4. APELE

1954), aduce ger şi uscăciune. Când se întâmplă ca aerul polar continental să se menţină timp mai îndelungat, iernile devin geroase, cum au fost, de exemplu, acelea din 19621963 şi 1963-1964. „Austrul”, numit de localnici şi „Traistă goală”, bate dinspre sud-vest în toate anotimpurile – este un vânt uscat, iarna aduce ger, iar vara căldură şi secetă. „Băltăreţul” bate de la sud, dinspre Peninsula Balcanică, este un vânt domol şi călduţ, adesea aducând ploaie.16 Vara predomină vânturile oceanice umede, din vestul Europei, care determină ploile bogate de la sfârşitul primăverii şi începutul verii (mai-iunie), tocmai când plantele au nevoie de apă pentru creştere. Mai rare sunt vara revărsările de aer polar oceanic, care provoacă o răcorire trecătoare şi ploi reci. În schimb, de obicei în lunile iulie-august, aerul tropical uscat şi cald din sud staţionează şi în ţinuturile sudice ale comunei. Atunci zilele calduroase sunt numite popular „zile de cuptor”. Întâlnim şi vânturi cu caracter local, cauzate de diferenţa de altitudine dintre culmi şi depresiune. Sunt brizele de munte care umplu seara vaile cu aerul răcoros coborât din munte şi cele de vale, care se formează în cursul zilei, prin încălzirea şi rarefi erea aerului din văi şi urcarile lui pe pante. Climatul de sub munte, de adăpost al comunei Costeşti, se refl ectă fi del prin vegetaţie; nuci, viţă de vie şi castani dulci cresc şi rodesc aici, iar omul, ca şi planta, a dibuit şi el locurile cele mai prielnice pentru aşezare.

Teritoriul comunei face parte din bazinul hidrografi c al râului Olt, prin râurile mai mici – Bistriţa şi Costeşti – care izvorasc din Munţii Căpăţânii şi al căror curs străbate localitatea de la nord la sud, formând numeroase cotituri. Bistriţa izvorăşte din munţii din nordul comunei. De la obârşii diferite pleacă cele două pârâiaşe ale ei, Gurguiul la vest (izvorăşte din Muntele Văleanu) şi Cuca la est (îşi trage izvoarele din Muntele Zănoaga), întâlnindu-se la locul numit „Între Râuri”, după care îşi ia denumirea de râul Bistriţa. Ea curge de la nord la sud până în comuna Tomşani, iar de aici se îndreaptă spre sud-est şi se varsă în Olt, pe malul drept, în dreptul comunei Băbeni, după ce parcurge o lungime de 50 km. Lărgimea medie a albiei minore (permanente) este de 6 m, adâncimea de 50 cm, iar iuţeala curentului de 3 m/s. Are lărgimea medie a albiei majore (inundabile) de 25 m. Fundul apei este pavat cu pietre de diferite mărimi. De la izvoare şi până la mănăstirea Bistriţa, valea Bistriţa este adâncă şi

îngustă, iar de aici la vale se lărgeşte treptat, atingând în cursul său inferior 1000-3000 m lăţime.17 Bistriţa este unul dintre afl uenţii principali ai Oltului, care izvorăşte din Carpaţii Meridionali, are debit mare de apă, mai ales în timpul primăverii.18 Îşi adună apele din mai multe izvoare, localizate pe versantul sudic al Căpăţânei, afl uenţi principali fi ind Horezu (Romani) pe dreapta şi Costeşti pe stânga. Străbătând fâşii de calcare jurasice, aceste ape au creat după cum am mai arătat, minunate formaţiuni carstice între care Cheile Bistriţei şi Cheile Costestilor sunt cele mai frumoase.19 Mai sus de locul de vărsare Bistriţa primeşte pe malul stâng Otăsăul, un afl uent care izvorăşte din Muntele Buila. În bazinul Bistriţa Vâlcii, scurgerea medie multianuală este cuprinsă între 3 şi 10 l/s/m2. Apele mari se produc în luna martie, când ploile de primăvară se asociază cu topirea zăpezilor, iar cele mici în ianuarie-februarie şi octombrie. Debitele maxime provin numai din ploi şi ajung la 1500 l/s/ m2. Îngheţul râurilor începe din a doua jumătate a lunii decembrie, iar dezgheţul spre sfârşitul lunii februarie. Perioada de îngheţ este aşadar scurtă, până la două luni.20 Pârâul Costeşti izvoraşte din Muntele Neteda, curge de la nord spre sud printr-o vale îngustă şi adâncă, udă satele Pietreni (localnicii de aici îi mai spun râul Pietreni sau Prislop) şi Costeşti, după care se varsă în Bistriţa, pe malul stâng, la hotarul dintre comunele Costeşti şi Tomsani.21 Acest pârâu, în satul Pietreni primeşte văi cu apă permanentă cum sunt: Valea Bisericii (denumită şi valea celor 44 de izvoare), care izvorăşte de la poalele munţilor din locul numit Piscul Schitului, Valea Morii, care are un debit important de apă şi Valea Albinii. Cele două ape, având obşia în munte, au totdeauna apă din belşug. Seacă numai văile torenţiale pe care le adună şi care au apă numai când plouă şi se topeste zăpada. Debitul bogat al râurilor Costeşti şi Bistriţa este rezultat al precipitaţiilor abundente şi alimentării din pânza freatică (izvoare). Prezintă mari variaţii de nivel în perioada anotimpurilor cu precipitaţii bogate, când ies din matca lor şi se revarsă, producând pagube căilor de comunicaţii şi pe alocuri culturilor. Au o mare viteză de scurgere şi o mare putere de eroziune, modifi cându-şi de multe ori albia.22 Râurile Bistriţa şi Costeşti au oferit oamenilor condiţiile cele mai prielnice de aşezare, în [punctele de unde ele ies din munte, în gura văilor. Apele acestora şi-au oferit omului valea lor ca drum de suit la munte, s-au oferit pe însele ca aliment – pentru om şi vite – sunt limpezi şi curate; au mânat morile, pivele şi ferăstraiele (joagărele) pe care omul le-a instalat pe ele; pe calea lor a suit şi suie omul în munte, la păscut vitele. Pe calea lor a adus omul din munte lemnele de construcţie şi foc, mai ales după ce pădurea

17 Alexadrescu C., Dicţionar geographic al judeţului Vâlcea, Bucureşti, 1893, p. 13 18 Mihăilescu C., Geografi a fi zică a României, Edit. Ştiinţifi că, Bucureşti, 1969, p. 204 19 Păun M., Maloş C., Popescu M., Excursii în Munţii Olteniei, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1971, p. 19 20 Giurcăneanu Cl., Mocanu C., Valea Oltului, Edit. Ştiinţifi că, Bucureşti, 1967, p. 55 21 Alexadrescu C., Dicţionar geographic al judeţului Vâlcea, Bucureşti, 1893, p. 49 22 Velcea I., Cercetări economico-geografi ce în Oltenia subcarpatică dinre Gilort şi Bistriţa Vâlcii, în probl. de geogr.

V, 1957, p. 356