Nicholas sparks miracolul

fiecărei camere video. La ceva distanţă, beculeţul roşu al acestora se aprinse. Totuşi, era singurul lucru pe care îl putea face pentru a surprinde faptul că ceva părea, într-adevăr, să se întâmple.

A runcă o privire în jur, uitându-se după maşini în trecere sau case lum inate şi, când se uită din nou spre cam ere, hotărî că, în m od categoric, nu avea halucinaţii.

C am erele erau vizibile, şi putea să vadă şi detectorul electromagnetic în centrul triunghiului format de el. întinse mâna după ochelarii cu vedere de noapte.

—Nu vei avea nevoie de ei, zise ea.

O ricum , îşi puse ochelarii şi locul căpătă o fosfores­ cenţă verzuie. în tim p ce lumina creştea în intensitate, ceaţa începea să se ridice în boite şi să se rotească ca un vârtej luând diferite forme.

Se uită la ceas - era 11.44.10 p.m. - şi îşi notă ca să nu uite. Se întrebă dacă luna răsărise pe neaşteptate, deşi se îndoia, dar avea să verifice când se va întoarce în cameră la Greenleaf.

Dar acelea erau gânduri neînsemnate. Ceaţa, aşa cum Lexie prevăzuse, continua să se lumineze, aşa că lăsă jos ochelarii pentru o clipă, observând diferenţa. Lumina devenea mai strălucitoare în realitate, dar schimbarea părea mai evidentă prin ochelari. Abia aştepta să com pare im aginile înregistrate pe banda video, una lângă alta. în clipa aceea însă, qu-i răm ânea decât să privească drept înainte, dar fără ochelari. Ţinându-şi respiraţia, urmări cu privirea cum ceaţa din faţa lor deveni mai argintie, înainte de a se schimba într-un galben pai, apoi într-un alb opac şi, în cele din urmă, într-o lum inozitate aproape orbitoare. Pentru o clipă, numai pentru o clipă, cea mai m are parte din cim itir deveni vizi­ bilă - ca un teren de fotbal ilum inat înainte de m arele