Ancheta

frumoase biserici monofizite în stil neo-romanic ardar. Acest centru e minuscul faţă de întinderea oraşului: îl poţi parcurge pe jos de-a lungul şi de-a latul într-o jumătate de oră.

Limba ardară se pare că a împrumutat enorm din alte limbi de circulaţie mai largă, precum engleza, franceza, spaniola, persana şi vechea egipteană, în asemenea măsură încât substratul lingvistic autohton reprezintă astăzi mai puţin de 30% din fondul lexical. Totuşi, datorită unei gramatici indo-europene conservatoare şi a unor trăsături care apropie structura ardarei de cea a limbilor semite, învăţarea ei se pare că e foarte dificilă, chiar şi la nivelul conversaţiei uzuale.

Gastronomia ardară corespunde unor preparate cu multă ceapă, oţet şi carne tocată. Băuturile spirtoase sunt la ele acasă, într-o ţară a iernilor cumplit de aspre. Alte ocupaţii tradiţionale, olăritul şi ţesutul lânii... Am închis ghidul, apoi ochii.

Am înţeles ceea ce era de înţeles: o ţară în care nu văd de ce aş fi pus piciorul vreodată. Interes, zero. Există şi atât. Dar uite că va trebui să o cunosc. Măcar atât cât să pot lucra în ea şase luni, un an sau doi, cât o fi prevăzut contractul. Am deschis de mai multe ori dosarul bleumarin cu toate clauzele contractuale ale misiunii mele, însă de fiecare dată privirea mea aluneca între paragrafele puchinoase, precedate de numere de capitole, secţiuni, titluri şi sub-titluri. Undeva pe acolo trebuie să existe şi descrierea precisă a misiunii mele – deşi contrariul nu m-ar surprinde peste măsură. Poate cu asta ar fi trebuit să încep, însă... „Relaţiile tripolare de dispensă încadrate schimburilor cu caracter educativ corespund prevederilor de realizare a unui