Predicile Domnului Iisus Hristos
niciodată de lumina spirituală şi de faptul că există o altă lume, superioară celei materiale. Pentru ei nu există nimic în afara acesteia din urmă. Ei cred că totul se rezumă la materie, că aceasta reprezintă lumea reală, că totul se naşte din ea şi se întoarce la ea. Din această categorie a orbilor spirituali fac parte inclusiv savanţii şi oamenii de ştiinţă care, datorită direcţionării greşite a studiilor lor, sunt responsabili ei înşişi de pierderea scânteii spirituale din sufletul lor. Unii oameni sunt orbi fără să ştie de ce, în timp ce alţii doresc ei înşişi să fie orbi, căci lumina nu se potriveşte cu concepţiile lor de viaţă şi cu felul în care gândesc. Mai există o categorie de oameni, care nu se simt deloc fericiţi cu orbirea lor şi care doresc să-şi recapete vederea. Ei stau la marginea drumului vieţii şi cerşesc, cerându-le trecătorilor pe care îi aud apropiindu-se hrana spirituală necesară pentru a se vindeca. Aceştia sunt cei care, în decursul vieţii, au trăit diferite experienţe care le-au alimentat gândirea, dar pe care nu şi le pot explica; din păcate, ei sunt incapabili să scape singuri de întunericul în care se zbat. Ei se cramponează de ceremoniile lor religioase, considerându-le mai importante decât sunt în realitate. Unii dintre ei intuiesc că dincolo de aceste ritualuri există ceva mai înalt, un principiu care i-ar putea alina acolo unde înţelepciunea lor lumească nu reuşeşte. Aceşti oameni stau pe marginea marelui drum al evoluţiei şi cerşesc pomana spirituală, pentru a nu rămâne de-a pururi legaţi de materia acestui pământ pe care i-a aruncat destinul, tânjind să îşi continue calea, la fel ca drumeţii pe care îi aud trecând pe lângă ei. Într-adevăr, multe suflete călătoresc pe marea cale a progresul spiritual, dar nu toate simt chemarea de a-i ajuta pe cei care stau pe marginea drumului şi îi imploră, la fel cum nu toţi oamenii dau de pomană cerşetorilor, ci numai cei care înţeleg importanţa iubirii faţă de aproape. De aceea, aceşti cerşetori spirituali de-abia reuşesc să-şi ducă traiul, căci nimeni nu le dăruieşte vederea spirituală pe care o cer - lucru explicabil, întrucât marea majoritate a celor care trec pe lângă ei nu dispun ei înşişi de această viziune superioară, lipsindu-le implicit puterea sau cunoaşterea de a o dărui altora. Pentru ca cei înfometaţi de hrana divină, care tânjesc după lumina adevărului, să primească ceea ce doresc, recăpătându-şi vederea după ce M-au aşteptat vreme îndelungată cu o credinţă de nezdruncinat, aşteptând de la Mine - posesorul întregii lumini - ceea ce alţii nu au fost capabili să le dăruiască decât cel mult parţial, am pornit Eu însumi la drum. La fel ca cerşetorul de odinioară, care Mi-a recunoscut vocea de la distanţă şi care Ma implorat, zicând: „Fiu al lui David, ai milă de mine!‖ mulţi sunt la ora actuală cei care Mă cheamă în inimile lor, având credinţa fermă că rugăciunile lor vor fi ascultate. Le voi dărui acestora lumina atotputernică a graţiei Mele, căci credinţa lor i-a mântuit. Ei sunt ferm convinşi că Eu sunt singurul care le poate aduce lumina spirituală, arătându-le calea cea dreaptă care conduce către preafericire. De aceea, Eu le redau vederea şi le spun în inimile lor: „Recapătă-ţi vederea, căci credinţa ta te-a mântuit!‖ Voi, copiii Mei, sunteţi acei orbi care M-au căutat multă vreme, ascultând de impulsul interior, convinşi că simpla cunoaştere a religiei creştine (obţinută prin studiu) nu este suficientă pentru a aduce alinarea după care tânjeşte sufletul în circumstanţele grele ale vieţii. Eu v-am lăsat să gustaţi din remediul amar al greutăţilor pentru a vă vindeca astfel mai curând de noţiunile greşite pe care vi le-a inoculat lumea exterioară. V-am educat cu ajutorul dificultăţilor pentru a deveni în final pionieri curajoşi ai învăţăturii Mele - care va fi recunoscută în curând pe întregul pământ ca unica învăţătură autentică, astfel încât veţi putea dovedi nu numai prin cuvintele, ci şi prin faptele voastre, care este semnificaţia adevărată a acestor cuvinte. V-am dăruit câtorva dintre voi darul auzului Vocii Mele în inima voastră, pentru ca învăţătura Mea autentică să nu mai fie falsificată şi interpretată în fel şi chip, 37