Egipt Voi, care aþi renunþat la lumea aceasta, aþi împlinit ºi voi ieºirea voastrã din Egipt (sf. Augustin). 1 Când a ieºit Israel din Egipt, * casa lui Iacob din mijlocul unui popor barbar, 2 Iuda a devenit sanctuarul sãu * ºi Israel, stãpânirea sa. 3 Marea a vãzut ºi a fugit, * Iordanul s-a întors înapoi; 4 munþii au sãltat ca berbecii * ºi dealurile ca mieii unei turme. 5 Mare, ce ai tu de fugi? * ªi tu, Iordanule, pentru ce te întorci înapoi? 6 Munþilor, pentru ce sãltaþi ca berbecii? * ªi voi, dealurilor, ca mieii unei turme? 7 Cutremurã-te, pãmântule, în faþa Domnului, * în faþa Dumnezeului lui Iacob, 8 care preface stânca într-un lac * ºi piatra în izvoare de apã! Ant. În faþa Domnului s-a cutremurat pãmântul, aleluia! Ant. 3 Domnul, Dumnezeul nostru cel atotputernic, ºi-a arãtat domnia, aleluia! Urmãtoarea cântare se spune cu Aleluia în toate locurile unde este notat, atunci când se cântã; la recitare este suficient sã se spunã Aleluia la începutul ºi sfârºitul fiecãrei strofe.

Cântarea Nunta Mielului 1

Aleluia. Mântuirea ºi gloria ºi puterea sunt ale Dumnezeului nostru, * (R. Aleluia)

Cf. Ap 19,1-2.5-7


Vesperele II

23

2

cãci judecãþile lui sunt adevãrate ºi drepte. R. Aleluia (aleluia). Aleluia. 5 Daþi laudã Dumnezeului nostru, toþi slujitorii lui, * (R. Aleluia) voi, care vã temeþi de el, mici ºi mari. R. Aleluia (aleluia). Aleluia. 6 Cãci Domnul, Dumnezeul nostru cel atotputernic, ºi-a arãtat domnia * (R. Aleluia). 7 Sã ne bucurãm ºi sã ne veselim ºi sã-i dãm slavã. R. Aleluia (aleluia). Aleluia. Cãci a început nunta Mielului * (R. Aleluia) ºi mireasa lui s-a pregãtit. R. Aleluia (aleluia). Ant. Domnul, Dumnezeul nostru cel atotputernic, ºi-a arãtat domnia, aleluia! LECTURA SCURTÃ 2Cor 1,3-4 Binecuvântat sã fie Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Isus Cristos, Tatãl îndurãrilor ºi Dumnezeul oricãrei mângâieri, care ne mângâie în orice necaz al nostru, ca sã putem ºi noi sã-i mângâiem pe cei care se aflã în orice necaz cu mângâierea cu care noi înºine suntem mângâiaþi de Dumnezeu. RESPONSORIUL SCURT R. Binecuvântat eºti, Doamne, * în tãria cerului. Binecuvântat. V. ªi lãudat ºi preamãrit în veci, * în tãria cerului. Slavã Tatãlui. Binecuvântat. Ant. la Magnificat: Orice cãrturar ajuns învãþat în ale împãrãþiei cerurilor este asemenea unui stãpân al casei, care scoate din vistieria sa lucruri noi ºi lucruri vechi.


24

Duminica a XVII-a de peste an

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Orice cãrturar ajuns învãþat în ale împãrãþiei cerurilor este asemenea unui stãpân al casei, care scoate din vistieria sa lucruri noi ºi lucruri vechi. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Adorându-l pe Cristos Domnul, care este capul nostru ºi ale cãrui mãdulare suntem, sã-l rugãm cu bucurie: Doamne, vie împãrãþia ta! Mântuitorul nostru, fã ca Biserica ta sã se arate tot mai limpede ca sacrament al unitãþii neamului omenesc – ºi mister de mântuire pentru toate neamurile.


Completoriul

25

Fii alãturi de Sfântul Pãrinte papa ºi de întreg colegiul episcopilor – ºi dãruieºte-le unitate, iubire ºi pace. Dã creºtinilor harul de a fi tot mai strâns uniþi cu tine, capul lor dumnezeiesc, – ºi de a vesti împãrãþia ta prin mãrturia vieþii lor. Binevoieºte a dãrui lumii pace, – ca sã înfloreascã pretutindeni liniºtea ºi buna rânduialã. Dãruieºte celor rãposaþi gloria învierii de apoi – ºi fã-ne ºi pe noi pãrtaºi de fericirea lor. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, ocrotitorul celor ce nãdãjduiesc în tine, fãrã tine nimic nu e deplin, nimic nu e sfânt; sporeºte-þi îndurarea faþã de noi, pentru ca, prin puterea ºi sub cãlãuzirea ta, astfel sã ne folosim de bunurile trecãtoare încât sã ne bucurãm încã de pe acum de cele veºnice. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare:


Duminica a XVII-a de peste an

26

Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. Cu aripile sale te va acoperi; nu te vei teme de spaima nopþii. Psalmul 90 (91) Sub ocrotirea Celui Preaînalt Iatã, v-am dat putere sã cãlcaþi peste ºerpi ºi peste scorpioni (Lc 10,19). 1 Cel care locuieºte sub ocrotirea Celui Preaînalt * ºi se odihneºte la umbra Celui Atotputernic 2 îi spune Domnului: † „Tu eºti locul meu de refugiu ºi fortãreaþa mea, * Dumnezeul meu în care îmi pun încrederea”. 3 Cãci el te va elibera din laþul vânãtorului * ºi de ciuma pustiitoare. 4 El te va acoperi cu aripile lui † ºi vei gãsi refugiu sub penele sale; * fidelitatea lui îþi va fi scut ºi pavãzã. 5 Nu te vei teme nici de spaima nopþii, nici de sãgeata care zboarã ziua, † 6 nici de ciuma care se rãspândeºte în întuneric, * nici de molima care bântuie în plinã zi.


Completoriul

27

7

Vor cãdea alãturi de tine o mie, † ºi zece mii la dreapta ta, * dar de tine nimic nu se va apropia. 8 E de ajuns cu ochii sã priveºti * ºi vei vedea rãsplata pãcãtoºilor. 9 Pentru cã ai spus: „Tu, Doamne, eºti locul meu de refugiu” * ºi pe Cel Preaînalt þi l-ai ales adãpost, 10 nici un rãu nu te va lovi, * nici o nenorocire nu se va apropia de locuinþa ta, 11 pentru cã el le va porunci îngerilor sãi * sã te pãzeascã pe toate cãile tale. 12 Ei te vor purta pe mâini, * ca nu cumva sã-þi loveºti piciorul de piatrã; 13 vei pãºi peste lei ºi peste vipere * ºi vei cãlca în picioare pui de lei ºi balauri. 14 Pentru cã nãdãjduieºte în mine, îl voi salva, * îl voi ocroti, pentru cã îmi cunoaºte numele. 15 Când el mã va chema, eu îi voi rãspunde, † voi fi alãturi de el în necazuri. * Îl voi elibera ºi-l voi preamãri. 16 Îi voi dãrui viaþã lungã * ºi îi voi arãta mântuirea mea. Ant. Cu aripile sale te va acoperi; nu te vei teme de spaima nopþii. LECTURA SCURTà Ap 22,4-5 Ei vor vedea faþa Domnului, iar numele sãu va fi pe frunþile lor. Nu va mai fi noapte acolo ºi nu vor mai avea nevoie nici de lumina candelei, nici de lumina soarelui, pentru cã Domnul Dumnezeu îi va lumina iar ei vor domni în vecii vecilor. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale.


28

Duminica a XVII-a de peste an

V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale, Doamne, încredinþez sufletul meu. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Sã se înalþe spre tine, Doamne, glasul nostru, care te roagã cu umilinþã ca, dupã ce am celebrat astãzi taina învierii Fiului tãu, sã ne odihnim în pacea ta feriþi de toate relele ºi sã ne trezim bucuroºi de a-þi aduce laudã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Bucurã-te, Regina cerului, aleluia, cãci acela pe care ai fost vrednicã sã-l porþi, aleluia


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

29

a înviat precum a zis, aleluia! Roagã-te pentru noi lui Dumnezeu, aleluia! Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu. Nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.



Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.