2. COMERŢUL

Schimbul de produse, comerţul a fost practicat de locuitorii comunei şi în trecut. Astfel, înainte de 1899, costeştenii îşi vindeau produsele lor, inclusiv cele rezultate din dulgherie, în târgul de la Horezu, care se ţinea atunci, la fel ca şi astăzi, în fi ecare sâmbătă, dar şi, deşi mai puţin, la cele din Vaideeni, Râureni şi Rm. Vâlcea.454 Un târg anual, vestit în trecut, se făcea la Râureni, acesta ţinându-se timp de o lună de zile. Cunoscut şi ca bâlci, târgul de la Râureni era vestit mai ales ca târg de vite. Unii aduceau aici vite (cornute mari şi mici, cai etc.) spre vânzare, iar alţii le cumpărau. Se vindeau aici şi mărfuri aduse din Ardeal. În trecut, în Costeşti existau multe cârciumi. În 1903, în întraga comună existau 6 cârciumi.455 Într-o situaţie dată de către conducerea comunei Costeşti preturii plăşii Horezu, se arată că la data de 25 ianuarie 1921 aveau cârciumi în comună următorii cetăţeni: Ioachim Popescu, Procopie Cosmescu, Alexandru Rădescu, Procopie Florescu, Grigore Vârtopeanu, Ion C. Niţulescu, Petre Ionescu, Mihail Pietreanu şi Mihalache Stănescu.456 Pe lângă aceştia au mai avut cârciumi şi alţi locuitori în comună. În fi ecare an, în trecut, cetăţenii aveau obiceiul să plece „la vale‟ (sau „pe drum‟), cu diferite produse, ca să le vândă. Luau sare de la Ocnele Mari şi o vindeau în localităţile de sub munte ale Olteniei. După cum am mai arătat când am vorbit despre Primul Război Mondial, cetăţeanului Alexie Ilie Măgureanu i s-a luat de către germani şi austroungari cantitatea de 400 kg de sare, pe când se afl a prin comuna Baia, judeţul Gorj, unde se dusese să o vândă. Sandu N. Ion din Pietreni, în vârstă de 98 ani, arăta că, pe când era copil, a mers „la vale‟ în calitate de „copil de boi‟, împreună cu stăpânul unui car cu boi. Atunci se puneau la care două perechi de boi. Cetăţenii luau sare de la Ocnele Mari şi o vindeau prin satele comunei, apoi mergeau pe sub munte, prin ţinuturile Gorjului (pe la Cărbuneşti) şi ale Mehedinţilor, până la Craiova, unde încărcau altă sare pe care apopi o vindeau. Seara trăgeau la câte un conac şi dau drumul la boi să pască liberi. Pentru iarbă plăteau proprietarului câte 0,25 lei „de jug‟ (pentru doi boi). „Pe drum‟ plecau câte 2-3 care şi ne mergeau decât ziua, de frica hoţilor care furau cai şi boi. Costeştenii mai plecau „pe drum‟ cu diferite produse: mere, pere, cartofi , nuci, ţuică ş.a.. Se da „plin pe plin‟, o sită de mere pe una de boabe de porumb.457 Alţii mergeau cu produse creeate de meşteri, cum este cazul lui Toma Botea din Pietreni, care pleca cu bote (putini) „pe drum‟ să le vândă.

458

454 G. Lahovari, Marele dicţionar geografi c al României, Bucureşti, 1899, vol. II, p. 676 455 Arhivele Statului Român Rm. Vâlcea, Fond primăria Costeşti, dosar nr. 6, 1903, n.p. 456 Arhivele Statului Rm. Vâlcea, Pretura plăşii Horezu, dosar nr. 10/1921, n.p. 457 Informaţie de la Istocescu Gheorghe, 83 ani, Costeşti 458 Informaţie de la Puică C. Gheorghe, 84 ani, Pietreni

Mai târziu au început să meargă „la vale‟ cu var. Pe lângă cereale, toamna ei aduceau acasă şi peşte. Sătenii mergeau prin judeţele Romanaţi, Teleorman, Olt şi Vâlcea şi intrau şi prin oraşe ca: Slatina, Craiova, Turnu Severin, Calafat ş.a. când era zi de târg. În ultimul timp se pleacă foarte rar „la vale‟, mai ales cu var. Bâlciul de la Bistriţa se ţine în fi ecare an, la 15 august. Alături de târguri, bâlciul constituie o formă străveche de desfăşurare a comerţului la români. Un document descoperit în Arhiva Istorică Centrală se referă la bâlciurile şi târgurile vâlcene existente în anul 1839. În acest an se ţineau bâlciuri pe lângă mânăstirile Bistriţa, Hurezi şi Cozia. Cel de la Bistriţa, se arată în document, se ţine la 15 august, „la satul Pietreni, proprietatea Sfi ntei mânăstiri Bistriţa‟ . 459 Se aminteşte de satul Pietreni, deoarece la acea dată Bistriţa făcea parte din acel sat, constituindu-se ca sat abia în timpul lui Cuza. Într-un „tablou‟ din 1925 privind numărul bâlciurilor care se făceau în fi ecare an în comuna Costeşti, se arăta că acesta „se ţine la mănăstirea Bistriţa, între 13-16 august ale fi ecărui an (4 zile)‟; se făcea şi un obor de vite. În continuare se arată că „la bâlci se vând şi se cumpără următoarele mărfuri: puţină manufactură, marochinărie, peşte, alimente, porumb, fructe etc.. Acest bâlci se face numai o dată pe an.‟460 Amintim că astăzi bâlciul se ţine numai o zi. În trecut bâlciul se ţinea în locul numit „la Ferăstrae‟ şi dura, după cum ne informează bătrânii, 2-3 zile.461 Pe acel loc, pe la 1950 a fost fabrica de cherestea Arnota, care ulterior s-a mutat la Băbeni. Astăzi bâlciul se ţine în punctul Stog, între Dealul Stogu şi Râul Bistriţa. (Fig. 56)

Fig. 56: Bâlci la Bistriţa, 15 august 1926

Bâlciul, atât cât ţine, contribuie la realizarea schimburilor comerciale, astăzi fi ind aduse produse diferite (industriale şi meşteşugăreşti); aici vin şi oameni de la câmp care aduc lubeniţă (pepeni). Este un loc de întâlnire al oamenilor unde se pot face schimburi de idei. Este aşteptat cu nerăbdare, mai ales de copii. Alături de produsele industriale se aduc la bâlci şi costume naţionale, obiecte făcute de rudarii din Bistriţa sau din alte sate, ceramică de Horezu sau din alte centre ale olăritului din Oltenia (astăzi vin cu produse din ceramică şi ceramişti din judeţul Argeş). Se mai aduc şi astăzi tiribombe, oferind oamenilor prilejuri de distracţie. Cu câţiva ani în urmă, la acest bâlci se prezentau piese de teatru de către Constantin Popian şi echipa lui.

459 Măneanu N., Noi date cu privire la bâlciurile şi târgurile din judeţul Vâlcea la începutul secolului al XIX-lea, în Studii

Vâlcene, 1974, p. 65-69 460 Arhivele Statului Rm. Vâlcea, Pretura plăşii Horezu, fond 1085, dosar nr. 10/1975 461 Vasile Cărăbiş, Bâlciurile şi târgurile din Oltenia în secolul al XIX-lea, în Historica II, Academia de Ştiinţe Sociale şi

Politice a R.S.R., Centrul de Ştiinţe Sociale din Craiova, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1971, p.149