140
CULTURĂ ŞI MENTALITĂŢI ÎN EPOCA MARII UNIRI O perspectivă asupra modernităţii româneşti
născut, este vocea unei existenţe în care intră cu ceva al său, personal, acela care este chemat de către ea. Omul înzestrat cu vocaţie este cel dăruit de natură în gradul cel mai înalt199. Rădulescu-Motru este de părere că putem vorbi despre originalitatea culturală a individului numai după ce acesta se ridică - prin tehnică, igienă, instituţii juridice şi tradiţie religioasă -, la o anumită stăpânire asupra naturii şi asupra instinctelor sale primare, animalice. Cât priveşte poporul, cultura sa se pregăteşte prin mijlocirea oamenilor excepţionali, care sunt inovatorii şi adaptatorii gândurilor şi deprinderilor noi. Neamul în care nu răsar asemenea oameni aleşi nu este primitor de cultură nouă. Oamenii aleşi sunt inovatorii sau numai adaptatorii ideilor şi deprinderilor altora; în cazul dintâi, cultura este ieşită din însuşi sufletul neamului, în cazul secund, ea este de împrumut. Rolul oamenilor excepţionali este acela de a zdruncina deprinderile vechi, transformate în rutină, şi de a inova deprinderi noi, cele care vor constitui baza ordinii sociale de mâine200. Constantin Rădulescu-Motru este elevul lui Titu Maiorescu. Teoria formelor fără fond îi întemeiază, pe urmele magistrului său, viziunea asupra culturii şi politicii româneşti. Una dintre operele sale reprezentative este Cultura românească şi politicianismul, publicată în anul 1904. Pentru a înţelege esenţa acestei scrieri, avem în vedere viziunea lui Rădulescu-Motru asupra procesului de modernizare a societăţii româneşti. Individualismul european, susţine filosoful, trecut în imitaţia românească, în loc de a produce opere exemplare, ca în Apus, a născut opere mediocre. În sectorul economic, individualismul apusean nu a deşteptat spiritul capitalismului întreprinzător, ci poftele de prădare a avutului public: individualismul a dat naştere unor inşi lacomi, iar nu personalităţilor vocaţionale. Conştiinciozitatea, perseverenţa în muncă, aprecierea timpului, toate aceste însuşiri, pe care le admirăm la oamenii de vocaţie în Apus, nu s-au revărsat şi asupra muncii româneşti. Europenizarea a dat naştere în România unei industrii parazitare, unui comerţ bancar