DIN COSTEŞTI ÎNTRE ANII 1900-1948

La postul al II-lea după 1891 au funcţionat: - Mihail Pretorianu – de la 1 ianuarie 1891 până la 1 ianuarie 1893, când a fost mutat în interes de serviciu în comuna Tina-Vâlcea; - Dimitrie Tănăsescu – venit de la Malaia, predă de la 1 ianuarie 1893 până în aprilie 1902. Înţelegându-se importanţa activităţilor practice, încă din anul 1884 se dispune înfi inţarea pe lângă scoala din Costeşti a unui atelier de tâmplărie, judeţul plătind cu 30 lei lunar maistrul, ”… totodată, din benefi cii, stimulându-se elevii practicanţi”. În scopul sprijinirii procesului de instruire a elevilor, începând cu 1885, la Costeşti a funcţionat până în anul 1889 o cantină şcolară cu dormitor, activitatea acesteia fi ind reluată după 1900. Încă din 1889, pentru cunoaşterea şi interpretarea fenomenelor atmosferice locale, se înfi inţează în cadrul şcolii staţia meteorolofi că Nr. 35, care va funcţiona şi după anul 1900. Paralel cu activitatea de la clasă, învăţătorii de odinioară activau intens şi pe tărâm cultural obştesc, contribuind astfel la ridicarea satului românesc. O formă a activităţii extraşcolare o reprezentau şezătorile săteşti, cu care ocazie erau prezentate piese de teatru, conferinţe, recitări, jocuri populare şi altele. Activitatea culturală se desfăşura în cadrul cercului cultural ”Horezu”, înfi inţat în anul 1889, având o rază de activitate foarte mare. Şcoala a fost gazda celor mai multe activităţi ale cercului.

Şcoala din Costeşti a intrat într-o nouă fază de organizare şi dezvoltare după anul 1900. În aprilie 1902, D. Tănăsescu, ieşit la pensie, a fost înlocuit cu suplinitorul I. Codreanu, până la fi nele anului şcolar 1902. De la 1 septembrie 1902 şi până la 1 martie 1903 a predat învăţătoarea Elena Teodoru, care a fost mutată apoi, la cerere, în comuna Viişoara-Romanaţi. În locul ei a fost numit ca suplinitor preotul Constantin Petrulian, care predă până la 1 aprilie 1903. De la această dată, îl găsim ca învăţător pe diaconul Nicolae Sacerdoţeanu până la 1 septembrie 1903, dată când învăţătorul Gh. Pretorianu este mutat, la cerere, de la postul I, în comuna Ştefăneşti-Vâlcea şi înlocuit cu Victor Gr. Mihăescu, absovent al Şcolii Normale de Institutori din Bucureşti. De la 1 septembrie 1903 până la 1 noiembrie 1903, acesta a fost suplinit de Ion Antonescu, normalist, titularul fi ind plecat pentru a-şi satisface serviciul militar. La postul al II-lea,

diaconul Nicolae Sacerdoţeanu a continuat a suplini pe titulara Adela Sofi anu, absolventă a Şcolii Normale de Institutoare de la Iaşi.479 De la 1 noiembrie 1903, şcoala s-a mutat într-un nou local, cu 4 săli de clasă construit în Costeşti-Ferigile, unde funcţionează astăzi grădiniţa de copii. Această şcoală avea două posturi: la postul I preda Victor Gr. Mihăescu, ca institutor şi diriginte, iar la postul al II-lea diaconul Nicolae Sacerdoţeanu, suplinitorul Adelei Sofi anu.

Fig. 61: Şcoala veche de la Costeşti (1903)

La 1 martie 1904, suplinirea diaconului Nicolae Sacerdoţeanu încetează prin detaşarea la Costeşti a lui Ion Busuioc, venit de la şcoala Pietroşiţa-Vlaşca. Această detaşare a ţinut până la 1 iulie 1904, când acesta, împreună cu soţia sa, detaşată în acelaşi timp la Orfelinatul Corpului Didactic de la Bistriţa, s-au reîntors la Pietroşiţa-Vlaşca. De la 1 septembrie 1904 s-a creeat un al treilea post care a fost ocupat de Spiridon Arjoca, absolvent al Şcolii Normale de Institutori din Bucureşti.480 În arhivele Şcolii Costeşti şi Pietreni este menţionată înfi inţarea în 1904 şi a celui de-al patrulea post, în mod provizoriu, până în 1905 (1 septembrie), acesta fi ind ocupat de Gheorghe Pretorianu, fost învăţător la Şcoala din Costeşti timp de 15 ani. Încă din 1905, după împroprietăririle anterioare, Şcoala din Costeşti poseda o apreciabilă suprafaţă agricolă, având posibilitatea să-şi amenajeze un lot şcolar unde elevii erau deprinşi cu efectuarea lucrărilor agricole şi mai ales cu cele pomicole. Apreciindu-se activitatea depusă în această grădinăşcolară de învăţătorul Dimitrie Tănăsescu şi elevii săi, Ministerul Instrucţiei Publice dispune premierea acestuia cu suma de 40 lei. În vremea aceea, şcoala din Costeşti dispunea de un mobilier sărac, fapt ce rezultă din relatările făcute de Victor Gr. Mihăescu, dirigintele şcolii, în anul 1905:, ”totul reducându-se la bănci lungi pentru câte 6-10 elevi, tablă, catedră şi un dulap pentru păstrarea documentelor de arhivă şcolară”. După cum ne relatează acelaşi diriginte, în 1905 şcoala dispunea de o bibliotecă care nu avea decât 152 de cărţi şi reviste. În această vreme, cei mai mulţi absolvenţi ai şcolii din Costeşti au rămas în comună ca gospodari pricepuţi, agricultori, pomicultori, crescători de animale, apicultori şi buni meseriaşi. Puţini dintre absolvenţii acestei şcoli au reuşit să-şi continue studiile. Amintim pe Constantin Schitănescu, inginerul constructor de mai târziu şi pe Constantin Tănăsescu, care pe la anul 1905 erau studenţi ai Universităţii din Bucureşti.

479 Victor Gr. Mihăescu, Monografi a şcoalei primare din comuna Costeşti, judeţul Vâlcea, 1905, fi la nr. 6 480 Victor Gr. Mihăescu, Monografi a şcoalei primare din comuna Costeşti, judeţul Vâlcea, 1905, fi la nr. 7

În anul 1906 s-au redeschis, după mai multe decenii, cursurile de la şcoala din Pietreni, cu un număr de 39 elevi, unii dintre ei învăţând până atunci la şcoala din Costeşti. Şcoala de aici a funcţionat mai întâi într-un local închiriat de primărie, o cameră din casa unui sătean. Primul învăţător care a predat la această şcoală a fost Ştefan Marcu. În primăvara anului 1908 a început construcţia unui local propriu de şcoală la Pietreni, din lemn şi după modelul tip al vremii: o sală mare de clasă, cancelarie şi antreu. Materialul folosit la construcţia şcolii Pietreni a provenit din demolările localului fostei primării din Costeşti. În activitatea şcolii din Pietreni, printre numeroşii învăţători care au lucrat aici, s-au impus în mod deosebit învăţătorul Constantin Petrulian şi fi ul său Constantin C. Petrulian, care, cu pasiune şi dăruire, au aprins făclia ştiinţei de carte printre fi ii sătenilor din acest loc, aflat la poalele munţilor. Al doilea post la şcoala din Pietreni se va înfi inţa în anul şcolar 1925-1926, încadrată fi ind învăţătoarea Eliza Marioţeanu, care lucra împreună cu Constantin C. Petrulian, învăţător la postul I şi diriginte al şcolii. În anul şcolar 1922-1923 s-au deschis şi cursurile şcolii satului Bistriţa pentru prima dată într-un local închiriat. În 1922, şcoala de la Bistriţa s-a deschis cu un singur post, pe acesta fi ind încadrat Alexandru Pretorian, care era şi dirigintele acestei şcoli, cu un număr de 41 elevi. Această primă şcoală sătească din satul Bistriţa a funcţionat într-un local închiriat de la locuitorul Nicolae Lăzărescu, urmându-i cursurile un număr de 38 de baieţi şi 20 de fete. În anul 1925, s-a dat în folosinţă şi localul propriu al şcolii primare din Bistriţa. În anul şcolar 1931-1932 s-a înfi inţat la această şcoală şi postul al doilea, funcţionând ca învăţători soţii Felicia şi Ion Neagu. Din ianuarie 1934, la Pietreni va funcţiona şi postul al treilea, acesta fi ind ocupat de învăţătoarea Elisabeta Surlin. Începând cu anul şcolar 1932-1933, la Şcoala Primară Pietreni apar şi clasele V-VIII, cei mai mulţi copii din sat urmând şi aceste clase. În afară de pregătirea teoretică ce se făcea după metode tradiţionale, elevii erau instruiţi şi practic, pe lotul şcolar şi în ateliere. Atelierul de tâmplărie dădea posibilitatea elevilor să realizeze obiecte de uz casnic, iar fetele erau deprinse cu ţesutul în gherghef şi arta cusăturilor naţionale. Obiectele obţinute erau vândute cu diverse ocazii. Atraşi de meserie, mulţi dintre elevii şcolii Costeşti care căpătaseră primele noţiuni în atelierul şcolar se înscriu la şcoala de meserii din Horezu, desăvârşindu-şi astfel pregătirea. Cooperativele şcolare erau o altă cale prin care elevii deveneau gestionari de rechizite şcolare, răspunderea atât materială cât şi morală a acestora fi ind controlată periodic de un consiliu de conducere ales din rândul acestora. Pe lângă faptul că aceste cooperative asigurau necesarul de rechizite, ele aduceau şi un benefi ciu ce era utilizat

pentru procurarea de rechizite distribuite elevilor săraci, dar sârguincioşi la carte. Această formă de activitate punea elevii în situaţia autodisciplinării, autocontrolului, pregătindu-i pentru o răspundere socială. Un moment important în viaţa şcolii din Costeşti îl constituie mutarea, în vara anului 1944, a unei părţi din Arhivele Statului Român din Bucureşti pentru a fi ferite de distrugerile războiului. Cu acest prilej, au fost detaşaţi la Costeşti mai mulţi funcţionari superiori ai Arhivelor Statului sub conducerea lui Aurelian Sacerdoţeanu, pe atunci director al acestei instituţii, fost elev al şcolii din Costeşti şi fi u al satului. Înţelegând momentele grele prin care trecea şcoala, o parte dintre aceştia au intrat în clasă, predând lecţii, iar pentru procurarea de fonduri băneşti necesare pentru reparaţia acoperişului ce se distrusese în mare parte, acelaşi colectiv a organizat diverse manifestaţii culturale, fondurile realizate fi ind donate şcolii.481 După plecarea din Costeşti, mulţi dintre cei din personalul Arhivelor Statului, inclusiv profesorul Aurelian Sacerdoţeanu, au expediat, la începutul anului şcolar, colete cu manuale şcolare pentru a fi distribuite elevilor orfani şi săraci. La 1 septembrie 1945, la Şcoala Primară Pietreni s-a format şi postul al patrulea, pe acesta fi ind încadrat învăţătorul Gheorghe Cosma, fi u al satului. Mai târziu, după absolvirea Academiei Comerciale, acesta a predat obiectul matematică la aceastăşcoală. Paralel cu cele trei şcoli primare care funcţionau în Costeşti, la Mănăstirea Bistriţa, care dispunea de condiţii deosebit de bune, a funcţionat o şcoală primară, o şcoală profesională, un liceu teoretic şi un gimnaziu. La acest gimnaziu, ani de-a rândul, vor frecventa cursurile elevii şcolilor din Costeşti. Elevii din sat veneau ca externi, având posibilitatea să servească masa contra cost sau în alimente – în natură – o dată pe zi. După 1948, aici va funcţiona cooperativa meşteşugărească ”Bistriţa”, cu secţiile de ceramică, atelier de ţesut covoare, de strungărie, atelier de cusături naţionale şi broderii, activitatea şcolilor amintite încetând defi nitiv.

481 Arhiva şcolii generale Costeşti, judeţul Vâlcea, Pachet 1, anii 1909-1946, Dosar cu corespondenţe pe anul 1944. f. 94, 95 şi 102