2. PERIOADA DESCOPERIRILOR DE LA FERIGILE

noastră. Din sonajul făcut, rezultă că necropola se compune din grupuri de morminte, situate la distanţă mare unele de altele. S-a cercetat numai unul dintre aceste grupuri, cel afl at in curtea Şcolii Generale Costeşti-Ferigile. Pe o suprafaţă de 2000 m2 s-au săpat 28 morminte, numărul total din acest grup fi ind evaluat la circa 40.86 Un alt grup de morminte a fost semnalat chiar în centrul comunei, la brutărie, de unde provin câteva vase descoperite in 1955, in mod întâmplător, iar un al treile grup pare a fi la circa 200 m est de Primărie, unde s-a descoperit urna din anul 1942. Mormintele din necropola plană conţin aproape în toate cazurile pământ ars. Învelişul de bolovani lipseşte. În gropile mormintelor plane s-a găsit mai mult cărbune, în unele oase calcinate (chiar multe), iar altele sunt fară oase calcinate. Cioburile de vase sunt arse până la coroziune. Mormântul izolat, amintit mai înainte, cu ardderea pe loc si cu manta de bolovani, identic movilelor din necropola funerară, este unic în Ferigile.87 Ceramica din necropola din nordul satului Ferigile nu prezintă deosebiri esenţiale faţă de necropola tumulară. Sărăcia de forme şi raritatea decorului este evidentă. Mai numeroase sunt vasele pântecoase, cănile mari, grosolane, vasele borcan si străchinile. Ceşcuţele sunt foarte rare. Vorbind despre ornamentaţie, amintim că lipsesc toate categoriile de decor, numai câteva au urme de decor în relief sau în caneluri oblice.88

În necropola hallstattiană se întâlnesc elemente ale culturii scitice, care datează din secolul al VI-lea î.Hr. (akinakes-urile şi zăbalele cu cap de cal), pănă în anul 500 î.Hr..89

Urmărind cimitirul de incineraţie de la Ferigile, se observă că s-au adăugat morminte tot mai noi, grupate în jurul celor vechi. Poziţia şi eşalonarea mormintelor de la nord-est spre sud-vest indica succesiunea în timp a diferitelor faze ale necropolei.90 (Fig. 11)

Fig. 11: Stratigrafi a orizonatală a cimitirului de la Ferigile, judeţul Vâlcea, din secolele VI – IV î.Hr. 1. Faza I; 2. Faza II; 3. Faza III (după K. Horedt)

86 Vulpe Al., Necropola Hallstattiană de la Ferigile, monografi e arheologică, Edit. Academiei R.S.R., Bucureşti, 1967, p. 75 87 Vulpe Al., Necropola Hallstattiană de la Ferigile, monografi e arheologică, Edit. Academiei R.S.R., Bucureşti, 1967, p. 75 88 Vulpe Al., Necropola Hallstattiană de la Ferigile, monografi e arheologică, Edit. Academiei R.S.R., Bucureşti, 1967, p. 79 89 Vulpe Al., Necropola Hallstattiană de la Ferigile, monografi e arheologică, Edit. Academiei R.S.R., Bucureşti, 1967, p. 88 90 Horedt K., Istoria comunei primitive, Edit. Didactică şi Pedagogică, Buc. 1970, p. 16

Condiţiile obiective nu au permis analizarea resturilor cromate de la Ferigile în timpul studiului arheologic defi nitivat al rezultatelor săpăturilor din acest cimitir. Rezultatele analizei antropologice a arătat vârsta foarte mică a marii majorităţi a defuncţilor din necropola amintită. După D. Nicolaescu Plopşor şi W. Wolski este vorba de o necropolă de copii şi adolescenţi, elementele mature fi ind foarte rare. Este posibil ca mormintele adulţilor să fi fost foarte sărăcăcioase în general, faţă de cele ale copiilor. Sau cimitirul adulţilor să fi fost amplasat în altă parte. Gropile cu cenuşă şi fragmentele ceramice din necropola plană de la Ferigile ar putea fi considerate ca fi ind mormintele adulţilor. Această necropolă plană este mult mai întinsă decât suprafaţa săpată în 1963 şi 1964.91 Necropola tumulară de la Ferigile este prin excelenţă o necropolă de copii, aproape în totalitate de sex masculin, aparţinând unei comunităţi tribale cu caracter războinic. Necropola de copii, sau de copii şi adolescenţi, are un procentaj ridicat de copii: 85%. Se pare că aici erau înmormântaţi copii de sex masculin, vizati să facă parte, dacă ar fi trăit, din pătura luptătorilor punându-li-se drept compensaţie un bogat inventar de arme şi podoabe.92 În concluzie, considerăm că necropola tumulară de la Ferigile s-a dezvoltat între 550 şi 450 î.Hr. (descoperirile hallstattiene); necropola plană cuprinde intervalul dintre 450 şi până în jurul anului 400 î.Hr..93 Prelucrarea rezultatelor săpăturilor de la Ferigile a contribuit la defi nirea unui anumit grup cultural, grupul sau aspectul Ferigile, a cărei arie de răspândire cuprindea regiunea subcarpatică a Olteniei şi a Munteniei, din părţile Horezului, până la bazinul Buzăului. Aria grupului Ferigile corespunde unei zone geografi ce unitare morfologic şi peisagistic, oferind comunităţii omeneşti respective condiţii de viaţă asemănătoare.94 Materialele rezultate din cercetările făcute se află la Muzeul Naţional de Antichităţi din Bucureşti, la Muzeul din Piteşti (al fostei regiuni Argeş), la Muzeul din Rm. Vâlcea, la Muzeul de Istorie al României şi la colţul muzeistic de la Şcoala Generală Costeşti. În Muzeul de Istorie al României sunt expuse vârfuri de lănci şi topoare de luptă, descoperite în săpăturile de la Ferigile.95

91 Vulpe Al., Oservaţii privitoare la analiza antropologică a osemintelor incinerate din mormintele Hhllstattiaene de la

Ferigile, în Buridava – Studii şi materiale, Muzeul Judeţean Vâlcea, 1972, p. 271 92 Wanda Wolski, Dardu Nocolăescu-Plopşor, Studiul anthropologic al necropolei hallstattiene târzii de la Ferigile, în

Buridava – Studii şi materiale, Muzeul Judeţean Vâlcea, 1972, p. 260-261 93 Vulpe Al., Necropola Hallstattiană de la Ferigile, monografi e arheologică, Edit. Academiei R.S.R., Bucureşti, 1967, p. 91 94 Vulpe Al., Necropola Hallstattiană de la Ferigile, monografi e arheologică, Edit. Academiei R.S.R., Bucureşti, 1967, p. 101 95 Georgescu Fl. şi alţii, Muzeul de Istorie al R.S.R., ghid istoric, Bucureşti, 1974, p. 13