Gabriel Poiană

De ce am ales frizeria?

Hai să încep prin a vă spune de când am ales-o. Se întâmpla în 2010, când nici măcar nu era cool să fii frizer, când nici nu aș fi visat la potențialul de business. E demn de menționat faptul că eu nu am ales, inițial, frizeria. Ci am ales arta. Când aveam 10 ani, am început să mă pregătesc pentru a deveni artist plastic, iar educația mea a mers în direcția respectivă, inclusiv până la master.

Însă, în 2010, în parcursul meu, a apărut frizeria. Inițial m-am focusat pe a învață tehnicile diverse și bazele frizeriei. Le-am stăpânit pe acestea, iar apoi am fost capabil să jonglez cu ele, să mă abat de la reguli, să creez. Acum continui să evoluez în a face din tuns nu doar un lucru funcțional, ci și o manieră în care îmi pot exprimă creativitatea, în care mă pot juca cu umbre, tehnici diverse și forme.

În patru fraze pare că parcursul a fost lin și rapid, însă trebuie să recunosc că nu a fost așa. Ce nu se vedeau au fost momentele în care aptitudinile nu erau suficient de rafinate cât să îmi permită să transpun total viziunea mea și nu mai zic de momentele în care voiam să exersez cât mai mult, dar nu aveam o bază de clienți care să îmi permită. Părea paradoxalvoiam experiență, dar nu aveam pe cine să o câștig.

De asemenea, a fost dificil să mă împart între două job-uri, întrucât, la început, frizeria nu îmi era suficientă pentru a mă întreține și pentru a investi în educația mea și în instrumente. Însă pasiunea, perseverență, dorința perpetuă de a învață și de a deveni mai bun, dar mai ales scopul meu mă ajută mereu să merg mai departe.

Scopul meu, ca frizer, este să văd fiecare frizură pe care o creez ca un produs în sine, adaptat nevoii clientului: uneori este despre corecție, uneori despre estetică, alteori despre simplitate și pragmatism, iar uneori, când mi se îngăduie, îl adaptez strict nevoii artistului din mine, nicicând abandonat: atunci este pur despre artă și creație.