ATELI3R nr. 2/ decembrie 2023 by ATELI3R

REVISTA SEMESTRIALĂ ISSN 3008 - 4679 ISSN-L 3008 - 4679

NR. 2 / DECEMBRIE 2023

ADRESA REDACȚIEI: Școala Gimnazială Strada Principală nr. 72, Comuna Sinești, Județul Vâlcea ECHIPA DE REDACȚIE: Prof. Petrică Simona Cornelia Prof. Rusie Daniela CONTACT: Email: ateli3rlpb@yahoo.com

Dragi cititori, Suntem încântați să vă prezentăm o nouă ediție a revistei noastre, dedicată în întregime educației. Cu toții suntem de acord că educația este unul dintre pilonii principali pe care se sprijină societatea noastră și că un sistem educativ puternic și eficient este esențial pentru viitorul nostru. În acest număr al revistei noastre vom explora diferite aspecte ale educației, subliniind importanța educației și a dezvoltării personale în reducerea fenomenului de violență. Vă invităm să vă alăturați nouă în această călătorie și să descoperiți noi perspective și idei inovatoare în domeniul educației. Numele revistei, "ATELI3R", provine de la cuvântul ”atelier” care înseamnă spațiu de lucru, indicând un loc în care se desfășoară activități creative și sugerează un spațiu creativ și inovator iar adăugarea cifrei "3" sugerează diversitatea, colaborarea și evoluția în cadrul procesului educațional. "ATELI3R" încurajează explorarea și dezvoltarea creativă a ideilor în domeniul educației, oferind cititorilor o perspectivă captivantă și modernă asupra modului în care învățăm și ne dezvoltăm. În opinia noastră, "ATELI3R" este un nume care inspiră inovația și implicarea activă în procesul educativ.

Cu drag, Echipa redacțională

CUPRINS1

NE MÂNDRIM CU: ............................................................................................................. 5 Seară de decembrie ..................................................................................................................................................... 5 Noaptea dintre ani ....................................................................................................................................................... 5 Om de zăpadă ............................................................................................................................................................. 6 Violența distruge......................................................................................................................................................... 6

AVEȚI CUVÂNTUL!........................................................................................................... 7 SCHIȚĂ DE PROIECT DIDACTIC: EMOȚII ......................................................................................................... 8 RELAȚIA DE INTERDEPENDENȚĂ ÎNTRE ȘCOALĂ ȘI FAMILIE .................................................................. 9 AȘTEPTÂND PE MOȘ CRĂCIUN ......................................................................................................................... 11 EXEMPLE DE BUNĂ PRACTICĂ: SĂ PROTEJĂM NATURA ......................................................................... 11 EDUCAȚIE CU STARE DE BINE ......................................................................................................................... 13 DATINI ȘI OBICEIURI TRANSILVĂNENE, DE MULT TRECUTE: VISUL FECIOARELOR ........................ 15 EDUCATIA – ARMA CU CARE PUTEM SCHIMBA LUMEA ........................................................................... 17 IMPORTANȚA RECICLĂRII ................................................................................................................................. 18 DE VORBĂ CU FRANCESCA DESPRE EDUCAȚIE .......................................................................................... 19

PROIECTUL EDUCAȚIONAL ”EDUCAȚIA ESTE ARMA MEA!” ............................. 20

AUTORII ÎȘI ASUMĂ ÎNTREAGA RESPONSABILITATE PENTRU CONȚINUTUL MATERIALELOR PUBLICATE !

NE MÂNDRIM CU: Nica Ana Maria, clasa a VII a, ȘCOALA GIMNAZIALĂ, COM. SINEȘTI, JUD. VÂLCEA:

Seară de decembrie

Noaptea dintre ani r 5

Nicola Daniel, clasa a VII a, ȘCOALA GIMNAZIALĂ, COM. SINEȘTI, JUD. VÂLCEA:

Om de zăpadă Smărăndoiu David, clasa a VII a, ȘCOALA GIMNAZIALĂ, COM. SINEȘTI, JUD. VÂLCEA:

Violența distruge 6

AVEȚI CUVÂNTUL!

IMPACTUL COMUNICĂRII ÎN CREȘTEREA CALITĂȚII ACTULUI EDUCAȚIONAL Prof. Boeangiu Ceciclia Școala Gimnazială, comuna Alunu, jud. Vâlcea

Comunicarea nu este doar un mijloc de transmitere a informațiilor, ci un instrument puternic pentru construirea unei culturi educaționale care încurajează excelența și sprijină dezvoltarea continuă a tuturor celor implicați în procesul educațional. Comunicarea eficientă reprezintă un element esențial în contextul educațional, iar relațiile de comunicare din cadrul unei unități de învățământ au un impact semnificativ asupra calității actului educațional. Această dimensiune a comunicării nu se rezumă doar la schimbul de informații, ci joacă un rol fundamental în construirea unei culturi educaționale progresiste și în îmbunătățirea performanțelor școlare. Modul în care relațiile de comunicare contribuie la creșterea calității actului educațional poate fi privit atât din perspectiva elevilor, a părinților , a cadrelor didactice dar și a comunității locale. Primul aspect al impactului relațiilor de comunicare îl reprezintă legăturile între elevi și profesori. Profesorii care își cunosc elevii, înțeleg nevoile și interesele lor, pot adapta mai bine metodele de predare și pot oferi sprijin personalizat. În același timp, elevii care se simt ascultați și înțeleși sunt mai predispuși să participe activ la procesul educațional și să-și dezvolte abilitățile într-un mod mai profund. Comunicarea eficientă dintre profesori și părinți este, de asemenea, esențială în creșterea calității actului educațional. Implicarea părinților în viața școlară a copiilor creează o punte între mediul familial și cel școlar, facilitând o colaborare mai strânsă pentru succesul elevilor. Părinții informați și implicați pot să sprijine mai bine eforturile școlii, să susțină procesul de învățare al copiilor și să identifice eventualele probleme într-un stadiu incipient. Prin comunicare deschisă se pot construi parteneriate solide între școală și familie cu un impact pozitiv asupra atitudinii față de învățare a elevilor. De asemenea colaborarea între profesori, directori, consilieri școlari și alți angajați contribuie la o abordare holistică a educației. Schimbul de idei și resurse, discuțiile privind metodele de predare eficiente și sprijinul reciproc în fața provocărilor educaționale pot duce la îmbunătățirea continuă a practicilor didactice. O echipă care înțelege importanța comunicării este mai capabilă să răspundă rapid și eficient la schimbările în mediul educațional și să își adapteze strategiile pentru a satisface nevoile în continuă schimbare ale elevilor. Nu în ultimul rând, comunicarea trebuie să fie deschisă și între școală și comunitate, implicarea comunității aducând un aport de resurse suplimentare, sprijin și expertiză în școală. În concluzie, relațiile de comunicare în unitatea de învățământ joacă un rol vital în creșterea calității actului educațional. O comunicare deschisă, transparentă și respectuoasă între elevi, părinți, cadre didactice contribuie la formarea unei comunități educaționale coezive și orientate către obiective comune. Prin consolidarea acestor legături, școlile pot crea un mediu propice în care fiecare elev să-și poată atinge potențialul maxim.

SCHIȚĂ DE PROIECT DIDACTIC: EMOȚII Prof. înv. primar: Barabas Annamaria-Jutka Școala Gimnazială Adămuș- Structura Dâmbău, județul Mureș Disciplina: Dezvoltare personală CLASA : PREG./ I. Subiectul lecţiei: Emoții Tipul lecţiei: formare de priceperi și deprinderi Scopul lecţiei: -formarea și dezvoltarea la elevi a deprinderii de a recunoaște și exprima propriile emoții; -formarea și dezvoltarea la elevi a deprinderii de a formula și de a accepta complimente, de a identifica emoția trăită. Competenţe specifice 2.1. Recunoaşterea emoţiilor de bază în situaţii simple, familiare 2.2. Identificarea regulilor de comunicare în activitatea şcolară Momentele lecţiei 1.Moment organizatoric Pregătirea activității,a materialelor. 2. Captarea atenţiei Propun spre desfășurare jocul Pălăria emoțiilor. Descrierea jocului: -Într-o pălărie se află imagini reprezentative pentru emoțiile de bază (bucurie, tristețe, frică, furie). Îndemn elevii să extragă câte o imagine din pălărie, să denumească emoția reprezentată și să o asocieze unei situații reale sau imaginare. Inițiez o discuție pe baza imaginilor găsite, a situațiilor prezentate și realizez legătura cu noua lecție. Elevii extrag din pălărie imagini in care sunt reprezentate emoții de bucurie,tristețe, frică, furie. Denumesc emoția reprezentata in imagine și o asociază cu o situație din experiența personală sau din imaginație Participă la discuțiile cu privire la acțiunile/ situațiile prezentate de elevi care fac trecerea către noua lecție. Exercițiul, conversația, pălărie cu imagini care exprimă emoții de bază activitate frontală aprecieri verbale. 3. Anunţarea temei şi a obiectivelor lecției Anunţ elevii că în această oră o să denumim emoțiile, vom identifica imaginea care corespunde unei emoții; ne vom exprima politicos, formulând complimente la adresa colegilor și răspunzând acestora; vom spune ce simțim în anumite situații din viața noastră, formulând corect răspunsuri pentru întrebările adresate și vom asocia o culoare emoției trăite, spunând de ce am ales culoarea respectivă; trebuie să fie atenți și activi. 4. Prezentarea optimă a conţinutului şi dirijarea învăţării Propun spre desfășurare jocul „Dă-mi puțină bucurie”. Descrierea jocului: - Încep cu o discuție referitoare la ceea ce înseamnă un compliment şi cum te simţi când faci sau când primeşti unul.Solicit fiecărui copil să îşi deseneze conturul palmei pe o foaie colorată de hârtie şi apoi să o decupeze.Îndrum elevii să se mişte liber prin clasă, să formeze echipe şi să adreseze câte un compliment fiecărui coleg din echipa sa. După ce vor face complimentul, își vor trece numele pe unul dintre degetele palmei decupate de colegul respectiv. Elevii îşi prind apoi pe haine conturul palmelor, ca să îşi reamintească de ziua respectivă. Propun jocul Ștafeta emoțiilor Descrierea jocului: -Inițiez o discuție referitoare la emoțiile pe care le trăim, întrebări şi răspunsuri pentru înțelegerea acestora.

5. Obţinerea performanţei Lansez jocul ,,Ziaristul” Elevii vizionează un scurt filmuleț cu privire la conținutul poveștii ” Cum au fugit odată hăinuțele de la un copil.” Ascultă cu atenție regulile jocului. -desenează o față care exprimă emoția pe care au simțit-o hăinuțele care au plecat de acasă. -colorează fața cu acea culoare care-i corespunde emoției trăite și spune de ce ai ales culoarea respectivă. -ziaristul (ales de propunător) va propune o culoare, iar colegii pe care-i va solicita vor da exemple de situații/ întămplări în care au trăit emoții corespunzătoare culorii respective. 6. Încheiere-Aprecieri şi recomandări Facem aprecieri generale, individuale referitoare la modul de participare al elevilor la activitate ,precum şi anumite recomandări individuale și de grup, dacă este cazul.

RELAȚIA DE INTERDEPENDENȚĂ ÎNTRE ȘCOALĂ ȘI FAMILIE Prof. Nicola Sorina Liceul Tehnologic „Petrache Poenaru”, Bălcești, jud. Vâlcea Educaţia, definită în termeni foarte generali, este un proces al cărui scop esențial este de a uşura o anumită modificare de comportament. Părinţii sunt primii profesori ai copilului, ei începând educarea lui în mediul familial. De cele mai multe ori, comportamentul parental este inspirat din propria experienţă de viaţă a acestora, astfel perpetuând atât aspecte pozitive cât şi negative, pe parcursul mai multor generaţii. Împreună cu părinţii, şcoala îşi are rolul bine stabilit, intervenind în dezvoltarea primară a copilului. În acest context, educarea părinţilor după principii ştiinţifice de psihopedagogie devine o necesitate. Familia reprezintă principalul factor al parteneriatului şcoală-comunitate locală. Pe de o parte, familia este un factor de educaţie informală, pe de altă parte, aceasta are obligaţii şi drepturi care decurg din statutul de elevi ai copiilor ei în sistemul formal de educaţie. Familia ocupă un loc aparte în sistemul instituţional al educaţiei. Acţiunea ei pe întreaga perioadă a dezvoltării include şi toate laturile formării personalității. Ea reprezintă unul dintre mediile de socializare şi educare din cele mai complete, datorită posibilităţilor pe care le are, de a-l introduce pe tânăr în cele mai variabile situaţii şi de a acţiona asupra lui prin cele mai complexe şi fireşti mijloace. Totodată, școala trebuie să găsească formele optime prin care cei implicaţi în acest proces de educare să poată să gestioneze resursele umane, să aibă cunoştinţe de psihologie şi pedagogie, să se poată adapta rapid la managementul schimbărilor din societatea actuală. În acest sens, şcoala poate participa şi interacţiona cu familiile elevilor, poate iniţia activităţi utile în şcoală sau în afara acesteia, şcoala sprijină factorii implicaţi pentru a se cunoaşte pe sine şi pentru a înţelege normele moral-civice, poate îmbunătăţi calitatea vieţii şi performanţelor elevilor, poate forma abilităţi de gândire independentă şi critică Cooperarea dintre cele două vine în completarea participării părinţilor la gestiunea şcolii. Ca responsabili legali ai educaţiei copiilor lor ei au responsabilitatea de a influenţa natura acestei educaţii; modelele participative pot ajuta la coordonarea eforturilor educative şi la orientarea adaptării şcolii la schimbările din societate; influenţarea pe plan local asupra rezolvării problemelor şi luării deciziilor. Cu alte cuvinte participarea poate stimula iniţiativele si inovaţiile. În plus, școala şi familia sunt cei doi piloni de rezistenţă ai educaţiei, iar între aceştia şi comunitate, mediul extraşcolar şi extrafamilial, pendulează copilul, obiect şi subiect al educaţiei. Dacă 9

aceste medii educaţionale se completează şi se susţin, ele asigură într-o mare măsură buna integrare a copilului în activitatea şcolară şi pe plan general în viaţa socială Şcoala este interesatã sã colaboreze cu familia, să-şi facă din ea un aliat, pentru ca acţiunea ei educativăse fie mai profundã şi de durată. Colaborarea şcolii cu familia este necesară şi în vederea unei informări reciproce cu privire la dezvoltarea copilului, la comportarea lui, pentru cunoaşterea lui multilaterală. Colaborarea dintre școală şi familie se poate realiza sub mai multe forme. Una dintre aceste forme este parteneriatul. Parteneriatele şcoală – familie vin în sprijinul îmbunătăţirii comunicării dintre părinţi şi profesori. Ele se evidenţiază în activităţi comune, participarea părinţilor la diferite cursuri în care se explică acestora ce înseamnă o regulă în familie, ce înseamnă o pedeapsă când nu au fost respectate regulile şi ce înseamnă o laudă. Realizarea parteneriatelor funcționale presupune un sistem de activităţi cuprinse într-un plan pe termen scurt şi mediu , cu obiective şi responsabilităţi clare. Ca şi obiective operaţionale pentru un parteneriat şcoală-familie pot fi enumerate: implicarea conştientă a elevilor, părinţilor şi membrilor comunităţii în activităţile propuse potrivit capacităţilor psiho-fiziologice şi aptitudinilor lor; identificarea şi înlăturarea barierelor de comunicare; combaterea eşecului şcolar, a abandonului şcolar; îmbunătăţirea bazei materiale a şcolii; consilierea elevilor şi a părinţilor să devină frecventă şi eficientă; îmbunătăţirea relaţiilor între şcoală şi părinţi, profesori şi elevi, părinţi-părinţi; conştientizarea necesităţii ascultării activ; înlăturarea prejudecăţilor şi a discriminărilor elevilor în funcţie de mediul din care provin sau de statutul părinţilor; dezvoltarea încrederii în sine şi în reuşita acţiunii De asemenea, şedinţele cu părinţii reprezintă o altă modalitate de colaborare. Principala menire a şedinţelor cu părinţii este informarea pedagogică. Părinţii vor primi informaţii pedagogice cu privire la formarea deprinderilor de muncã independentă la elevi, despre particularităţile de vârstă ale acestora, despre educaţia lor estetică, pregătirea temelor, petrecerea timpului liber etc. Așadar, prin activităţile comune cu părinţii, se încearcă colaborăm cu familia pentru a observa şi la elevi schimbări în bine atât din punct de vedere al performanţelor şcolare, cât şi din cel al implicării active în activităţile ce se desfăşoară cu ei, dar formarea şi educarea copilului în şcoală este strâns legată şi de ceea ce numim „cei şapte ani de acasă”, dar şi de interesul pe care familia îl manifestă pentru şcoală, pentru învăţătură.

AȘTEPTÂND PE MOȘ CRĂCIUN

Prof. Tufenescu Andreea Grădinița P.P. Cozia, Rm. Vâlcea, jud. Vâlcea E seară. Afară ninge și din cer Steluțe albe de zăpadă Cad peste case, pomi și stradă. În casă-i cald, afară ger. Ne ninge iar... cu fluturi mii Ce cad alene peste sat. Ma uit afară. S-a-noptat! Priviți și voi pe geam, copii! În casă bradu-mpodobit E pregătit de sărbătoare, Gătit cu dragostea mea mare Ce o ofer necontenit. Afară, prin zăpada deasă, Cu ai săi reni și săniuța Moșul cel bun vine fuguța Și duce-un dar în orice casă. L-aștept de-un an pe Moș Crăciun C-am fost mereu copil cuminte Și îmi aduce daruri multe Moșul cel drag, Moșul cel bun. EXEMPLE DE BUNĂ PRACTICĂ: SĂ PROTEJĂM NATURA Prof. Nicola Sorina Liceul Tehnologic „Petrache Poenaru”, Bălcești, jud. Vâlcea În ultimii ani, auzim tot mai des „Salvați Planeta !”, „Reduceți poluarea !”, „Opriți tăierea pădurilor !”. Dar oare auzim cu adevărat strigătul disperat al Naturii? Este o întrebare la care cred că fiecare dintre noi știm răspunsul. Natura, ca și noi, este o ființă care necesită iubire, respect, grijă, protecție. Ea este muza artiștilor, este martora bucuriilor și durerilor noaste, este inima unei lumi obosite și stresate, dar și șansa omenirii la supraviețuire. De aceea, misiunea oamenilor de a păstra natura curată este extrem de importantă, iar acțiunile noastre sunt diverse și pe diferite niveluri de organizare: de la sentimentul civic al tuturora până la organizațiile de profil ecologic. Educația ecologică nu ține de vârstă, de naționalitate, de etnie, de statutul social și financiar, ci de fiecare om în parte. Ținând cont de faptul că totul în jurul nostru distruge natura, trebuie să conștientizăm că este nevoie să ne schimbăm stilul de viață și obiceiurile. Apoi să acționăm și să ne implicăm activ în protejarea naturii, să ne educăm și să îi educăm și pe ceilalți membri ai familiei, să fim un exemplu în comunitățile din care facem parte. Schimbarea stilului de viață nu este atât de dificilă pe cât am crede. Întotdeauna începutul este cel mai greu, dar primul pas este cel mai important, iar apoi totul vine de la sine și va fi din ce în ce mai ușor. O parte dintre activitățile dedicate protejării naturii se realizează în școli. Astfel, elevii, de la vârste fragede, învață despre reciclare, despre păstrarea mediului curat, despre folosirea diverselor tipuri de energie rezultată prin mijloace nepoluante, despre îngrijirea plantelor. În urma acestor activități, există speranța că se poate ajunge din nou la acel echilibru universal care guvernează totul. 11

EDUCAȚIE CU STARE DE BINE Prof. înv. preșcolar Cara Alina Grădinița cu Program Normal Leotești, jud. Olt Consider că e nevoie ca și în învățământul românesc să observăm lumea cu alți ochi, să ne schimbăm perspectiva asupra vieții , să vedem lucrurile diferit față de acum câțiva ani, pentru că lumea s-a schimbat, și educația trebuie să se schimbe. Știm foarte bine cum că copiii fericiți devin adulți fericiți , care cresc, la rândul lor, copii fericiți. De ce trebuie să ne preocupe starea de bine a copiilor? Cum am putea noi crea această stare de bine ?Ce presupune ? Probabil că acest concept nu este ușor definibil , dar adună în el elemente ce țin de dezvoltarea psihologică și emoțională a copiilor ( identitate și încredere ,autogestiune , inițiativă , rezistență ) , de comportamentul social ( empatie ,grijă și respect față de sine și față de ceilalți , implicare civică) , de relaționare (prietenie ,echitate ,atitudini prosociale, respect) sau de capacitatea mediului de învățare de a fi prietenos, colaborativ, suportiv și disponibil pentru dezvoltare. Cele mai bune și mai frumoase lucruri din lume nu pot fi văzute sau atinse. Ele trebuie simțite cu inima. (Helen Keller) Dezvoltarea comportamentului social –empatic pentru mine este una din modalitățile prin care reușesc să creez acea stare de bine elevilor mei, de aceea voi vorbi mai mult despre ceea ce este acest comportament și cum reușesc să-l dezvolt . ,,Empatia nu este un lux al ființelor umane, este o necesitate. Nu supraviețuim pentru că avem gheare și pentru că avem colți mari. Supraviețuim pentru că putem comunica și colabora.” (Daniel Siegel) Ne naștem predispuși biologic să ne conectăm unii cu alții. Sinele nu este o entitate individuală ,ci o construcție relațională. Tocmai empatia ne facilitează o conectare cu ceilalți , iar ea se dezvoltă de la o vârstă foarte mică (prin expresia facială , contactul vizual ,tonul vocii) , prin relațiile cu persoanele de care ne atașăm. Empatia (din greaca veche ἐν, în, în interior și πάθoς, suferință, ceea ce suferi) este capacitatea de a recunoaște și, într-o oarecare măsură, de a împărtăși sentimentele (cum ar fi tristețea sau fericirea) care sunt experimentate de către o altă ființă, chiar dacă aceasta nu le exprimă explicit. O persoană are nevoie de a avea un anumit grad de empatie înainte de a putea să fie capabil să simtă compasiune. Părintele spiritual al teoriei empatiei este considerat Theodor Lipps, care are meritul de a introduce termenul de empatie (Einfühlung) în psihologie. Carl Rogers este cel care a acordat cea mai mare atenție empatiei şi a popularizat conceptul printre psihologii clinicieni, dezvoltându-și metoda de terapie non directivă. Daniel Goleman, psiholog, cercetător de succes introduce empatia în structura de bază a inteligenței emoționale, un concept care a cucerit lumea psihologiei modern. Empatia este elementul cheie al Inteligenței Emoționale, este legătura dintre sine și alții, este modul în care înțelegem noi, ceea ce trăiesc cei din jurul nostru, modul în care putem integra diferențele dintre noi și unicitatea persoanei în sistemul nostru emoțional pentru a putea simți trăirea celorlalți ca și când ar fi a noastră. A fi empatic înseamnă să asculți activ, să te pui în pielea altora, să fii sensibil, să înțelegi emoția de grup și să creezi relații de valoare . În dezvoltarea empatiei la copii am pornit de la ideea că experiențele de acasă (empatice) sunt esențiale în dezvoltarea acesteia. Încurajarea cât mai devreme a empatiei i-a ajutat să-și creeze relații mai bune și mai strânse în viitor. Iar noi știm că tocmai aceste relații strânse constituie fundația adevăratei fericiri și a stării de bine. Celor mici le-am arătat inițial imagini cu copii care exprimă diferite emoții : tristețe, frică, furie, frustrare, fericire. Copiii au vorbit despre aceste cartonașe și au exprimat în cuvinte ceea ce simte copilul din imagine, învățând astfel să conceptualizeze sentimentele proprii și ale altora. Au învățat în acest mod ce este empatia, cum se rezolvă problemele, cum să-ți dezvolte autocontrolul și să descifreze expresiile faciale. Emoțiile nu au fost judecate ci, doar recunoscute și respectate. Învățarea empatiei înseamnă și a-l ajuta pe copil să înțeleagă modul în care poate folosi empatia în relațiile cu alții. Acesta are nevoie de îndrumare pentru a-și găsi un echilibru între propriile nevoi ți limite ca apoi să ia o decizie pentru care poate garanta și își poate asuma răspunderea . Uneori e bine ca un copil să spună NU, dar e important să învețe să împartă și să se bucure. Sublinierea emoțiilor celorlalți ,, Văd că ești furioasă. Încerci să-mi spui de ce ?" este un alt mod de a înțelege empatia. Încearcă să împingi zidul! Respiră adânc și numără până la 100! 13

Activități pentru învățarea empatiei Jocul ,, Pune-te în papucii altuia " Acesta este un joc simplu prin care copiii își exercită capacitatea de a se pune în locul altora. Se așază toți copiii într-un cerc și pe papucii celui din dreapta lor. În acest fel, simbolizăm expresia "pune-te în papucii celuilalt. Apoi, fiecare copil va trebui să răspundă la câteva întrebări, dar cu condiția de a răspunde ca un copil al dreptului său (de exemplu, partenerul care și-a împrumutat papucii ) De exemplu: Când am întrebat un copil ce este culoarea lor preferată, a trebuit să răspundă în funcție de ceea ce a crezut că ar spune colegul său. Dacă în colectiv sunt și copii care au anumite deficiențe(de văz, auz etc.), am simulat una dintre următoarele situații. I-am pus unui copil în urechi niște dopuri de vată, i-am acoperit unul dintre ochi cu un petic negru(ca unui pirat). L-am întrebat cum s-a simțit în momentul în care nu a auzit bine, nu a văzut aproape nimic(sau deloc) sau nu și-a putut folosi mâinile ca de obicei. In acest fel, copilul a avut posibilitatea de a se afla pentru câteva momente în situația celor cu diverse probleme și, treptat, va ajunge să-i înțeleagă și chiar să-și dorească să-i ajute. Pentru ca dezvoltarea empatiei să aibă loc în mod corect, copilul trebuie să fie ajutat să crească cu aceste valori și idei. SURSE: 1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Empatie 2. Parental sensibil si inteligent. Sa ne înțelegem pe noi înșine, pentru a creste copii fericiți. Daniel J. Siegel, Mary Hartzell 3. Eu si sentimentele mele – H. Kreul 4. Cartea emoțiilor mele – S. Couturier 5. Prima mea carte despre sentimente si emoții 6. Povestirile din colecția Emoțiile lui Noni – A. C. C. Chine

DATINI ȘI OBICEIURI TRANSILVĂNENE, DE MULT TRECUTE: VISUL FECIOARELOR Prof. Culda Cristina Școala Gimnazială ,,Avram Iancu”, comuna Beliș, jud. Cluj Crăciunul este cea mai îndrăgită sărbătoare de pe întreg pământul. Este sărbătoarea care-aduce atâta speranță și optimism în viața oamenilor, dar mai ales în rândul copiilor mici și ,,mari,,. Este sărbătoarea care, din cele mai vechi timpuri, a avut un impact emoțional în viața omului. În perioada Crăciunului întreg satul se pregătea din timp pentru întâmpinarea marii sărbători, prin adunări de seară, în care colindele bine alese răsunau atât de frumos, iar jocurile feciorelnice erau puse la cale cu multă seriozitate, ca prima zi de Crăciun să fie o zi de neuitat. Și pentru acest eveniment tinerii din satul transilvănean, de la poalele Vlădesii, dar mai ales fecioarele satului se pregăteau mai tot anul. De ce? Pentru că în ținutul nostru montan ziua de duminica Crăciunului avea o importanță mare în destinul tinerelor fecioare. Era un moment decisiv și fără întoarcere pentru o posibilă căsătorie. Însă toate începeau cum e datul prin pregătirea Crăciunului străvechi. De cum se prindea postul Crăciunului, colindele erau prezente în casele țăranului mărgăuan, pe lângă post și rugăciune. ,, Colindele reprezintă expresia cea mai vie a culturii teologice și duhovnicești populare a românului creștin. Ele sunt un memorial și o prelungire a Liturghiei și a slujbelor de Crăciun auzite în biserică. Ele sunt un ecou de radiere a slujbei (...), în casele creștine, întrucât inimile credincioșilor au devenit biserică, peștera din Betleem transformată în sălaș primitor pentru cer, casa de oaspeți în care Pruncul este preamărit de magi și înțelepți.,,( P.F.Daniel Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române ). Sărbătoarea Crăciunului este prin excelență sărbătoarea familiei creștine, sărbătoarea de la care izvorăște atâta binecuvântare, atâta lumină și căldură pentru fiecare familie creștină. Praznicul Crăciunului ne descoperă pe deplin rostul și chemarea familiei creștine și datoriile pe care le avem în această viață. De aceea tinerele fete, apropiindu-se de vârsta la care fiorii dragostei se înfiripă în inima lor, iar dorința de-a avea o familie alături de persoana potrivită își face loc în cufărul tinereții, visau ca prima zi de Crăciun să le îndeplinească rostul pentru care nutreau aproape un an întreg. În cadrul obiceiurilor calendaristice, sărbătorile de iarnă și colindatul în sine, este cel mai bine reprezentat în zona transilvăneană. În această perioadă cănd nopțile sunt din ce în ce mai lungi și când muncile pe câmp s-au terminat, iar prelucrarea lemnului se făcea ocazional, începeau muncile micii industri casnice – scărmănatul lânii și torsul ei și al fuioarelor de cânepă din care se țesea pânză și se confecționa îmbrăcămintea. La lumina lămpii cu petrol, femeile și fetele se adunau pe la vecine, la neamuri sau prietene și se puneau pe lucru: unele torceau, altele coseau, altele împleteau ciorapi sau mănuși de lână. Aceste șezători, în care fiecare femeie trudea să-și toarcă caierul de lână sau cânepă, erau un bun prilej pentru a învăța colinde, a spune povești, întâmplări vechi sau a depăna amintiri. Tot în această perioadă a anului se organizau șezători atât cu fete cât și cu băieți, moment în care aceștia se puteau întâlni sub ochii protectori ai părinților. Acolo se puteau hotărî băieții și ce fete ar fi potrivite pentru a le peți, fetele cuminți fiind numite și fete de ,,treabă,,, acestea fiind preferatele feciorilor. Și pentru ca șezătorile să fie și distractive se organizau diverse jocuri în care fetele erau antrenate în diverse roluri, și ca urmare acestora, nu de multe ori, aceste jocuri aveau un rol decisiv în alegerea viitoarelor perechi de tineri căsătoriți ai satului. Un astfel de joc era și ,,bârdâgaia”. Jocul se desfășura astfel : se luau șuvițe de fuior din furca de tors a fiecărei fete și se așezau în mijlocul camerei, direct pe podea. Fiecare șuviță purta numele fetei respective. Apoi se puneau șuvițe și pentru feciori după care acestea erau aprinse. Dacă focul se muta de la șuvița unui fecior la cea a unei fete, sau invers, atunci cu acea fată urma să se căsătorească feciorul respectiv. În postul Crăciunului se tocmea și muzica pentru Crăciun. Astfel unul, sau doi feciori din sat (de obicei cei mai jucăuși ) angajau muzicanții ce rămâneau și de Anul Nou. În seara de Ajun, o mare parte din locuitorii satului se adunau la casa parohială unde preotul citește rugăciunea de mulțumire a parcurgerii perioadei postului, moment ce se numește Molitvă. Aici sunt prezenți și feciorii, fetele, dar și lăutarii arvoniți.( angajați). După rugăciunea preotului pornește adevăratul colindat. Primii vestitori ai sărbătorii sunt copiii satului, aceștia merg cu Steaua, Viflaimul și Turca. Colindă ulițele satului, iar clinchetul clopoțeilor 15

răsună, deschizând porțile cerului și ca răsplată aceștia primesc colăcei făcuți în cuptorul casei, nuci, mere și bineînțeles și bani. După colinda pruncilor urmau tinerii satului, fetele și feciorii, aceștia fiind grupați în cete organizate după ulițele și părțile satului din care locuiau. Pe lângă colindele cunoscute de toți creștinii, în satul nostru sunt cunoscute colindele dedicate fecioarelor si feciorilor, acestea fiind intonate după caz. În casa în care se găsea o fată, sau mai multe se colinda ,,Colinda fetei,, , colindă ce sugerează ideea de căsătorie prin introducerea în colindă a ,,murunii,, sau ,,curunii,, ca element important ce face parte din împodobirea miresei. ,,Duminică dimineață, Sus pă piatra fântâni, Fată dalbă s-o sculatu, Cu tri voinici să-ntâlni. Și pă cap s-o pieptănatu. Unu-i luă inelu, Linu-i lin,fata-i frumoasă. Unu-i luă măr din sân, .................................... Unu-i luă muruna, La fântân-o alergatu, Muruna și curuna. La fântână sub Muncetu, ..........................,, Unde bate vântu-ncetu. Tot în casa în care era fată-fecioară, aceasta era jucată apoi gazda îi poftea pe tineri la ospăț și voie bună. Și seara de Ajun continua pentru cei ai casei, împreună cu neamurile, vecinii și prietenii. Însă visul fecioarelor avea să prindă contur abia în ziua următoare și anume în prima zi de Crăciun, în hora satului. Alături de colinde și colindat ce antrenează întreaga suflare a satului, un loc deosebit în viața rustică îl ocupa jocul popular (hora satului), din fața bisericii, din prima zi a marelui praznic. După Sfânta Liturghie, în ziua întâi a sărbătorii, întreaga suflare se așeza într-un cerc perfect, în fața intrării din curtea bisericii. În interiorul cercului se aflau lăutarii arvoniți, (plătiți) de cei mai jucăuși feciori, cei care au însoțit și ceata de colindători din Ajunul Crăciunului. Aceștia începeau jocurile populare, în special învârtite de pe Someș. Ochii sătenilor erau ațintiți asupra tinerilor, iar inimile fecioarelor băteau puternic. Acum era momentul în care feciorii își alegeau fata cu care doreau să se căsătorească, invitând-o la joc, sub privirile întregului sat. Aceste perechi, care se formau în hora satului puteau fi perechile ale căror șuvite din caierul de lână se uniseră în serile de șezători, sau puteau fi altele spre surprinderea părinților. Hora satului devenea din ce în ce mai bogată, iar când lăutarii schimbau cântecele, din învârtite în sârbă, tinerii, viitori miri, formau o sârbă mare la care se alăturau și sătenii de toate vârstele. Se întâmpla ca unele fete să nu fi fost invitate la horă de feciori, deși acestea visaseră la acest moment întreg anul. Hora satului, din prima zi de Crăciun avea un rol decisiv în formarea tinerelor familii, în trecut. Era cel mai aprins subiect de discuție de la masa de Crăciun, iar sătenii aflau, cu această ocazie, și câte nunți vor fi peste an. Jocurile populare continuau și după masă, la căminul satului și apoi în următoarele două zile de Crăciun. Acolo participa întreaga suflare a satului. Acolo fetele și feciorii satului își etalau și noile straie pregătite întreg anul. Acolo viitoarele perechi de miri își continuau jocul ca dovadă a dragostei lor, iar ceilalți tineri, chiar dacă nu erau hotărâți a face marele pas spre viață, se bucurau de Nașterea Domnului prin voie bună, joc și veselie. Pentru unele fete visul feciorelnic era amânat pentru încă un an, acestea considerând fiind de vină ,,mâna destinului,,. Azi, din păcate, aceste hore din prima zi a Crăciunului nu mai au loc. De la revoluția din 1989 multe din obiceiurile satului au rămas doar amintire. Au mai existat momente de revenire și de readucere aminte a frumoaselor obiceiuri și tradiții, întreaga comunitatea fiind încântată de acestea, dar aceste momente au fost din ce în ce mai rare, tinerii preferând alte modalități de întâlniri. Cu toate aceste lucruri noi din jurul nostru, a modernismului și a tehnologiei ce ne înconjoară, cu firească nerăbdare așteptăm ca în fiecare an, când se naște Pruncul Iisus, să le auzim din nou. Un regret fără seamăn ni se strecoară în suflet când ne dăm seama că ecoul lor s-a stins. ,,Nestemate ale sufletului nostru, rămâneți mereu cu noi!”( M.Iancu)

EDUCATIA – ARMA CU CARE PUTEM SCHIMBA LUMEA ,,Educația este cea mai puternica arma pe care voi o puteți folosi pentru a schimba lumea.” (Nelson Mandela) Educația este o cultura a caracterului, o obișnuință contra naturii, dar și singura care-i distinge pe oameni. Este o arta care face să treacă conștientul in subconștient si are un rol deosebit de important pentru reușita in viată. Așadar, educația este arma împotriva violentei, o arma a celor slabi, pe când nonviolenta este arma celor puternici. Data de 30 ianuarie este marcata ca Zi Internațională a nonviolentei în mai multe țări ale lumii, cu scopul de a promova educația copiilor în armonie, solidaritate si respect, mesajul acestei zile fiind ,,dragoste universală, nonviolență și pace”. Dragostea universală este mai bună decât egoismul, nonviolența este mai bună decât violenta si pacea este mai buna decât războiul. Adulții si educatorii au responsabilitatea de a lupta împotriva actelor de violență, de a-i ajuta pe copii să aleagă nonviolența și să facă din mediul școlar un loc primitor si sigur pentru toți. Principalele forme ale violentei in mediul școlar: VIOLENȚA ELEV-ELEV -violenta verbala (certuri, conflicte, injurii, țipete, etc.) -violenta fizica intre elevi VIOLENȚA ELEVILOR FAȚĂ DE PROFESORI -lipsa de implicare si participare a elevilor la activitățile școlare (absenteismul școlar, fuga de la ore, indisciplina în clase, ignorarea profesorilor, etc.) -ofensa adusa statutului si autorității cadrului didactic -comportament școlar neadecvat (întârzierea la ore, părăsirea clasei în timpul orelor, etc.) VIOLENTA PROFESORILOR FATA DE ELEVI -agresiunea verbală față de elevi (țipete, injurii, jigniri, etc.) Foarte important în combaterea violenței este DIALOGUL – între elevi și profesori, elevi și părinți, profesori și părinți. O altă metodă pentru combaterea violenței este cultivarea cultului pentru FRUMOS- cu tot ce implică asta: arta, teatru, cinema, excursii in natura. ,,Natura ne aseamănă, educația ne deosebește.” (Confucius) Prof. înv. primar Răvași Claudia Școala Gimnazială, comuna Alunu, jud. Vâlcea SALVĂM PĂMÂNTUL

Astăzi iar ne-am adunat De la mic până la mare, Pentru un pământ curat Plin de flori și cu mult soare. Prin pădurea fermecată, Copilașii cei isteți Au plantat cu mic cu mare O grămadă de puieți.

Clasa a VI a, Școala Gimnazială ”Căpitan Mărășanu”, comuna Stroești, jud. Vâlcea

Își doresc ca a lor natură Veșnic să fie frumoasă Aer curat, să respire Pentru o lume sănătoasă. Toți iubim natura noastră Ea ne face mai frumoși, O îngrijim cu mare drag Fericiți mereu să fim.

Prof. Șerban Andreea Maria Grădinița cu Program Prelungit Cozia, Rm. Vâlcea, jud. Vâlcea

IMPORTANȚA RECICLĂRII Prof. Cojanu Alina Veronica Liceul ”Preda Buzescu” Berbești, jud. Vâlcea Reciclarea reprezintă procesul prin care deșeurile sunt transformate în materiale și obiecte noi, scopul acesteia fiind refolosirea materialelor deja existente. Are următoarele avantaje și anume: • ne ajută să reducem consumul de resurse naturale; reciclarea sticlei reduce necesitatea utilizării de materii prime precum nisipul, reciclarea hârtiei și a lemnului poate salva pădurile și reciclarea metalului ne permite să evităm extragerea de minereuri noi. • scade nivelul poluării; când deșeurile ajung la groapa de gunoi, se descompun eliberând metan, un gaz toxic pentru sănătate și pentru atmosferă. Cu cât reciclăm mai mult, ne expunem la o cantitate mai mică de gaze toxice. Reciclarea nu este doar o practică a adulților, ci și copiii trebuie implicați în protejarea planetei. Este importantă educarea copiilor de mici pentru ca obiceiurile bune să le intre în reflex pe tot parcursul vieții. Generațiile viitoare merită să se bucure de o planetă îngrijită, iar una dintre soluțiile pentru protejarea mediului o reprezintă reciclarea.

DE VORBĂ CU FRANCESCA DESPRE EDUCAȚIE Educație- cuvântul provine din latinescul ”educatio” ce semnifică hrănire, cunoaștere, cultivare. Semnificația cuvântului este sugestivă. Educația este unul dintre elementele principale pentru a ajunge cineva în viață. Despre educație s-a vorbit încă din cele mai vechi timpuri. S-au scris cărți, s-au regizat filme și documentare. Astăzi cunoaștem trei tipuri de educație, dar eu personal, identific două tipuri: ”școala vieții” și ”școala noastră cea de toate zilele”. Putem menționa și ”cei 7 ani de- acasă, dar presupun o educație limitată, evoluând spre ”școala vieții”. Despre școala vieții ne-au spus bunicii noștri, părinții noștri și în general toți oamenii din jurul nostru trecuți de o anumita vârstă. Deși nu este o școală propriu-zisă, viața este profesorul iar, noi elevul. Tot ceea ce învățăm de-a lungul vieții reprezintă ”școala vieții”. Lumea largă este o școală foarte bună, te pune la încercare zilnic, testându-te continuu. Nici ”școala noastră cea de toate zilele” nu e mai prejos: la școală învățăm, pe lângă Munții Carpații, ecuații și opere literare, să ne descoperim pasiunile și cum să fim ordonați și politicoși. Toate acestea reprezintă elemente necesare în viața noastră de adulți și implicit și în carieră. Educația este cartea noastră de vizită, ne definește caracterul, personalitatea, ne definește ca oameni. Educația este într-adevăr o armă, pe care, dacă știm cum s-o mânuim, vom putea câștiga cele mai importante bătălii din viața noastră. Oamenii educați, formează o societate educată ceea ce formează o țară educată. Uneori, educația nu este promovată. De ce? Pentru că este mult mai ușor să conduci niște oameni needucați, față de niște oameni informați, educați, care pot înțelege lumea din jurul lor și pot alege în favoarea lor și a comunității din care fac parte. Educația în școală reprezintă unul dintre elementele cheie pe care elevii trebuie să Ie cunoască pentru a creste într-un mediu armonios și echilibrat. Din lipsă de educație, anumiți elevi folosesc ca armă violența. Dacă elevii comit acte de violență de Ia o vârstă fragedă, acest tip de comportament Ie va deveni trăsătura dominanta de caracter, ajungând pe drumuri total greșite sau ajung să aibă o viață normală dar cu un puternic comportament agresiv. Cum am spus mai devreme, educația este reala noastră armă. Educația în școală poate salva comportamente, vieții si poate forma caractere ale viitorilor cetățeni, de care societatea are nevoie. Educația înseamnă ceva mai mult decât a merge la școală și a învăța lecție de lecție. Violența în școală reprezintă o problemă reală, gravă ce exista în toate școlile din România. Există o singură cale prin care putem să învingem acest inamic. Educația. Educația trebuie promovată, oferită și practicată. Toate ramurile educației sunt importante și ar trebui să Ie fie cunoscute tuturor oamenilor pentru a ne putea numi o societate educată. In concluzie, educația ne face oameni valoroși și ne va deschide calea spre oportunități ce ne pot schimba viața pentru totdeauna. Elevă: Popa Elena Francesca, clasa a VIII a Școala Gimnazială ”Căpitan Mărășanu”, comuna Stroești, jud. Vâlcea

PROIECTUL EDUCAȚIONAL ”EDUCAȚIA ESTE ARMA MEA!”

Prima ediție a proiectului ”Educația este arma mea!” s-a derulat în perioada octombriedecembrie 2023 fiind înscris în CAEJ Vâlcea 2024, la poziția nr.1. Având în vedere creșterea fenomenului de violență în unitățile de învățământ din țara noastră am considerat necesar să îndreptăm atenția elevilor și cadrelor didactice spre un al fel de răspuns la actele de violență: educația. Educația și violența între elevi sunt două aspecte importante în sistemul educațional și pot fi interconectate în diferite moduri. Educația este cu adevărat o armă puternică ce poate schimba vieți, comunități și societăți. Ea promovează dezvoltarea personală, egalitatea de șanse, gândirea critică, progresul economic, toleranța și schimbarea socială. Astfel, educația poate preveni violența prin promovarea valorilor precum toleranța, non-violența și empatia.

Elevă: PROSTOIU TĂLPESCU SÂNZIANA Clasa a VIII a, Școala Gimnazială ”Căpitan Mărăsanu”, comuna Stroești, jud. Vâlcea

NUMĂRUL 3 AL REVISTEI ATELI3R APARE ÎN IUNIE 2024! Începând cu numărul 3, revista ATELI3R va fi structurată 4 părți, fiecare parte fiind dedicată unui subiect care detaliază tema ediției.

-Numărul 3/iunie 2024-

Tema ediției: Abordări și inovații în predare, învățare și evaluare

Predare eficientă

a) Metode și strategii de predare adaptate diversității elevilor b) Impactul tehnologiei asupra procesului de învățare II.

Inovație în procesul de învățare:

a) Metode de învățare centrate pe elev b) Prezentare a proiectelor educaționale inovatoare

III.

Evaluarea centrată pe elev:

a) Abordări alternative în evaluare pentru a măsura progresul individual b) Feedback constructiv și dezvoltarea autoevaluării la elevi IV.

Invitație la dialog a) ”De vorbă cu....” - spațiu dedicat elevilor b) Analiza unor aplicații utile pentru educație c) Studii de caz: exemple de inovație în clasă 23

Linkuri utile:

Așteptăm sugestiile și comentariile dumneavoastră: https://ateli3r.wordpress.com/ Așteptăm contribuția dumneavoastră pentru numărul 3 al revistei noastre la adresa de email: ateli3rlpb@yahoo.com Materialele trimise trebuie să respecte structura prezentată mai sus! Termen pentru trimiterea materialelor în vederea publicării: 15 mai 2024