Proiectul meu de viață!

Have a little faith!

În prima zi de curs am fost super încântat, mai ales că făcusem cu Linda Finnegan, una din cele mai cunoscute frizerițe din Dublin, toată lumea fiind de profesie frizer în familia ei si așa mi-am început cariera la Dublin School of Barbering.

O academie foarte prestigioasă, unde mai târziu aflasem că și cei de la Shorem se antrenaseră la această academie. Frizeria devenise ca un drog pentru mine personal, probabil și adrenalina pe care o avem când îmi reușea o tunsoare, parcă câștigasem lozul câștigător și eram extrem de bucuros.

Simțeam cum crește pulsul la fiecare tunsoare pe care o făceam și vroiam să fiu mai bun, misiunea mea era ca pe zi ce trece să fiu mult mai bun, mâine mai bun ca ieri și tot așa. În orașul meu era un hair-stylist destul de bun, iar în mintea mea era ‘’trebuie sa îl depășesc’’; ‘’vreau să fiu mai bun ca el’’.

Îmi pusesem ținte mari din prima, iar între timp m-am întors în țară și am început să lucrez într-un salon respectabil din oraș. Bineînțeles, frizeria am început-o de la matură , mi-a plăcut foarte mult acel salon și în sine ideea de salon mă încântase, așa că începusem să cunosc mulți oameni.

Munca mea începuse să îmi fie foarte apreciată și mergeam bine spre ținta mea, să devin cel mai bun, iar între timp în salon apăruseră un tip care la început nu mi-a plăcut, judecând cartea după copertă, însă vreau să vă spun ceva, nimic nu e întâmplator, iar ceea ce va urma ma șocat și pe mine. Acest băiat avea un talent incredibil, doar că nu era destul, așa ca înfometați de a învață lucruri noi, am început să mergem împreună la seminarii, să mai vedem și noi ce e nou și ce puteam îmbunătăți.

Veneam înapoi în salon și puneam în practică tot ce învățasem, iar după 3 ani, ținta mea era atinsa și depășită. Adrenalina din mine îmi spunea “trebuie să te miști”, așa că împreună cu Medeșan Mădălin, am decis să ne deschidem un loc al nostru, în care să avem toate condițiile pentru a fii mai buni ca ieri și așa a început proiectul FRIZERIA.

Gându nostru era cum să fie locația, cum să arate logo-ul, ce nume să îi punem și țineam amândoi neapărat sa fie un nume românesc. Acest băiat îmi citea gândurile și eu la fel pe ale lui , aveam aceeleași idei și aceeași viziune. Logoul am știut amândoi din prima cum vrem să arate , numele la fel, pereții, lumina, amenajarea salonului , absolut totul.

Împreună, am tot continuat să mergem la seminarii pentru perfecționare noastră personală, iar acolo am cunoscut tot felul de persoane, precum și artiști ca: Adrian Niculescu, Hassan Koray, Ciprian Ungureanu, Alexandru Stativa, Cristi Pașcu, Alexandru Galeș, Gianni Cardinale și Luca Belviso.

Cinci ani mai târziu, ținta mea fusese atinsă, două saloane în oraș și zeci de cursanți pe care sunt sigur că i-am ajutat foarte mult și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că m-a ajutat!