4. DESCOPERIRI DIN EPOCA ROMANĂ

Fig. 12: Tetradrahmă macedoneană emisă între anii 318-308 î.Hr.

Într-un tumul s-a descoperit o fi bulă de bronz de tip provincial roman (secolele III-IV d.Hr.). S-a mai descoperit şi o braţară de bronz cu sectiunea în bandă lată, cu capetele rotunjite, găsită în mod izolat la 0,4 m în mantaua unui tumul. Ambele piese ar putea proveni din inventarul unor morminte secundare de înhumaţie din tumulii respectivi, din perioada de după evacuarea provinciei Dacia. Scheletele acestor morminte au fost conservate în solul din această zonă. În acelaşi timp remarcăm că în zona necropolei tumulare nu s-au mai găsit urme de locuire din epoca respectivă. 110 Pentru perioada stăpânirii romane în Dacia (106-271), Dumitru Tudor, în două lucrări publicate cu câţiva ani în urmă, aminteşte despre urmele arheologice existente în această parte a Vâlcii. În prima lucrare aminteşte despre descoperirile din această perioadă, din zona Horezului. Astfel, monede romane au fost descoperite la Dobriceni, Goruneşti – comuna Slătioara (monede romane şi două săgeţi din fi er), Mateeşti, Ogrăzi – comuna Pietrari, Bărbăteşti (monede romane izolate).111 Alte descoperiri au fost semnalate la Foleşti – comuna Tomşani. Acest lucru arată pătrunderea aşezărilor rurale din vremea stăpânirii romane în văile îndepărtate ale Horezului. De altfel, un drum important lega Horezul de Stolniceni pe Olt, drum ce trecea prin punctul numit „La Plută”, unde s-au descoperit urmele unui fort roman,112 din care soldaţii romani supravegheau calea amintită, ce lega Valea Oltului de ţinutul de sub munte al Olteniei. Costeştii n-au fost consemnaţi în cele două studii amintite, dar aceste urme trebuie să-şi facă apariţia în viitor. Teritoriul comunei Costeşti, din cele arătate mai sus, a continuat să fi e locuit şi in timpul stapânirii romane în Dacia (106-271), cât şi după această dată, când îi aflăm pe daco-romani, care au ramas aici şi în timpurile deosebit de grele din timpul migraţiei popoarelor rasăritene. Dintre migratori, slavii au fost asimilaţi de către populaţia dacoromană şi au continuat să trăiască împreună, fapt dovedit şi de denumirea râului Bistriţa, care, după cum s-a arătat, este de origine slavă şi înseamnă râu cu un curs repede. Din perioada formării poporului român şi a limbii române, amintim o fi bulă digitată, cu mască umană. A fost descoperită în anul 1971 pe vatra fostului sat Ferigile, astăzi cătun al satului Costeşti, de către localnicul C. Florescu, în grădina casei sale. La

Câteva descoperiri monetare din Oltenia preromană, în Buletin Monetar Istoric, anul XLII, Nr. 1, 1973, p. 15 110 Vulpe Al., Necropola Hallstattiană de la Ferigile, monografi e arheologică, Edit. Academiei R.S.R., Bucureşti, 1967, p. 186 111 Tudor D., Oltenia romană, Edit. Academiei R.S.R., Bucureşti, 1968, p. 239 112 Tudor D., Oraşe, târguri şi sate în Dacia Romană, Edit. Ştiinţifi că, Bucuresti, 1968, p. 367

faţa locului nu mai există alte urme sau materiale arheologice. Fibula este foarte bine conservată, lipsindu-i doar acul de prins şi este o piesă unică în felul ei, pe teritoriul ţării. Turnată din bronz, intr-o tehnică impecabilă, ea face parte din grupa exemplarelor mari (lungimea 10 cm) şi se compune din 5 părţi distincte: masca umană, placa superioară, arcul de legătură, placa inferioară şi acul. (Fig. 13)

Fig. 13: Fibulă digitată descoperită în Ferigile; a. faţă; b. Verso

Masca reprezintă un cap uman bine stilizat, cu plete bogate redate, faţa expresivă şi barba alungită. Pe fi bulă au fost încrustate şi pietre semipreţioase.113 Fibula este decorată cu buline – o tehnică a atelierelor bizatine şi autohtone. Motivul spiralic de pe fi bulă este cunoscut pe obiectele romane încă din secolul al V-lea.114 Fibula de la Ferigile aparţine ultimelor două decenii ale secolului al VII-lea, sau poate chiar primei jumătăţi a secolului al VII-lea. Se presupune că fi bula ar proveni din atelierele de orfvrărie bizantină şi sunt creaţii ale imperiului, constituind o preferinţă a lumii barbare. În nordul Olteniei au mai fost descoperite asemenea podoabe, dar nu în morminte sau complexe avaro-slave, ci în puncte izolate sau în apropiere de aşezări autohtone. Axeste aşezări rurale, din secolele V-VIII d.Hr., ce sunt atribuite localnicilor, au fost descoperite în numeroase puncte din nordul şi sudul Olteniei. S-a constatat că localnicii menţineau încă legături economico-politice cu imperiul şi cu marea invazie hunică, iar în timpul incursiunilor avaro-slave din Câmpia Panonică, spre mirajul Bizanţului, se retrăgeau cu tot avutul. În Oltenia dominaţia avarilor este puţin posibilă, iar cercetările arheologice şi numismatice atestă în secolele VI – VII d.Hr. o populaţie romanică de rit creştin, dovedită prin prezenţa în necropola de la Obârşia – Olt115 a unei serii de elemente ctreştine, printre care inele şi cercei cu granulaţii. Credem că unele descoperiri de pe teritoriul Olteniei se pot încadra în timpul migraţiilor din secolele Vi – VII d.Hr., printre care şi fi bula digitată de la Ferigile.116

113 Gh. I. Petre şi A. Stoican, O fi bulă digitată din nordul Olteniei, în S.C.I.V.A., tomul 27, nr. 1, Bucureşti, ianuariemartie 1976, p. 115 114 Gh. I. Petre şi A. Stoican, O fi bulă digitată din nordul Olteniei, în S.C.I.V.A., tomul 27, nr. 1, Bucureşti, ianuariemartie 1976, p. 116 115 Gh. I. Petre şi A. Stoican, O fi bulă digitată din nordul Olteniei, în S.C.I.V.A., tomul 27, nr. 1, Bucureşti, ianuariemartie 1976, p. 117 116 Gh. I. Petre şi A. Stoican, O fi bulă digitată din nordul Olteniei, în S.C.I.V.A., tomul 27, nr. 1, Bucureşti, ianuariemartie 1976, p. 118