8 văzut nici un templu, fiindcă Domnul, Dumnezeul Atotputernic şi Mielul sunt templul ei.” (Ap 21:2.3.16.22, cf. 1Rg 5:20, Ez 41:4, 48:20.35).
Am accentuat până aici poziţia fundamentală şi unică a doctrinei Sanctuarului în teologia adventistă. Am arătat, pentru început, că Sanctuarul despre care vorbim este palatul ceresc al Suveranului Universului, o realitate superioară incomparabilă cu orice structură terestră: „Cortul adevărat” şi perfect, a cărui reflectare, la scară umană, pedagogică şi funcţională era sanctuarul Vechiului Legământ al „umbrei”. Afirmaţiile au fost extrase şi deduse din multe texte biblice relevante, din ambele testamente ale Scripturii. Subiectul acesta rămâne deschis. Încă nu s-au rostit ultimele cuvinte în dreptul lui, aşa cum se recunoaşte uneori în publicaţiile noastre: În timp ce credem că interpretarea noastră istorică asupra lui Daniel 8:14 este valabilă, noi dorim să 1 încurajăm continuarea (aprofundarea) studiului acestei profeţii importante. După cum am observat deja, există probleme nerezolvate care cer un studiu teologic şi biblic foarte serios în lumina întrebărilor şi disputelor contemporane. Însă nici una din acestea nu pare imposibilă de rezolvat. ….”Marile dispute filosofice sau teologice sunt rareori rezolvate definitiv spre satisfacţia generaţiilor 2 următoare.” Întrebarea pe care Adventismul trebuie să şi-o pună, totuşi, este dacă el are acel sângerece teologic şi emoţional pentru a proceda la rezolvarea a cel puţin unora dintre cele mai presante 3 probleme ale doctrinei Sanctuarului spre satisfacţia generaţiei prezente.
1
„Consensus Document”, Sanctuary Review Committee, 1980, în Frank Holbrook, Doctrine of the Sanctuary, BRI, Old Clumbia Pike, Silver Spring MD, 1989, p.232. 2 Apud D. R. Mason, citat în R. Adams, p. 236.283. 3 Roy Adams, The Sanctuary Doctrine, AUS – Doctoral Dissertation Series, AU Press, Berrien Springs MI, 1981, p. 283.