Raiul şi Iadul
a te încălzi, a arde, a fierbe şi a fi pe jar, atât în ceea ce priveşte sentimentele ce izvorăsc din dragostea de bine, cât şi în ceea ce priveşte dorinţele ce izvorăsc din dragostea de rău. 135. Dragostea ce se revarsă din Dumnezeu ca Soare e resimţită în rai ca şi căldură, deoarece minţile îngerilor sunt pline de dragostea ce se naşte din Bunătatea Divină a Domnului, iar trupurile lor, fiind încălzite de acea sursă, primesc un sens al căldurii. Cum căldura şi dragostea corespund una celeilalte în rai, toţi de acolo simt felul şi gradul căldurii ce corespunde calităţii dragostei lor. Căldura lumii nu pătrunde deloc în rai, căci este prea impură, fiind naturală şi nu spirituală; altfel se întâmplă cu omul, deoarece el se află atât în lumea spirituală cât şi în cea naturală. În ceea ce priveşte spiritul, el se încălzeşte doar prin emoţiile sale; dar în privinţa trupului, el se încălzeşte atât din căldura spiritului cât şi din căldura lumii. Prima se revarsă în cealaltă căci îşi corespund reciproc. Natura corespondenţei acestor două feluri de căldură poate fi observată la animale; pasiunile lor ce au ca ţel suprem procrearea, se dezlănţuie o dată cu căldura crescândă a soarelui primăvara şi vara. Se înşeală enorm cei ce îşi imaginează că această căldură lumească se revarsă în dragoste şi o produce; căci naturalul nu se revarsă în spiritual, ci doar spiritualul în natural; procesul din urmă e în acord cu Ordinea Divină, dar primul i-ar fi contrar. 136. Îngerii, la fel ca oamenii, posedă înţelegere şi voinţă. Lumina raiului este viaţa înţelegerii lor, deoarece lumina raiului e Adevăr Divin şi înţelepciune Divină; iar căldura raiului este viaţa voinţei lor, deoarece căldura raiului este Bine Divin şi Dragoste Divină, însăşi viaţa îngerilor e derivată din acea căldură, dar nu din lumină, decât în măsura în care conţine căldură. Căldura e sursa vieţii, e evident, căci în lipsa sa viaţa piere. La fel se întâmplă cu credinţa lipsita de dragoste sau cu adevărul lipsit de bine; căci adevărul ce luminează credinţa este lumină, iar binele ce izvorăşte din dragoste e căldură. Aceste lucruri sunt mai clar ilustrate prin căldura şi lumina lumii, cărora le corespund căldura şi lumina raiului. Căldura lumească unită cu lumină, primăvara sau vara, face ca toate lucrurile de pe pământ să crească, pe când lumina lipsită de căldură, în timpul iernii, nu face nimic să crească, ci toate lucrurile cad şi mor. Asta se întâmplă când căldura e absentă; deşi lumina persistă. Datorită acestei corespondenţe, raiul e numit paradis, deoarece acolo adevărul e unit cu binele sau credinţa cu dragostea, la fel cum pe pământ sunt lumina şi căldura primăvara. De aici reiese mai evident adevărul precizat în propriul său capitol, că Sfera Divină a lui Dumnezeu în rai e dragoste pentru El şi milă pentru aproape (n. 13-19). 137. Se spune în Ioan: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu; toate lucrurile au fost făcute de El, şi nimic din ceea ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. În El era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor. El era în lume şi lumea a fost făcută de El. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, iar noi am primit slava lui”(1: 1, 3, 4, 10, 14). E evident că aici prin Cuvânt e înţeles Dumnezeu, căci se spune că Cuvântul a fost făcut trup; dar ce se înţelege în particular prin Cuvânt nu a fost încă făcut cunoscut, şi va fi deci explicat. Cuvântul, în acest pasaj, înseamnă Adevăr Divin, care există în şi din Dumnezeu. Din acest motiv El e numit aici şi lumină, care e Adevăr Divin, cum a fost arătat în prima parte a acestui capitol. Va fi imediat explicat cum au fost toate lucrurile făcute şi create de Adevărul Divin. Adevărul Divin este atotputernic în rai, şi fără el nu ar exista deloc putere. Toţi îngerii sunt numiţi puteri în virtutea Adevărului Divin şi sunt de fapt puteri atât cât sunt recipiente şi receptaculi ai lui. Prin aceasta ei domină iadurile şi lucrurile ce li se opun. O mie de duşmani de acolo nu pot suporta o singură rază de lumină cerească, deoarece e Adevăr Divin. Îngerii sunt îngeri în virtutea felului cum receptează Adevărul Divin, şi deci raiul e rai din acelaşi motiv, căci raiul e alcătuit din îngeri. Că există o asemenea Putere imensă în Adevărul Divin nu poate fi realizat de cei ce gândesc despre adevăr ca despre gând sau vorbire în care nu există altă putere decât de a de32