PROGRAME, METODE DE ÎNVĂŢĂMÂNT ŞI EXAMENE

Biblioteca Şcolii din Costeşti, îşi are începutul în anul şcolar 1888-1889 şi s-a îmbogăţit treptat până la situaţia actuală. Aşa cum ne relata învăţătorul Victor Gr. Mihăescu la anul 1905, cărţile din bibliotecă afl ate la acea dată au fost procurate din donaţii, prin cumpărare cu bani din fondurile comunale alocate în buget564, pentru acest scop şi o parte din ele primite de la Ministerul Instrucţiunii. Această bibliotecă n-a intrat în rândul celor înfi inţate de Casa Şcoalelor. În 1905, biblioteca Şcolii Costeşti conţinea: 49 volume până la inventarul de la 1 noiembrie 1903 şi 103 volume strânse de atunci până la sfârşitul anului. În total 152 de titluri. Tot în bibliotecă se mai afl au revistele: „Jurnalul Societăţii Centrale Agricole”, „Albina”, „Revista Ilustrată Enciclopedică”, „Cultura Română” şi „Revista generală”. Abonamentul la aceste reviste s-a plătit şi se plătea în continuare, la acea dată, de către primărie. Numărul cititorilor a variat, fi ind în creştere. El a atins cota maximă în cursul anului 1904-1905, când a funcţionat pentru întâia oară şi şcoala de adulţi.565 În iunie 1909, aşa cum ne informa Constantin Petrulian, la Şcoala Pietreni nu exista bibliotecă. 566 Tot amintitul învăţător, la 16 iunie 1909, cu adresa nr. 8, se adresa Academiei Române din Bucureşti, arătând că înapoiază lista pentru cărţile dăruite la „săracii de la Şcoala Pietreni”, pentru care, în numele elevilor, aducea vii mulţumiri „pentru acestă faptă caritabilă”.567 La 23 august 1914, C. Petrulian informa pe revizor despre cărţile de studiu introduse la Şcoala Pietreni şi anume: „Abecedarul” – partea I şi a II-a, „Cartea de citire” pentru diviziile II şi III, toate scrise de Speranţă, „Gramatica” de Gârboviceanu, „Aritmetica” de Dulfu şi „Geografi a” de Costescu.568

Materiile de învăţământ pentru toate despărţiturile (clasele) erau: silabisirea şi citirea după tablele lancasteriene, scrierea, rugăciuni, Sfânta Scriptură, Noul Testament, puţină caligrafi e, citire pe cărţile religioase şi ceva cunoştinţe uzuale aplicate la plugărie. Legea din 1864 prevedea: citirea, scrierea, catehismul, noţiuni de igienă, gramatică, geografi e, istoria ţării, drept administrativ, cele patru operaţii simple, sistema legală a măsurilor. Legea din 1893 a tăiat catehismul şi dreptul administrativ, ca obiecte aparte şi a adăugat: geometria, ştiinţele naturale şi fi zica, rugăciuni, Istoria Sacră, desenul, „muzica vocală”, jocuri gimnastice, exerciţii militare, lucrul manual şi grădinăria. Programa lui Poni a adăugat şi instrucţia moralăşi religioasă, catehismul şi noţiuni de drept civil. Programele lui Tache Ionescu şi Poni erau încărcate cu cunoştinţe inutile şi greu de asimilat. Spiru Haret a simplifi cat-o. Legea lui Vlădescu asupra militarizării învăţământului, numindu-se în acest scop „instructori militari speciali”, urmărea întronarea unei discipline severe.569

564 Mihăescu Gr. Victor, Învățământul primar rural. Răspunsuri, Costeşti, 1905, manuscris de 10 pagini, f. 7 565 Mihăescu Gr. Victor, Învățământul primar rural. Răspunsuri, Costeşti, 1905, manuscris de 10 pagini, f. 7 566 Arhivele Școlii Pietreni, dosar 1908/1909, n.p. 567 Arhivele Școlii Pietreni, dosar 1909/1910, n.p. 568 Arhivele Școlii Pietreni, dosar 1913/1914, n.p. 569 Culea D. Apostol şi Slaviu G. P., Istoria învăţământului nostru rural, Revista Asociaţiei învăţătorilor şi învăţătoarelor

Înainte de venirea învăţătorului Gheorghe Nestorescu (1871) se întrebuinţa sistemul lancasterian. Prin încadrarea lui ca normalist, din seriile decedatului Barbu Constantinescu, s-a introdus „metoda scriptolog”. Acest sistem s-a urmat, modifi cânduse până la anul 1905. Cu venirea învăţătorilor special pregătiţi, sistemele de învăţământ s-au perfecţionat.570 Metodele de învăţământ au evoluat de-a lungul timpului. În cadrul vechii metode de învăţământ, copii deprindeau să citească şi să scrie după metoda, acum nouă decenii a „literalizării”. Elevii învăţau pe de rost alfabetul: az, buche, glagol, dobru etc., literă cu literă şi apoi treceau la combinaţii de sunete. Alfabetul îl învăţau după nişte tabele cu litere mari, apoi ucenicul era trecut la „bucoavnă”, ceaslov, psaltire şi altele. Rugăciunile se învăţau pe de rost, fără nici o explicaţie. Cine „turuia” pe nerăsufl ate, fără greş un psalm, căpăta un „bravo”. În fi ecare sâmbătă se făceau „procitaniile”, adică se examinau elevii din tot ce învăţaseră în cursul săptămânii. Cine greşea era bătut la falangă ori cu scoara noduroasă: primea atâtea lovituri câte greşeli făcuse.571 Scrisul îl deprindeau făcând slove cu degetul pe nisipul care se punea pe bănci. Apoi se trecea elevul la scrisul pe piatră sau metal. Tocul se făcea din pană de gâscă, iar cerneala din funinginea de la coş, ori „stirigiile” depuse pe fundul ceaunului.572 Modul de învăţământ era cel „monitorial” sau lancasterian, numit astfel după numele pedagogului englez Lancaster. Acesta a fost adus în ţară la noi după anul 1820. Se putea învăţa cu mai mulţi elevi. Procedeul acesta era următorul: băieţii „scriau un ceas”, pe urmă treceau cu monitorul lor în semicercuri ca să fi e ascultaţi ori să citească încă un ceas. După aceea, şcolarii se vor duce, iar monitorii rămâneau „un ceas” pentru ca să-şi ia si ei lectia.573 Pedepsele în şcoală, în trecut erau deosebit de grozave. Sfoara cu noduri, butucii, bătaia la scaun, falanga şi alte născociri sălbatice, constituiau o adevărată „epocă de inchiziţie şcolară”. Bătaia se dădea cu nemiluita pentru orice greşeală cât de mică, fi e pentru purtare, sau pentru neştiinţă. 574 Cu biciul de curea ori cu sfoara cu noduri se bătea la palmă, dar mai ales la dos, pe pielea goală. Deobicei, vinovatul, după ce era dezbrăcat, se încăleca pe un scaun, ori era luat în spate de camaradul cel mai mare. În poziţia aceasta, „inchizitorul” căra până se ridica pe pielea bietului băiat, vărgi vinete, de grosimea degetului. Sub numele de „bătaie la falangă” se înţelegea „bătaia la tălpi” cu vărgi. Condamnatul la tortură era descălţat, lungit pe un scaun ori chiar jos, picioarele fi indu-i ţinute într-un drug făcut anume. Zbirul aplica lovituri cu vergi până obosea. „Statu

din România, anul VI, aprilie-mai 1906, nr. 11-12, p. 347 570 Mihăescu Gr. Victor, Monografi a Şcoalei primare din comuna Costeşti, jud. Vâlcea, Costeşti, 1905, p. 15, manuscris de 20 pagini afl at la Costeşti 571 Culea D. Apostol şi Slaviu G. P., Istoria învăţământului nostru rural, Revista Asociaţiei învăţătorilor şi învăţătoarelor din România, anul VI, aprilie-mai 1906, nr. 11-12, p. 356 572 Culea D. Apostol şi Slaviu G. P., Istoria învăţământului nostru rural, Revista Asociaţiei învăţătorilor şi învăţătoarelor din România, anul VI, aprilie-mai 1906, nr. 11-12, p. 356 573 Culea D. Apostol şi Slaviu G. P., Istoria învăţământului nostru rural, Revista Asociaţiei învăţătorilor şi învăţătoarelor din România, anul VI, aprilie-mai 1906, nr. 11-12, p. 357 574 Culea D. Apostol şi Slaviu G. P., Istoria învăţământului nostru rural, Revista Asociaţiei învăţătorilor şi învăţătoarelor din România, anul VI, aprilie-mai 1906, nr. 11-12, p. 358